Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

In ultimul timp n-am mai scris, si lumea m-a luat la intrebari ca de ce n-am mai dat din taste. E adevarat, am avut multa treaba, si putinul timp pe care l-am avut l-am folosit ca sa dorm sau ca sa citesc (nici macar bridge n-am mai jucat cum jucam mai acum cateva luni).

Am avut o perioada cand am fost dezgustat de stirile mancatorilor de hamburgeri, care mai acum vreo luna jumatate ziceau cu litere de-o schioapa ca insula Tuvalu se scufunda in Pacific, si ca in curand n-o sa mai existe domeniul .tv. D’aia nu mai ploua. Tara arde in recesiune, si noua ne arde de domeniul .tv. Pentru ca nu era vorba in articol de drama celor cateva zeci de mii de oameni care traiesc acolo. Apoi am vrut sa scriu despre GM (Government Motors cum i se mai spune pe aici), si despre cat de incorect este fata de Ford sa ii ajuti pe cei de la Chrysler si de la GM, si lui Ford, care este singurul producator de masini american care n-a dat faliment, sa-i dai cu flit pentru ca a avut bunul simt sa faca masini economice cand era nevoie de ele.

Apoi am vrut sa scriu (chiar am inceput) un pamflet despre situatia din Romania, si mai exact din sportul si politica din Romania, unde de pilda federatia romana de fotbal n-o sa ia niciodata exemplu de la vecinii polonezi (care au decapitat intreaga federatie de fotbal cand justitia s-a apucat sa-i cerceteze pentru coruptie), si n-o sa-l dea jos pe Prunea atata timp cat inca se mai poate musamaliza ceva, mai ales cand onor ministrul Monica Iacob-Ridzi baga mana pana la fund in buzunarul cetateanului ca sa-si faca publicitate ei si celei mai europene odrasle prezidentiale. Dar dezgustat, m-am lasat.

Am si altele mai bune de facut decat sa stau ca al de zoso si sa scriu un post la 5 minute despre nimic, doar ca sa fiu mare blogar. Si nici sa fac copy/paste cu cate un link de pe youtube nu-mi vine, ca deja chestia asta o fac mult prea multi. Si daca cineva vrea sa se dea pe youtube si sa vada ce ascult, din cand in cand mai gasesc in status cate o melodie care m-a impresionat. Cat despre a-mi pune viata in detaliu pe blog, iarasi nu imi vine. Nu-s cine stie ce personalitate care trebuie urmarita si cand se duce la baie. Ca daca eram, ma dadeam pe tuitar, si ma prefaceam si eu ca sunt productiv.

Si toata revarsarea asta nu e decat din cauza ca am dat peste un blog. Scurt, cu putine posturi, dar care mie mi-a placut. Mi-a placut pentru ca e scris de o persoana (pe care nu stiu daca o cunosc sau nu, e putin important) care face parte din acea Romanie la care visez eu sa ma intorc intr-o zi. O persoana care stie ca Teatrul National nu e doar cladirea aia de langa Cafeneaua Actorilor si care gazduieste Laptaria lu Enache. O persoana care foloseste cartile si pentru altceva decat sa tina loc de picior la pat. Pe scurt, o persoana care stie sa traiasca mai frumos ca mine.

Bravo Zuzi. Te admir.

Sa se revizuiasca! Primesc. Da’ sa nu se schimbe nene nimica. Sau sa nu se revizuiasca. Pana si asta primesc. Si atunci poate sa se mai schimbe un URL pe ici pe colo.

Despre ce vorbesc? Pai conu andix s-a gandit el ca e mai bine sa plece la pescuit. Sau dupa cum zice nenea jiji, sa-nchida partidu si blogu. De partid nu-mi pasa, poa sa si-l inchida, nu-i treaba mea, nu ma bag in politica canadiana, si nici in politicaca romaneasca, si nici in alte politici. Da’ blogu il citeam, si ma mai radeam si eu, ca de alceva nu prea am de ce sa ma rad, ca viata e grea si situatia e groasa si mai prezinta si umflaturi.

