Tichia de margaritar a soferului american

Pe mai multe bloguri, se plang soferii romani despre cum unora cu gipuri li se consuma bateria daca semnalizeaza vreo schimbare de directie taietoare de fata. Pe alte bloguri am citit despre cum soferii nord americani sunt respectuosi, si mai mult, respecta semnele de circulatie.

Nu vreau prin acest post sa neg niciuna dintre afirmatiile facute pe blogurile susmentionate. Am soferit timp de 6 ani in Bucuresti, timp in care am fost implicat in 5 accidente rutiere (primele 4 in parcari, in prima luna de soferit), si am volanit si in americania, si am vazut diferenta. Totusi, exista un revers al monedei.

Am parcurs astazi, cu masina din dotare (pe care masina trebuie sa o laud pentru consumul total surprinzator – 40 miles per gallon, adica fo 5.88 litrii la suta) un total de 564 de mile (echivalentul distantei de la Bucuresti la Kiev), din fata casei pana la terminalul 3 al aeroportului Kennedy in New York.

Am plecat la 9 dimineata de acasa, si am parcurs primele 510 mile (cam 820km) in 7 ore si 53 de minute (incluzand doua pauze pentru usurarea spiritului). Urmatoarele 50 de mile le-am facut in aproape 3 ore, dintre care 32 de mile in 55 de minute prin New York City. Problema nu a fost la ultimele 30 de mile, despre care ma asteptam sa fie ingrozitor de incete (initial vroiam sa las masina la hotel si sa ma duc cu metroul pana la aeroport, si as fi fost mult mai castigat), ci la cele 18 mile dinainte.

18 mile in 2 ore. In medie 9 mile pe ora. In realitate 10 mile in 10 minute, 7 mile in 2 ore, o mila in 55 de secunde. Motivul pentru care am pierdut 2 ore pe autostrada este ca a avut loc un accident. Si sa nu ma intelegeti gresit, in maxim 10 minute, cele 3 masini accidentate au fost scoase afara de pe carosabil, dar soferului american ii lipseste tichia: in dreptul accidentului, toata lumea, dar absolut toata lumea incetinea si uita ca la urs sa vada ce s-a intamplat. Si pe acolo se mergea cu 4-5 mile la ora. Pe alocuri era mai profitabil sa te dai jos din masina si sa mergi pe langa, ca ajungeai mai repede.

Daca n-ar fi accidente in SUA si asta ar fi fost primul dupa o lunga perioada de timp, probabil as intelege. Am vazut cum se uita americanii la oamenii care nu vorbesc deloc (dar deloc) engleza si nici spaniola. Parca ar fi martieni. Dar cum nu numai ca accidente se intampla in fiecare zi, dar in fiecare zi americanii opresc sa se uite ca la spectacol (si nu se dau jos din masina sa dea o mana de ajutor, doar dau din cap cu subintelesuri), pe cuvand ca nu pricep.

Ce e asa de interesant la un accident? Mie mi se par toate la fel. Dar poate am imbatranit…

5 Comments

Soarele si tenisu intareste…

E deja prima zi de vacanta, si de azi pana pe 15 mai am decretat ca va fi democratie, libertate si libera exprimare. In sensu ca poporul (adica eu) va conduce ostilitatsile, si restu lumii (adica voi, nevasta mea din prima casatorie, pretendentele pentru pozitii viitoare si asa mai departe) sunteti liberi sa faceti tot ce vreau eu, si in plus aveti dreptu si chiar sunteti indreptatiti sa-mi ascultati opiniile.

Venind vorba de tenis, soare, si ce intaresc ele (nu e nici o greseala gramaticala), din link in link am ajuns pe saitul lui Reuters, la un articol cu titlul pe care l-am citit de trei ori, ca sa fiu sigur ca am citit corect: Penis theft panic hits city…

Acum am o curiozitate: cate penisuri tre sa furi ca sa creezi o panica? Si vrajitorii astia care micsoreaza penisuri si le fac sa dispara, au posibilitati de a face treaba asta si remote? Ca ma gandesc la o afacere…

3 Comments

59… 58… 57… 56… … … 1… 0…

In mod oficial, peste o ora sunt in vacanta. Ceea ce va doresc si voua.

