Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

Zice domnu Andi intr-un post care m-a inspirat despre cum se trateaza clientul la nord de granita. Sa va zic cum se trateaza si la sud de marile lacuri. Dar mai intai un pic de background.

Applebees este un lant de carciumi dedicat clasei muncitoare, un fel de echivalentul unui… nu mi-e clar… Sa mananci la Applebees costa circa $20, hai $25 cu tot cu bere, deci se califica in categoria carciumilor mediocre. Personal eu impart mancatoriile din zona in categorii dupa cum urmeaza (de la low end la high end): fast food, impinge-tava cu all you can eat, mancatorii fara fata de masa, mancatorii cu fata de masa, mancatorii cu cravata. Ei bine, Applebees e o “mancatorie fara fata de masa”.

Intr-o zi dinainte sa ma mut in Columbus, am fost la Applebees in Hopelesville sa iau pranzul (ca dech, naveam chef de gatit, ma trezisem cu fata la cearceaf in dimineata aia). Si sa va explic cum a decurs experienta: Intrii si te ia in primire o hostesa, care te intreaba cati oameni sunteti, si te duce la o masa potrivita pentru marimea grupului, si-ti pune meniul in brate. Cam dupa un minut, apare chelnerul/chelnerita, care te intreaba ce vrei sa bei. Dupa inca 3-4 minute, apare din nou chelnerul, cu bauturile, si te intreaba daca te-ai hotarat ce vrei sa mananci. Presupunand ca te-ai hotarat, iti ia comanda, si dupa inca vreo 5 minute apare cu salata (la americani, salata e inclusa in aproape orice fel de mancare, si se serveste ca primul fel. in loc de supa). Dupa inca vreo 10 minute, vine cu felul principal de mancare (eu cerusem o friptura, cred ca NY Strip se cheama). Cand esti in mijlocul mancarii, de obicei apare “managerul de serviciu” sa te intrebe cum iti place mancarea.

Ei bine, chestia asta s-a intamplat si in ziua asta, doar ca managera de serviciu a vrut sa se umfle in pene si a intrebat “How is everything? Great?”. Ei bine, eu (repet) eram cu trezit cu fata la cearceaf, si pe deasupra si flamand, asa ca am raspuns “It’s OK”. Managera se pare ca trebuia sa ia niste medicamente de limbrici, ca m-a mai intrebat si “just OK?”. Ocazie cu care (cu fata la cearceaf, remember?) i-am zis ca uite cata grasime are, si uite ce zgarciuri, si am cerut-o rare si asta e medium. Tin minte ca am fost odata la Bacau la un restaurant cu nume si am avut o plangere ceva mai serioasa decat fitele astea de printesa, si chelnera mi-a zis “asta avem asta mancati”. Aici insa femeia s-a dus glont si a venit cu chelnera de ureche, si apoi mi-a povestit ca o sa-mi aduca alta friptura, si imi face oricum discount 50%. Eu i-am povestit ca n-am timp sa astept dupa alta friptura (flamand, remember), asa ca managera a insistat ca nu se poate, ca trebuie sa se revanseze, si atunci masa e din partea casei cu totul, si trebuie sa-mi platesc doar berea (pe care mi-ar fi platit-o si p’aia, dar legea statului KY nu te lasa sa dai alcool pe gratis). M-am lasat cu greu convins, si fara sa cer sau sa mai zic ceva, vreo 2-3 minute mai incolo au aparut si niste “boneless wings” din partea casei.

Cazul asta nu e un caz particular, si acelasi tratament l-as avea in orice carciuma, ba mai mult la unele carciumi cu staif (alea din categoria mancatorii cu cravata) as fi primit si un cupon de discount de 20-50% la o vizita ulterioara.

Asadar, zic eu, in tara mancatorilor de hamburgeri, cultura n-au, iq n-au (sau au dar nu-i al lor), dar la servicii se pricep. Desi as tine pariu ca in orice tara din Europa civilizata nu ar trebui sa te dai jos din Jeep si sa arunci cu fitele in stanga si-n dreapta ca sa fii tratat la fel. Motiv pentru care sunt aproape convins ca atunci cand ma intorc in EU, sa o tai intr-o tara de genul asta.

Am zis.