Asadar, invit pe (din blogrollul lui andix citire): adi, chasing pavements, cris, cristi, dudau, florentina, lightplay, monsoux, zalex, pinocchio precum si alti cititori de blog.andix.org sa se alature protestului si sa-l convinga pe andix sa isi lase in pace statutul de ex-blogger. Adica daca vrea neaparat sa se revizuiasca, primesc! Sa nu mai scrie pe blog.andix.org. Sa scrie pe blog.bridgephoto.net, ca are cont. N-a scris niciodata, dar are cont. Sau sa nu se revizuiasca, si sa scrie la el acolo. Si asta primesc, numa sa scrie.

Zic sa ne adunam si sa petitonam. Si apoi sa votam candidatii partidului.

NUMAI IMPREUNA VOM INFRANGE!

Si am fost in Romania. Pe scurt, caci am fost in vizita de lucru, cu scop declarat sa ma fac Nas, si sa beau, sa mananc si sa ma veselesc (iar la Fata Imparatului Ros nici prin gand sa nu ma gandesc) la nunta lui BR.

Nu am sa povestesc nici de botezul Natashei, si nici de nunta, nici de ziua Fratelui meu, si nici de ziua lui Sasha. Toate au fost foarte frumoase, si m-am bucurat alaturi de prietenii mei. Dar recunosc ca nu m-am bucurat asa de tare cum m-am bucurat ca am fost la teatru. Am fost la teatru dupa mai bine de 4 ani, si m-a uns pe suflet.

Piesa (pe care o recomand) este in sine destul de sinistra. Este vorba despre o mama si fiica ei, care au un han, intr-un loc pe care il urasc. Si pentru ca au nevoie de bani ca sa plece de acolo, si pentru ca banii nu cresc in copac, de fiecare data cand un calator bogat si singur opreste sa innopteze la han, il omoara si ii iau banii. In noaptea in care se petrece actiunea, fiul (respectiv fratele) plecat de acasa de 20 de ani opreste la han, dar nu spune cine este, pentru ca isi doreste sa fie recunoscut. Si nu este. Si ajunge, ca multi altii inaintea lui in rau. Dimineata, cand cele doua femei se uita in pasaportul proaspetei victime, durerea le copleseste, si se sinucid.

Sunt 5 personaje in piesa: Mama, fiica, fiul nerecunoscut, sotia lui (de care nimeni nu stia ca este in localitate), precum si batranul servitor de la han. Acesta din urma este personajul meu favorit. Timp de o ora si jumatate, cat dureaza piesa, batranul servitor este destul de activ, dar nu are nici o replica. Dimineata, cand sotia fiului ajunge la han sa-si caute sotul si descopera crima, cade in genunchi si se roaga la divinitate pentru ajutor. In momentul acela, batranul servitor intra si o vede cu mainile ridicate la cer strigand “AJUTA-MA”, si are singura lui replica: un sec NU. Si asta e replica care face intreaga piesa sa aiba un inteles (sau asta e replica care pentru mine explica intregul sens al piese): Daca nu te ajuti singur, NIMENI NICIODATA nu o sa te ajute.

As vrea sa gasesc si alti oameni care au vazut piesa si care pot sa ma combata, sau care sa fie de acord cu mine. As vrea sa ma ajutati si sa va ajutati sa fim mai culti. Avem nevoie de teatru, asa ca mergeti la National!

Nu, nu e vorba de renumitii batatori din palme de pe vremea impuscatului. Astazi calatoresc (iar) spre Romania. Dar pentru ca urasc francejii am ales sa nu mai vin pe ruta Columbus – New York – Paris – Bucuresti. Cum cursa directa New York – Bucuresti nu exista inca (a existat vara trecuta, si o sa existe din nou de la 1 Iunie), am ales sa vin prin Praga.

Nimic neobisnuit pana acum. Desi tot de la Delta mi-am cumparat biletele, si desi pe boarding-pass scrie numele companiei americane, pe avioane scrie CSA (Czech Airlines). Normal zic, calatorind prin Praga nu ma astept ca zborul sa fie operat de Air France (dimpotriva). Ceea ce m-a frapat insa intr-un avion in care echipajul si majoritatea calatorilor sunt cehi a fost faptul ca la aterizare, imediat dupa ce rotile avionului au atins pista, toata lumea a inceput sa aplaude. Chestia asta ma face sa ma gandesc ca poate aterizarea lipsita de evenimente a fost mai degraba un lucru neobisnuit (ca nu de alta, dar eu pana in zilele noastre nu am vazut pe nimeni care sa aplaude de pilda cand metroul opreste in statie). Si aplauzele astea nu au venit treptat, cum am vazut la unele piese de teatru proaste, unde cineva incepe sa aplaude timid la sfarsitul piesei si apoi sala se ia dupa el precum o turma de oi dupa berbecul-sef. Nu neneaca. Totul a fost practic instant. Touchdown. Aplauze frenetice.