Leave a comment

N-aţi înţeles nimic!

Halloween-ul a fost la cateva zile dupa ce m-am mutat in Columbus anul trecut. Si ca de orice Halloween care se respecta, mancatorii de hamburgeri isi iau copii si-i trimit la cersit de dulciuri, in timp ce ei se folosesc de ocazie ca sa mai schimbe o barfa cu vecinii (mult mai serioasa barfa decat in cazul barfelor obisnuite de duminica, cand te vezi cu vecinul pe terasa cu berea in mana. Cum eu eram nou in cartier, lumea s-a strans la mine sa ma felicite pentru noua achizitie, si eu, roman primitor ce ma aflu am lasat doamnele in living-room cu nevasta mea din prima casatorie ((c) Andix), si am luat domnii jos la subsol, sa le dau o bere, o atentie, o maslina. Discutia despre cat de misto e casa, si ce ma felicita ei, si alte nimicuri d-astea s-a epuizat repede, si am zis sa scurm nitel rahatu si sa le testez simtu umorului, drept pentru care am pus o intrebare copiata de la Steven Colbert si anume: “George Bush: a great president, or the greatest president?”

Intrebarea n-a avut efectul scontat, in sensul ca nu a starnit rasete si o discutie despre cat de idiot e giorgi dabăl-iu, pentru ca in incinta se aflau un suporter infocat al susnumitului, precum si cel mai mare dusman al lui. Care cei doi erau buni prieteni, si aveau obiceiul sa se intalneasca saptamanal la o barfa si o bere. Doar ca nu discutasera politica pana atunci. Din ziua aia cei doi nu-si mai vorbesc.

Am facut introducerea asta ca sa povestesc ca aseara, urmarind The Bush Network, mi-am dat seama ca de fapt omu chiar e cel mai tare presedinte pe care l-au avut statele urate. Nu, n-am innebunit, si nici n-am fost intoxicat cu minciuni de la televizor. Pai sa demonstram:

In primul rand, giorgi a ajuns la putere dupa ce a furat alegerile de la Al Gore. Corect? Corect! Nu poti sa fii si idiot si sa si furi alegerile prostind 300 de milioane de oameni, da?

In al doilea rand, vazand el cum innoata in sondaje in stilul “topor in ape involburate”, a facut ceea ce orice presedinte cu capul pe umeri si interese bine definite ar fi facut. Ca pretul a fost daramarea a 3 cladiri importante, prabusirea a 4 avioane, si vietile a cateva mii de nefericiti, e alta treba. Dar nu poti sa le ai pe toate. In plus, actiunile astea au fost absolut necesare pentru rezolvarea problemelor pe care mancatorii de hamburgeri nici nu stiau ca le au. Cum? Explic acum:

Americanii se laudau (si continua sa se laude si acum, doar ca mai cu jumate de gura), ca tara lor e cea mai frumoasa tara din lume, si ca tre sa fii nebun sa nu vrei sa vii aici. Ei bine, afirmatiile astea, pe langa faptul ca sunt nefondate, produc doua efecte negative: primul, toata lumea ajunge sa-i urasca pe americani pentru infatuarea lor; al doilea, oamenii din tari cu mai putine libertati, cum ar fi republicile totalitariste islamice, ajung sa invidieze mancatorii de hamburgeri pentru libertatile lor.

Ce-a facut georgica? Pai: una la mana – s-a folosit de avioanele care au intrat in WTC, sa le mai taie din libertati americanilor. Inainte era teribil de greu sa faci abuzuri in justitie, si trebuia sa platesti prea multi oameni ca sa-ti sicanezi un dusman politic. Vazand domnu presedinte cum sta treaba in Romania cu ocazia vizitei lui cu curcubeul, a gasit o metoda sa implementeze realitatile noastre si in america. Acum daca exista suspiciunea ca ai putea avea vreo legatura de rudenie indepartata cu prietenul unui prieten de-al unei cunostiinte care a vorbit de bine un var de gradul 7 al vreunui presupus terorist, ti se pot asculta telefoanele, poti fi urmarit fara sa ai habar (legal vorbind, ca puteai fi urmarit si inainte, dar ilegal), si daca li se scoala lor te pot baga si la zdup fara prea mult tam-tam. Eh, mai invidiati acuma daca aveti ce.

