Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

Pe scurt: dupa ora Romaniei, sambata cand se crapa de 7 dimineata, blogu dispare si apare o pagina care zice ceva de genu “ba ia lasati-ma in pace, ca mut serveru”; duminica dimineata, usor dupa miezul noptii, blogul reapare mai curat, mai uscat si placut la atingere. Daca vrea, poa sa ude si canapeaua, mama nu se supara.

Pe lung.

714 servere. 41 de switch-uri layer 2. 8 switch-uri layer 3. 2 gsr-uri. 3 camioane, 3 masini cu cetateni inarmati (nu politisti, doar cetateni cu drept de a purta arme de foc, cu ele in dotare) si cu girofar (galben). 390 de mile.

Dupa lungi chinuri, un datacenter se muta. Cu camionul. Din Hopkinsville (read: hopelessville), Kentucky, in Columbus (read: Columbus), Ohio. Pentru ca s-a decis de sus de la stapanire ca este muult mai ieftin sa cari serverele cu camionu decat sa cumperi echipamentul inca o data si sa muti de colo-colo contentul.

Si daca se strica ceva pe drum? Ei bine, am facut o “repetitie” cu serverele de backup (care adica au un backup la serverele din productie). 63 la numar. Le-am carat ieri (ca d’aia n-am apucat sa blogaresc). Nu s-a stricat ireparabil nimic. Unul din serverele de backup, din motive nedeslusite (pana la urma s-a dovedit ca de vina sunt maimutele spatiale – sau “space monkies” cum le zic oamenii de pe aici) s-a hotarat ca nu vrea sa porneasca. S-a rezolvat cu bootat de pe cd, chroot /mnt/sysimage, grub-install /dev/sda, reboot.

Si totusi daca se strica ceva pe drum? Ei bine, avem ca la 60 de servere care stau degeaba acum. Se iau, se inlocuiesc serverele stricate (speram sa nu crape mai mult de 10%), si se face restore la date din backup.

Si clientii care au biznis-uri de sute de mii, poate milioane de dolari? Sa sufere! Daca au ales hosting cu 5$ pe luna pentru biznis online de 6-7 cifre (lunar, saptamanal sau anual) sa se invete minte si sa sufere. Eu sunt pe baricade pentru ei (probabil ca ma prinde o tura de 24 de ore), si asta e deja mai mult decat merita. Poate Andi merita mai mult, dar n-am ce sa-i fac. I-am zis de 100 de ori sa nu-si hosteze site-ul la mine, si n-a vrut sa asculte.

Acu sa sufere.

Am zis.

De la Kmi primita (si ne data mai departe, ca dech, azi eu sunt mistretul morocanos), leapsa cu “Filme care mi-au schimbat viata”. As vrea sa fiu snob si sa zic ca mie cartile mi-au schimbat viata, si sa va trimit la biblioteca. Dar oricat de morocanos as fi in dimineata asta, parca nu sunt chiar asa de snob.

Am vazut recent (read: in ultimii 2ani), doua filme care chiar mi-au schimbat viata. Primul – Thank you for smoking pentru ca m-a facut sa imi dau seama de ceva ce stiam demult: intr-o dezbatere pe care vrei sa o castigi, nu trebuie neaparat sa demonstrezi ca tu ai dreptate, ci ca celalat n-are. Lucru care automat te face pe tine sa ai. Defapt asa a facut Basescu la referendumul cu cei 322, si asa au facut si “ceilalti” in repetate randuri.

Al doilea film este Idiocracy, care mi-a schimbat viata in sensul ca m-a facut sa vreau sa am copii (for the record, pana sa vad filmul eram adeptul teoriei “cine are – sa-i traiasca, cine nu – sa nu-si doreasca”). Dar Idiocracy are un punct de vedere foarte bun, si sunt de parere ca toti oamenii cu IQ mare trebuie sa se reproduca. Cat mai des. Caci altfel… 500 de ani mai tarziu… (vedeti filmul, nu zic mai mult)

Nu dau leapsa mai departe, dar daca cineva simte impulsul de a scrie despre filme, sa nu va opreasca morocanosenia mea