La a treia cafea in terminalul B din Praga sunt inca in dubii daca sa ma sui in avionul de Bucuresti au ba avand in vedere ca tot CSA scrie pe aparat.

(aplauze)

Am (aveam) un obicei sinistru. De doua ori pe an, pe 1 ianuarie, de ziua mea de nume, si pe 4 mai, de ziua mea de nastere, trageam linie si analizam ce s-a intamplat in ultimul an, cat de departe sunt de ceea ce mi-am propus la analiza precedenta, si cum trebuie sa-mi modific planurile, ca sa ajung unde vreau.Anul trecut, pe 4 mai nu am tras linie, dar mi-am propus sa fac asta la inceput de 2009. Cand la inceput de 2009 eram la un turneu de bridge si n-am mai apucat. Asadar a venit astazi vremea sa trag o linie mai groasa, si sa-mi dau seama care ce unde merge.

Cum zic, ultimul an de zile a fost nu foarte productiv, nici pe plan financiar, si nici pe alte planuri. A nu se intelege ca ma plang. N-a fost un an rau… am fost la plimbare prin Americania cu tata, am dat o fuga prin Romania, am reinnodat o legatura de suflet (si intamplari mai putin fericite i-au pus din nou punct si virgula). Pe scurt, n-a fost atat de rau pe cat mi-a fost frica, si nici atat de bine pe cum mi-am dorit. Si asta ma face sa ma gandesc iarasi la tineretea mea navalnica, si la iubirile care m-au invatat ca speranta, mincinoasa cum este, are avantajul de a te duce prin viata pe o cale mai buna decat teama.

Tragand insa linie, imi dau seama ca nefiind concentrat nici pe linia profesionala, si nici pe linia personala in ultimul an, n-am ajuns nicaieri. Asadar, savurand ultima inghititura dintr-o sticla de Cabernet Sauvignon de Murfatlar din 1978 (pe sticla din nefericire am baut-o singur, dar gandidu-ma ca o beau cu cineva drag mie), imi propun ca pana la varsta de 32 de ani sa realizez ceva important pe plan profesional, si sa obtin dreptul de rezidenta permanenta in tara in care ma aflu acum. In trei litere nu pare mult, dar eu cred ca este suficient pentru un an care va fi cel putin complicat pe toate planurile.

Ceea ce va doresc si voua.

Fiind interesat un prieten d-al meu sa faca afaceri cu susnumita companie romaneasca de sticle care maresc in fata ochiului, am pus si eu intrebari in stanga si-n dreapta, sa aflu cum sta treaba, si cum ii pot face o intrare omului (nu sunt convins de faptul ca poti obtine cele mai bune rezultate in Romania fara Pile, Cunostiinte sau Relatii).De la persoana de contact, de ce e bine sa nu se duca direct la IOR cu cerere de oferta (asta mi se pare un oximoron dar nu il discut acum), am ajuns la alte bube si probleme de la susnumita companie, pe care le descriu in continuare, intru bunastarea noastra, a tuturor.

Umbla zvonul in targ (sau cum se zice in americaneste “allegedly”) cum ca prin anul de gratie 2000, nu era foarte mult de lucru la IOR. Exista varianta sa se dea oamenii afara, sau exista (conform legii), varianta trimiterii oamenilor acasa, in asa-zis “somaj tehnic”, cu plata a 75% din salariul cuvenit (care salariu cuvenit era platit de stat). Nu era de lucru la IOR pentru ca nu erau contracte. Dar unul din sefi a zis ca “mai oameni buni. voi veniti la lucru, ca va gasesc eu ceva de facut, am eu niste contracte pe care le fac eu, persoana fizica, cu IOR; voi sunteti in continuare in somaj tehnic, dar va dam salariul intreg. Adica 100% in loc de 75%”.