A doua la mana: cand a furat georgica alegerile, benzina costa 35 de centi litrul (sau 1.34 galonul), care era cam o treime din cat costa benzina in Romania de pilda. In zilele noastre, benzina costa 1 dolar litrul, fata de 1.50 in Romania. Si georgica lucreaza sa echilibreze situatia, ca sa nu mai fie mancatorii de hamburgeri pizmuiti nici de est-europeni.

A treia la mana: statele urate ale americii sunt pe locul 1 mondial la capitolul sarcini juvenile. Carevasazica, procentual vorbind, din ce in ce mai multe gagicute de liceu raman insarcinate. Si cum religia spune ca nu e bine sa faci avort, numarul crescut de nasteri va genera cerere mare de slujbe, care dech, nu cresc in camp, si in plus momentan sunt plecate cu sorcova in India si Ucraina. Cum se rezolva asta? Pai simplu! Bagi doua avioane in WTC, bagi o misila in pentagon si zici ca tot avion a fost, mai bagi o groapa in Pensilvania si zici ca a mai cazut un avion, si trimiti soldatu american la razboi. Moare? Nu-i nimic. Tocma s-a mai nascut o generatie. Si uite asa ai mai rezolvat o problema. Plus ca revitalizezi industria de armament, care nu mai mergea atat de bine de cand nefericitu de Regan a pus capat razboiului rece.

Deci sa recapitulam: Problemele diplomatice sunt rezolvate, ca nimeni nu mai invidiaza mancatoru de hamburger pentru libertatea lui exagerata. Problemele economice sunt rezolvate, ca pretul incredibil de mic la benzina a fost ajustat. Problemele cu suprapopularea tarii sunt rezolvate. Industria e revitalizata. Cel putin aia de armament.

Pai ce presedinte a mai rezolvat atatea probleme in doar 7 ani si jumatate? Ati vazut ca nu inteleseserati nimic? Deci georgica e cel mai tare presedinte mancator de hamburger, conform demonstratiei. Parerea mea ™.

1 Comment

Numai maine nu-i poimaine

… si poimaine e prima zi de vacanta.

Leave a comment

Muzici, compozitori, dirijori

Am redescoperit muzica buna. Si responsabil pentru asta e tata, care mi-a dat muzica buna cand eram mic. Intotdeauna am avut la vedere discuri de vinil cu muzica buna. De la Pachelbel, Bach, Vivaldi, Albinoni, Handel, Mozart, Beethoven, Mendelssohn, Shumann, Schubert, Liszt, Verdi, Wagner, von Suppe, Tchaikovsky, Dvorak, Elgar, Ravel (trivia question: sunt oamenii astia in ordine cronologica?) pana la Beatles si Doors.

De azi dimineata fredonez si nu pot sa-mi scot din cap o bucata scrisa de Edward Elgar. O cheama Pomp and Circumstances March No. 4 in G major. Am cautat-o pe YouTube, si nu numai ca am gasit-o, dar am gasit-o cu un dirijor care mi se pare fantastic. De urmarit gestica:

1 Comment

Trei doamne, si toti trei…

… sau 3 zile ramase pana la vacanta.

Leave a comment

A nu se crede ca am uitat…

… mai sunt 4 zile pana la vacanta.

3 Comments

5 zile…

… pana la vacanta. Si da, le numar. De mai multe ori pe zi, si chiar numar cate ore au ramas. Ca mi-a ajuns.

