Am citit ieri cum ca Steve Ballmer (adica nr 2 de la Microsoft) ar fi scris o scrisoare destul de amenintatoare catre consiliul de administratie al lui Yahoo!.

Pentru cei doi cititori de blog pe care-i stiu eu ca nu tin pasul cu stirile din IT, Microsoft s-a trezit neintrebat sa faca o oferta publica pentru achizitionarea Yahoo!, la pretul de $31 per actiune, cam cu 60% mai mult decat valorau actiunile Yahoo! in ziua ofertei. Oamenii de la Yahoo!, in ultimele 2 luni n-au miscat prea mult in directia dorita de Microsoft, de unde si reactia lui Ballmer.

Acum e foarte clar ca Microsoft vrea sa cumpere Yahoo! ca sa mai reduca din handicapul pe piata de publicitate online pe care-l are fata de Google. Modul in care Ballmer si-a incordat insa muschii (de exemplu: “If we are forced to take an offer directly to your shareholders, that action will have an undesirable impact on the value of your company from our perspective which will be reflected in the terms of our proposal”) m-a facut sa am niste sentimente foarte amestecate.

Prima reactie a fost de “futu-i mama masii de microsoft, uite cum vor sa acapareze tot… o sa ajunga sa cumpere pana si bisericile”. Dar apoi n-am mai stiut ce sa zic. Pana la urma, daca Microsoft ar fi fost compania mea, si eu as fi vrut sa acaparez totul (ma rog, o faceam mult mai bine ca ei insa). Si atunci de unde reactia asta de frustrare si ura pe oamenii cu windows-ul? (sa nu fiu inteles gresit, singurul motiv pentru care am windows pe laptop e ca sa pot juca bridge online, iar yahoo-ul nu-l folosesc decat pentru messenger, si asta de foarte mult timp, si mi se rupe daca compania e proprietatea lui Microsoft sau nu).

Oare sunt invidios pe succesele altora (in munca, desigur)? Sau tactica umflatului muschilor, specifica lui Microsoft mi-a produs reactia asta? Sau pur si simplu e dispretul pentru compania asta impreuna cu frustrarea ca nu pot sa fac nimic sa le dau la gioale si sa mai si simta?

Si daca nu e nici una dintre variantele de mai sus, atunci ce e?