Zis si facut. Oamenii au venit la birou, au muncit, si au primit salariul 100%. Adica aproape 100%, ca li s-a retinut o suma suplimentara pentru pensie. Intreband ei la directorul economic la vremea respectiva ce se intampla, li s-a explicat ca li se retine dupa cum urmeaza: cei 75% “bani in mana” primiti de la stat, sunt considerati la pensie ca fiind 100% salariu, deci trebuie sa se retina cota de pensie ca si cum ar lua salariul intreg. Iar restul de 25% sunt considerati “venituri suplimentare”, drept pentru care platesc si la aia cota la fondul de pensii. Carevasazica ei primesc salariul “100%”, dar platesc la fondul de pensii ca si cand ar primi 125%. Toate bune si frumoase, timpul trece, leafa merge, sefii isi fac vile.

Candva in anul de gratie 2001 (sau 2002, nu mai stiu, si nici n-am fost foarte atent la date in timpul discutiei), onor guvernul a hotarat ca e mai bine sa schimbe sistemul de pensii, si sa acorde “puncte” salariatilor. Care cand ies la pensie, pe baza de puncte, au o pensie mai mare sau (de cele mai multe ori) mai mica. Mai acana, pe la 2006, onor Casa de Pensii a hotarat sa le trimita tuturor angajatilor o documentatie din care sa rezulte la cate puncte de pensie se califica daca pana la varsta pensionarii isi pastreaza cotizatia curenta la fondul de pensii. Surpriza lor a fost sa afle ca (in marea lor majoritate, cu exceptia a cativa sefi si sefuleti) se califica la 0,3 puncte de pensie (care la o valoare curenta de 700RON pentru fiecare punct de pensie, rezulta un venit lunar dupa o viata de munca de vreo 210RON, sau 65USD. Pe luna, in fiecare luna).

Angajatii, nedumeriti de ceea ce scria pe hartie, s-au dus la directorul economic (acelasi) sa-l intrebe despre situatia pe care Casa de Pensii a trimis-o, dar li s-a inchis gura cu “nu e treaba voastra, oricum nu intelegeti”. Drept pentru care, pentru a primi raspuns in scris, au formulat intrebarea in scris, si au inregistrat-o la registratura unitatii. Si apoi dupa o luna au mai inregistrat o intrebare, tot in scris, si apoi dupa inca o luna, inca o intrebare. Si apoi au inregistrat niste intrebari in scris la Casa de Pensii, de unde au primit, in scris, raspunsul “ati platit la fondul de pensii pentru 25% din salariu, primiti pensie ca si cand ati fi avut salariul 25%”. Si apoi, s-au dus din nou la directorul economic, care de data asta nu i-a mai primit in audienta (si a continuat sa nu-i primeasca pana in zilele noastre).

Fiind convinsi ca au dreptate, oamenii (nu toti, numai 17 dintre ei) au luat “fluturasii” de salariu de unde rezulta clar ca au platit si rasplatit fondul de pensii, s-au dus la o avocata si au cotizat 2000 de RON (taxele de shmeker ale avocatei), si au fost de acord ca vor mai cotiza si 10% din ceea ce vor obtine in urma procesului pentru a da in judecata IOR-ul, si a-si primi punctele de pensie inapoi. Asta se intampla in Februarie. Februarie 2008. De atunci si pana acum, situatia se tot judeca, care mai abitir decat cine, pe la diverse judecatorii. In timp ce sefii isi fac in continuare vile.

Acum nu stiu cat e adevar in faptul ca sefii isi fac vile si cat nu. Povestea asta mi-a fost spusa de unul dintre cei 17, ca o adaugire la “mai bine nu incerci sa faci import-export cu IOR, ca daca le ceri o oferta tu fiind in SUA sau Canada, primesti preturi ca de SUA sau Canada. Mai bine iti gasesti o firma romaneasca care sa faca afaceri cu IOR la preturi romanesti, dupa care faci import-export cu firma aia”.

Si te mai intrebi de ce se traieste bine in Romania. Mai ales daca esti sef. Cu vila sau nu.

P.S.: Observ ca in ultimul timp am scris numai lucruri negative cu privire la Romania. Cand ziceam urat despre RoBlogFest, niste oameni mi-au zis ca am fite de roman plecat in strainezia, caruia ii pute totul. De aceea insist in a va ruga sa-mi trimiteti si povesti de success si lucruri de bine din tara mea de bastina, ca sa ma bucur si eu, si sa vreau sa ma intorc. Multumesc.

