Tichia de margaritar a soferului american
Saturday, April 26th, 2008
Pe mai multe bloguri, se plang soferii romani despre cum unora cu gipuri li se consuma bateria daca semnalizeaza vreo schimbare de directie taietoare de fata. Pe alte bloguri am citit despre cum soferii nord americani sunt respectuosi, si mai mult, respecta semnele de circulatie.
Nu vreau prin acest post sa neg niciuna dintre afirmatiile facute pe blogurile susmentionate. Am soferit timp de 6 ani in Bucuresti, timp in care am fost implicat in 5 accidente rutiere (primele 4 in parcari, in prima luna de soferit), si am volanit si in americania, si am vazut diferenta. Totusi, exista un revers al monedei.
Am parcurs astazi, cu masina din dotare (pe care masina trebuie sa o laud pentru consumul total surprinzator – 40 miles per gallon, adica fo 5.88 litrii la suta) un total de 564 de mile (echivalentul distantei de la Bucuresti la Kiev), din fata casei pana la terminalul 3 al aeroportului Kennedy in New York.
Am plecat la 9 dimineata de acasa, si am parcurs primele 510 mile (cam 820km) in 7 ore si 53 de minute (incluzand doua pauze pentru usurarea spiritului). Urmatoarele 50 de mile le-am facut in aproape 3 ore, dintre care 32 de mile in 55 de minute prin New York City. Problema nu a fost la ultimele 30 de mile, despre care ma asteptam sa fie ingrozitor de incete (initial vroiam sa las masina la hotel si sa ma duc cu metroul pana la aeroport, si as fi fost mult mai castigat), ci la cele 18 mile dinainte.
18 mile in 2 ore. In medie 9 mile pe ora. In realitate 10 mile in 10 minute, 7 mile in 2 ore, o mila in 55 de secunde. Motivul pentru care am pierdut 2 ore pe autostrada este ca a avut loc un accident. Si sa nu ma intelegeti gresit, in maxim 10 minute, cele 3 masini accidentate au fost scoase afara de pe carosabil, dar soferului american ii lipseste tichia: in dreptul accidentului, toata lumea, dar absolut toata lumea incetinea si uita ca la urs sa vada ce s-a intamplat. Si pe acolo se mergea cu 4-5 mile la ora. Pe alocuri era mai profitabil sa te dai jos din masina si sa mergi pe langa, ca ajungeai mai repede.
Daca n-ar fi accidente in SUA si asta ar fi fost primul dupa o lunga perioada de timp, probabil as intelege. Am vazut cum se uita americanii la oamenii care nu vorbesc deloc (dar deloc) engleza si nici spaniola. Parca ar fi martieni. Dar cum nu numai ca accidente se intampla in fiecare zi, dar in fiecare zi americanii opresc sa se uite ca la spectacol (si nu se dau jos din masina sa dea o mana de ajutor, doar dau din cap cu subintelesuri), pe cuvand ca nu pricep.
Ce e asa de interesant la un accident? Mie mi se par toate la fel. Dar poate am imbatranit…