Pe vremea cand eram mic am invatat, cred ca in scoala generala, ca o opera literara are cinci parti importante:
1. Expozitiunea (sau expozita) e partea unde autorul ne prezinta locul si timpul unde se va intampla actiunea. Ceva de genul “a fost odata ca niciodata, pe vremea cand puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale de fier la un singur picior si sarea in inaltul cerului si tot zicea ca e usor, traia un imparat care avea o fata mai frumoasa decat….”
2. Intriga e momentul important care determina intreaga desfasurare a actiunii ulterioare. Cum ar spune un povestitor mai bun, “intr-o buna zi zmeul cel rau a venit si a furat fata imparatului. imparatul a dat sfoara in tara ca oricine ii salveaza fata primeste jumatate de imparatie si fata de sotie”
3. Desfasurarea actiunii reprezinta partea cea mai intinsa a operei, in care aflam faptele si intamplarile determinate de intriga. De exemplu aflam cum o multime de printi si printisori pleaca sa o salveze pe printesa si niciunul nu se mai intoarce, si pana la urma cel mai din urma dintre grajdari, care defapt era un viteaz cavaler pleaca la lupta sa salveze printesa. Pe drum (si asta e singurul personaj pe care il urmarim pe drum) trece prin nenumarate peripetii si primejdii, din care, fara exceptie scapa nevatamat, ba isi mai face si o sumedenie de prieteni care-l ajuta in incercarile prin care trece.
4. Punctul culminant este partea care cuprinde momentul de maxima incordare, de intensitate in desfasurarea actiunii. Personajul principal ajunge la castelul zmeului, il ia la lupta, si zmeul e cat pe ce sa-l ucida, dar pana la urma fat frumos iese biruitor
5. Deznodamantul, finalul, ultima parte prezinta sfarsitul evenimentelor. Fat Frumos si printesa se intorc inapoi la imparatul care era deja pe patul mortii, fac o nunta ca-n povesti si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.
Simplu nu? Apoi, cand am crescut mai mare am observat, fara sa-mi spuna nimeni, ca filmele au si ele cam aceeasi reteta. Se mai intampla ca la unele filme sa nu se pastreze exact ordinea de mai sus, sa vedem mai intai intriga, si apoi sa aflam care sunt personajele si unde se desfasoara actiunea. Am vazut si filme care incep cu deznodamantul… o nunta sau o inmormantare, un punct de maxima bucurie sau de maxima tristete, si apoi ne prezinta incepand cu intriga cum s-a ajuns la acel denodamant. Mai mult, am vazut si cateva filme bune unde deznodamantul lipseste cu desavarsire, cu scopul precis de a lasa audienta sa isi imagineze un sfarsit fericit sau unul trist. Sau pentru a lasa loc pentru o continuare. Ceva gen Rocky, Rocky II, Razbunarea lui Rocky, Rocky se intoarce, Copii lui Rocky, Mostenirea lui Rocky, si asa mai departe.
Pana astazi, in lupta pentru cel mai prost film pe care l-am vazut vreodata era cu greu castigator filmul “Legion” urmat la mica distanta de “Clash of the Titans” (versiunea din 2010, nu versiunea din 1981). Astazi insa cinematograful a atins o noua culme. Daca ne uitam chiar si la filmele astea, si ele au un fel de expozitiune, o intriga, o desfasurare oarecare, un punct culminant si un deznodamant. Astazi am vazut un film insa care a reusit sa nu aiba decat expozitiune, si sunt generos cand spun asta. Fara intriga, fara desfasurarea actiunii, fara punct culminant, fara deznodamant, fara nimic.
Pe IMDB, Skyline este cotat cu 5.8 stele din 10, dar abia a iesit. Sunt curios cat de jos sau de sus va ajunge. Oricum, m-am dus la film pentru ca parea decent in preview, si am platit $16 pe bilet pentru ca l-am vazut in Regal Experience, pe un ecran cat jumatate de stadion de fotbal, asezat pe scaune de piele care se lasau pe spate si cred ca dimineata faceau si cafeaua si omleta.
In cele 90 de minute ale filmului, este vorba de un cuplu care se duce in LA sa-l viziteze pe cel mai bun prieten al lui, care e mare bogatas nu se sie de ce, dar aparent si cu ajutorul lui (imi e greu sa-l tratez pe “el” ca un personaj principal). Cand ajung in LA (cam la 1 minut de la inceputul filmului), e un mare party la prietenul bogatas (inca vreo 3 minute din film) si apoi se lasa noaptea si toata lumea se culca, si vin extraterestrii care cad din cer in niste lumini albastre si incep sa omoare oamenii, cam cu aceeasi dexteritate cu care eu sparg ouale cand imi fac o omleta. Omenirea are cam tot atatea sanse de a lupta cu extraterestrii astia cate are o vaca dusa la abator. 85 de minute extraterestrii macelaresc oamenii, sau ii iau pe nava lor si ii macelaresc acolo.
Apoi fimul se termina.
Fara efecte speciale. Vedem o mare lumina albastra inainte sa omoare extraterestii pe cineva. Fara actiune. Extraterestrii omoara oameni. Fara discriminare, fara exceptie, fara nici o sansa. Fare intriga. Nu se intampla nimic. Doar extraterestrii omoara oameni. Fara punct culminant. N-am adormit la film, n-am ratat nici o secunda. Tot ce se intampla e ca extraterestrii omoara oameni. Fara deznodamant. Extraterestrii omoara oameni. Oamenii n-au nici o sansa. Gata.
Cred ca cu ocazia acestei pelicule a murit si cinematograful. Altceva mai prost nu cred ca se poate face. Defapt.. se poate. Pentru cine a vazut filmul Idiocracy (si e de vazut!), undeva in actiunea filmului, in anul 2505, apare un film care se numeste “Ass” si timp de 90 de minute nu arata decat un fund. Care film “Ass” castiga (in filmul Idiocracy) 8 oscaruri in anul 2505. Cred ca “Ass” este singurul film care poate fi mai prost decat “Skyline”.
Daca nu v-am convins… vizionare placuta. Daca v-am convins, trimiteti-mi jumatate din pretul unui bilet, si veti fi mult mai castigati stiind ca ati ramas cu 90 de minute intacte, si cu jumatate din pretul unui bilet pe care alftel ar fi trebuit sa-l treceti la pierderi.
Ass gratia arses!