Nu am obiceiul sa ma uit la pagina de spamuri (adica la pagina unde minunatu uardpress imi depoziteaza numitele), dar astazi vroiam sa mai blogez cate ceva, am apasat gresit butonul, si am ajuns acolo.

Dintre comentarii (unele in ruseste, altele in chineza), am selectat unul care mi se pare mai amuzant. Si anume un comentariu la pagina “despre, adica” scris in graba de un cetatean care declara ca se numeste Anal Cum, care declara:

Dear friend, i find your post, very intresting. I run a website related to porn industries, and such a information are very valuable

Ma intreb eu ce e asa de interesant in pagina “despre” care sa-l atraga pe domnul (doamna) A.C. sa comenteze? Ca daca cumva mi-am gresit meseria, as vrea sa stiu acum, cat inca mai sunt in putere si mai pot sa fac un ban gramada (am auzit ca se plateste bine in industrie). Ca daca ma apuca varsta de 95 de ani… cine stie daca o sa mai pot?

Altfel, astept cu interes propuneri concrete.

… sau in traducere libera, rahatul de taur te turbeaza.

Am fost pus recent intr-o situatie tare hilara, si dupa ce i-am povestit-o lui Andix, mi-a povestit ca si el a patit-o similar, si pe acelasi taram american. Asadar iata ambele intamplari (ca’s scurte rau). M-am hotarat sa colectionez intamplari de genul asta, si sa fac o pagina speciala cu ele, intru invatamantul urmasilor.

Tanara mea nevasta are vizitatori saptamana asta, si pentru ca nu stie cum sa ajunga din New York in Washington DC, mi-a luat GPS-ul meu. Care n-ar fi fost o problema ca mai am unul, dar saptamana asta a venit mare vizitator din Ukraina, si Fuhrer-ul m-a rugat sa-i imprumut GPS-ul meu (celalat carevasazica). Asadar, fara GPS, si cu destinatie precisa in partea cealalta a orasului, unde n-am mai fost niciodata. Aveam o idee despre cum se ajunge acolo, dar aparent nu m-am descurcat. Probabil ca am gresit iesirea de pe autostrada. Asa ca dupa ce m-am invartit in jurul cozii vreo douaj de minute am cedat nervos, si am intrebat un localnic (zic localnic, ca statea la gard si vorbea cu vecinul lui) despre cum se ajunge unde aveam eu de ajuns. Localnicu s-a uitat la mine, s-a scarpinat in cap, s-a uitat  la vecin, si dupa vreo 2-3 minute de tensiune (dintr’aia ca-n filme) imi zice “You can’t get there from here”.

Asta fu povestea mea. N-am avut replica. M-am intors la autostrada, si am mai mers cale de un exit, si surprinzator am ajuns la destinatie.

Povestea lu Andix e din aceeasi categorie. Dar nu cu el, ci cu nevasta lui din prima casatorie (c), care in calitatea ei de turista s-a dus sa vada Empire State Building. La New York, care este. Si vazand ea cladirea, s-a gandit sa cotizeze suma de douazeci de dolari americani (circa. se poate sa fi fost mai mult, dar nu cu mult), si cotizand aceasta suma s-a dus taman sus pe acoperisul cladirii (se ajunge acolo cu doua lifturi, am fost si eu). Ei bine, acolo sus se intampla sa fie un frig, descris de narator ca fiind “cacastor”. Ceea ce a determinat-o pe doamna din poveste sa nu mai vrea sa vada orasul de la inaltime, ci sa se duca cat mai repede jos, unde sunt bodegi si cafenele care servesc, nu-i asa, ceai cald. Singura problema e ca la lift, in directia “jos” era coada. Lunga (mai avusesera si altii ideea cu ceaiul). Drept pentru care Doamna s-a dus la omu care pazea liftul, sa intrebe de cum se ajunge la scari (bune la exercitiu, va zic eu). Doar ca n-a intrebat de scari, ci a intrebat (eronat, dar asa se zice in americaneste) unde e cea mai apropiata iesire. (ceea ce urmeaza e citat din andix, care povestea:)  si natantocu s’a uitat la ea si a facut “Exit? THERE IS NO EXIT!”