Leave a comment

Printesele

Pe cuvantul meu ca eu nu inteleg femeile. Si aici nu zic nimic de statul cu orele in fata oglinzii, ca m-a ferit al de sus (ori al de jos) de o nefasta care sa stea sa se macheze 7-8 ore pentru o cina de 45 de minute. Si nu zic nici de “nu-i asa ca am fundu mare?”, ca nici intrebarea asta nu se aude la mine in casa.

Astazi insa printesele au depasit orice limita.

Firma la care lucrez are birouri, printre altele, in Ucraina, si de acolo au venit in vizita seful departamentului CR (customer relations), precum si contabila. Tipa foarte finuta de altfel. Am de asemenea doi colegi (el si ea), ucrainieni de felul lor, dar lucratori aici, in Columbus, cu care obisnuiesc sa ies in weekend (pentru ca stiu sa se distreze, si pentru ca au si alte subiecte de discutie decat ultima cursa NASCAR). Pornind de la principiul “the more, the merrier“, am hotarat ca azi iesim in 6. Nu incapeam intr-o masina normala, dar unii mai cu bani ca mine isi permit minivan-uri cu 7 locuri, problema transportului a fost usor rezolvata.

Dorinta vizitatorilor a fost sa mergem sa mancam sushi, asa ca am pus mana pe laptop, m-am dus la cel mai bun prieten al omului si am cautat un loc unde zicea de sushi, am bagat adresa in GPS, si dusi am fost. Dar cum eu am norocul ca din 10 restaurante de pe aceeasi strada sa il nimeresc pe ala inchis, locul cu sushi pe care l-am ales eu avea un party programat, si nu era deschis publicului. Ne-am invartit precum cainele in jurul cozii vreo 10 mintue, si apoi ne-am oprit pe marginea drumului sa decidem ce facem. Am luat gps-ul la mana, si am cautat restaurante cu specific japonez, si am gasit vreo 20 pe o raza de o mila (eram in mijlocul targului, da?). Drept pentru care am propus sa lasam masina in parcare, si sa o luam cu pejosu (ca doar mersu pe jos face piciorul frumos), sa gasim un loc placut ochiului, si sa luam cina acolo.

Ei, aici au intervenit printesele. “Eu nu pot sa merg pe jos, ca sunt pe tocuri, si eu cand sunt pe tocuri nu pot sa merg pe jos. Eu am crezut ca mergem cu masina, mancam, si apoi ne intoarcem cu masina”. Pai sa nu-i futi una? Nu. Ca n-ai castigat-o la belciuge, ca esti intr-un loc public, ca esti in america si te baga la zdup inainte sa ajungi cu numaratoarea la 3, si in plus nici macar nu era femeia mea.

In primul rand, eu as vrea sa stiu, daca nu stii sa mergi pe tocuri, de ce iti pui tocuri, fata mosului? Adica zic eu, tocurile astea sunt facute pentru ca femeia sa para mai inalta, sau sa ii scoata in evidenta glezna subtire. Dar daca mergem cu masina, mancam si apoi ne intoarcem cu masina, unde isi etaleaza fata inaltimea sau glezna? Deci am stabilit ca nu si-o etaleaza. Si atunci care e rostul tocurilor? Eh?

Daca asta ar fi fost totul, povestea asta n-ar fi ajuns pe blog. Dar am luat gps-ul, am cautat un restaurant japonez in zona spalat a orasului, am dat telefon, am facut rezervare, ne-am suit in masina, am ajuns, am mancat. Dupa ce am platit, Mike (seful de la CR din Ucraina) zice ca el are fo 50 de oameni in subordine acolo, si ar vrea sa le cumpere niste nimicuri, si sa-i sugerez un mall ceva, sau un loc cu chestii mici, inutile, ieftine, si din america. V-ati prins deja ca l-am trimis la Walmart, nu?

Ei bine, ghici cine era fericita ca merge la shopping? Nu tu tocuri, nu tu durere, nu tu masina – mancat – masina…. nu tu nimic. Shopping, deci fun.

Mie mi-a ajuns pana in gat. M-am saturat de printese. Cred ca-mi cumpar pusca. Asa… preventiv

3 Comments