Astea sunt povestile mele. Dar daca mai aveti, nu ezitati sa comentati. Si nici macar nu trebuie sa fie americanesti (desi pare mai plauzibil sa fie de aici).

Dixit!

Vorbeam nu mai demult de acum cateva zile despre cum Romania se transforma, si se departeaza pe zi ce trece de ceea ce eu consider a fi Romania Mea. Am urmarit oarecum dezinteresat insa noua bomba mediatica din Romania (nu vorbesc de aia cu curvele care platesc amenzile in rate, ci de cealalta), si acum e momentul sa trag concluziile.

La sfarsitul saptamanii trecute, mascatii l-au saltat pe Becali de acasa si l-au bagat la zdup. Un pic exagerata executia, am zis la momentul respectiv, dar or sti ei ce stiu aia care au comandat-o, ca doar sunt “oamenii legii”. Apoi am citit in presa si am vazut la televizor, cum pentru judecarea cererii procurorilor ca inculpatul Becali George sa fie retinut pentru 29 de zile a fost nevoie de incatusarea acestuia (scuzati limbajul de lemn, da’ nu pot sa ma abtin). Imi si imaginez cum Gigi i-ar fi luat la pumni pe oamenii de bine care il duceau la tribunal sa-l judece. Dupa ce instanta de judecata s-a straduit sa dea decizia de retinere pentru 29 de zile cat mai tarziu in noapte (ca nu carecumva sa se poata face recurs in aceeasi zi, si sa-l prinda weekendul in puscarie), astazi s-a judecat recursul, care evident a fost respins.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine din toata afacerea asta, nu este rezultatul final al procesiunii, ci modul in care s-a ajuns la rezultatul asta precum si documentele care au transpirat prin presa. Felul in care s-a procedat pana acum in “cazul” Becali, nu numai ca il inalta pe Gigi la rang de erou national, dar arata cat de important e sa ai relatii unde trebuie si cat trebuie. Ceea ce e si mai trist este ca pentru situatii oarecum similare, instantele noastre de judecata dau dispozitii diametral opuse. Se zice ca Gigi ar fi la mititica din cauza ca asa a vrut Popoviciu (interlop cunoscut, google stie!), pentru ca Gigi nu si-a tinut pliscul. In cazul de care e vorba in zvon, instanta a refuzat mandatul de arestare pentru 29 de zile, cu urmatoarea motivatie:

În opinia Curţii nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile legale excepţionale, care să justifice o astfel de măsură extremă, cum este privarea de libertate.
Inculpaţii sunt fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună, nu există dovezi că acestia s-ar sustrage procedurilor judiciare in desfasurare.
Aducerea cu mandat a inculpaţilor pentru audiere din dispoziţia procurorului de caz nu a avut la bază vreun refuz anterior al vreunuia din inculpaţi de a se prezenta la Parchet (precizare făcută în concluziile orale de procurorul de caz).
În altă ordine de idei, nu există nicio probă că lăsarea în libertate a vreunuia dintre inculpaţi ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar impieta normala desfăşurare a procesului penal.
În declaraţiile date, inculpaţii au precizat că se pun la dispoziţia organelor judiciare şi au disponibilitatea sinceră pentru aflarea adevărului.
Cel puţin în această fază procesuală şi în contextul probator existent, nu sunt temeiuri să se ignore sau să fie privită cu neîncredere atitudinea procesuală manifestată de inculpaţi.

Luand lucrurile pe rand, cumulativ nu vad nici eu conditii legale exceptionale ca sa il tii pe Becali legat. In primul rand fapta s-a petrecut la sfarsitul lui Ianuarie, si acum e Aprilie. A doua zi dupa ce s-a petrecut, Gigi s-a dus la televizor si s-a laudat cu ce-a facut. Popoviciu (cazul de unde e citata motivatia de mai sus) n-a facut decat (”allegedly”) sa se straduiasca sa ascunda faptul ca a furat terenuri in valoare de 300 de milioane, si a mai si mituit (”allegedly”) politisti si procurori ca sa musamalizeze cazul. In primul caz s-a considerat ca e pericol mare ca actiunile sa se repete (ca de, s-a intamplat odata, acu 3 luni, si de-atunci situatia parea uitata), in al doilea caz… eh… lasa ca nu e pericol social. Cate terenuri de sute de milioane o mai avea statul in jurul capitalei? Nu multe. Cati hoti mai pot gorilele lui Becali fugari prin capitala? Pai zic sa-l inchidem pe Becali.

Apoi de antecedente penale nu se pune problema. Nici la unul nici la altul. Urmariti pentru diverse dosare? Sigur, amandoi. Dar niciunul condamnat definitv, dupa stirea mea. Dovezi ca s-ar extrage procedurilor judiciare? Despre Popoviciu procurorii zic (si au convorbiri inregistrate) ca incearca sa mituiasca ca sa obtina cate un NUP. Becali zice “ma chiama la parchet? ma duc, ce-o sa-mi faca?!?”. Ei las’ ca vede el ce-o sa-i faca. Comportarea? Popoviciu face afaceri cu terenuri. Becali face afaceri cu terenuri, construieste biserici, reconstruieste sate si-si creaza imagine de salvator in randul prostimii. Chestia asta destabilizatoare nu mai poate fi tolerata, mai ales ca vin alegerile. Sa-l legam pe Becali, ca altfel cine stie cum pericliteaza realegerea alesului!

Aducerea cu mandat? La Popoviciu nefondata, ca doar nu a refuzat vreodata sa se prezinte in speta. La Becali a fost nevoie de mascati, ca altfel cine stie cu cate oi ar fi venit Gigi la proces, si i-ar fi improscat cu lapte pe procurori. La catuse, zic!

Pericol concret pentru ordinea publica? Popoviciu n-a facut nimic. Becali a prins niste hoti, si apoi le-a dat drumul, lucru care e demn de condamnat. Asadar, Becali la zdup.

In concluzie, cu scorul de 4-0, Popoviciu castiga judecata in stare de libertate, in timp ce Gigi Becali castiga 30 de zile (29+1) in arest. De pierdut pierde imaginea justitiei romane, care demonstreaza inca o data ca ala care are coaie mai mari, bani mai multi si pile mai potrivite sta acasa, in timp ce aia cu gura mare stau dupa gratii, ca deranjeaza. Tot la capitolul pierzatori se afla si presa din romania, care prefera sa trateze “scandalul Becali” pe prima pagina, si problema impozitului obligatoriu pentru IMM-uri (google, e interesant) aproape deloc, ca doar n-o sa le atragem atentia fraierilor ca guvernul le baga mana si mai adanc in buzunar.

Trist zic, pentru ca din cauza ca onor presa (a patra putere in stat, nu-i asa?) a pus destule paie pe foc ca sa genereze suficienta simpatie din partea publicului pentru Becali. Nu ma pronunt, si nu zic ca ar fi vinovat sau nu, dar dupa cum a fost prezentata situatia, si dupa cum evolueaza invatamantul in romania, nu m-ar mira in doi trei ani sa invatam la istorie despre similaritati intre Horea, Closca si Becali.

Dura Lex Talionis

Sincer eu nu prea inteleg cum e cu criza asta financiara, ca in afara de la televizor si prin ziare eu n-am vazut-o in viata reala. Dar citesc prin ziare cum ca situatia e tare nashpa, si milioane de oameni care umpleau locurile de munca fara sa stie defapt ce fac (din ciclul “the secrecy of my job prevents me from knowing what i’m doing”) au fost dati afara. N-am auzit insa de oameni care cu adevarat stiu sa-si faca treaba sa fi ramas pe drumuri. Dar nu despre asta e vorba astazi.

Citeam in Libertatea o stire de 15 cuvinte, cum ca in Targul Jiu curvele isi platesc amenzile in rate, ca de… e criza. Poate ca de la bere mi se trage, dar eu am o imagine foarte ciudata in fata ochilor, unde, tot din cauza crizei, aceleasi curve care n-au bani de amenzi isi diversifica oferta si ofera muie in rate, pentru salariatii care au fost afectati. Si imi inchipui ca merge asa: Azi iti deschide shlitzu, saptamana viitoare iti linge putin glandul si asa mai departe. Cu ejaculare dupa ciocnitul oualelor de pasti.

Pentru evlaviosi exista si varianta doar cu striptis, dar asta e cu banii jos. Si numai la biserica.

Amin!