Postul de ieri al lui Andi m-a facut sa-mi aduc aminte de niste cantece pe care le ascultam imediat inainte si imediat dupa razmerita, si nu numai ca le ascultam, dar le mai si cantam in gura mare pe strada. Iata unul:
si inca unul (si asta scos din acelasi butoi cu melancolie):
si ultima, ca sa va aduca aminte de vremurile demult apuse:
De ziua mea vreau sa fac un gratar afara (barbecue pentru westernizati). Dar cum de ziua mea o sa fie tata aici, trebuie sa iasa bine. Asa ca azi mai fac un barbecue, sa vad cum reactioneaza vecinii si sa ma hotarasc pe care ii invit si pe care nu de ziua mea (azi i-am invitat pe toti).
Si cum unii dintre vecini au copii (mici), ma astept sa am si o turma de plozi alergand prin casa si impiedicandu-se de singurele obstacole de la mine din sufragerie. Dar nu despre asta e vorba in propozitie. E vorba despre faptul ca una dintre vecine, Kelly pe numele ei m-a intrebat daca la barbecue-ul asta se serveste alcool. Cum eu n-am vazut pana acum gratar fara bere, i-am raspuns senin (si cretin) ca sigur, o sa fie cateva tipuri diferite de bere. La care femeia a zis ca atunci ea nu mai vine, ca n-ar putea sa vina fara copil, si nu vrea sa-si expuna copilul la un mediu in care se beau bauturi alcoolice.
Nu povestesc ca pana la urma o sa vina, cu tot cu copil si in ciuda mediului neprietenos, dar ma intreb la ce influenta au 4-5 barbati band bere asupra unui copil de 2 ani care oricum nu pricepe ce se intampla in jur? Ca de baut nu-i dam de baut chiar daca cere. Nu faptul ca beau sau nu oameni la o petrecere in jurul lui are influenta asupra dezvoltarii ulterioare, ci educatia pe care i-o dau parintii si societatea. Eu am crescut in generatia copiilor cu cheia de gat si n-am ajuns foarte rau (e loc de mai bine, dar inca lucrez la asta).
Bun. A doua problema la ordinea zilei. Azi eram la magazin, sa iau carne pentru gratarul de maine, si mi-au cazut ochii pe urmatoarea carte/revista/ce-o fi ea, de vanzare (imi cer scuze pentru calitatea pozei, e facuta cu mobilul, si mainile mele se poarta ca si cand as avea parkinson atunci cand rad incontrolabil):
Deci “Complete Idiot’s guide to Baby Names”? Carui segment de populatie se adreseaza publicatia asta? (Nu mai zic ca pare a fi si foarte populara, caci era ultima de pe raft). Ce fel de oameni sunt cei care cumpara asa ceva? Banui ca parintii care au fost crescuti in globul de sticla, precum copilu lu Kelly, si carora pe tot parcursul vietii li s-a spus ce sa manance, ce sa faca si ce sa gandeasca.
Inca un lucru mai lipseste: “Complete Idiot’s Guied to How to vote for Hillary Clinton”
Am zis. Si inca sunt frustrat pe tema asta.
Anu trecut cam de ziua mea, mi-am facut cadou o camera de fotografiat de jucarie (d’aia cu point and click), si m-am apucat sa dau cu pozele. Apoi am amestecat cateva dintre pozele pe care le-am facut cu camera de fotografiat de-adevaratelea, cu film, si mi-am facut un fotoblog pe care rar mai adaug cate fo poza. Desi initial imi propusesem sa pun pe blog numai poze care au o valoare fotografica reala (adica poze cu sanse la Pulitzer), neavand nici o poza din categoria asta am hotarat sa largesc multimea candidatilor admisi permitand si poze care au o poveste de spus, fara sa fie foarte fotografice, sau pur si simplu poze care-mi plac mie.
La mine pe fotoblog oamenii ar putea si sa comenteze daca vor, dar comenturile nu apar decat daca le dau eu approve. Ca orice loc unde spammerii poa sa bage reclame d’ale lor, au avut tentative si la mine pe fotoblog (blogu cu vorbe vad ca nu l-au descoperit inca). Ceea ce ma surprinde insa este ca o poza atrage spamuri peste spamuri, cam cate 3 pe zi (spre deosebire de celelalte care atrag 2-3 spam-uri pe luna), si nu inteleg de ce. In poza (mai jos atasata) se observa o furnica neclara. Mie mi-a placut poza ca pare foarte dinamica. Asa miscata si neclara cum e ea, arata un animal alergand sa-si rezolve problemele zilnice, si fara nevoie de prea multa imaginatie, uneori eu ma identific cu furnica mea.
Dar de aici pana la commenturi de genul (si asta e cel mai recent) “thing is really worth to the man who has acquired it and who wants to first time asian lesbian of their own commodity and by lowering somewhat the real value hsnrihvjdrj” io nu-mi dau seama cum s-a ajuns. Dat fiind ca nu e nici un link in comment, nici nu imi dau seama unde bate personajul. Iar adresa de email pe care a declarat-o e si mai haioasa, ca domeniul e yahofo.com.
Acu la final, poza, spre dreapta judecata. De unde pana unde?
Zice domnu Andi intr-un post care m-a inspirat despre cum se trateaza clientul la nord de granita. Sa va zic cum se trateaza si la sud de marile lacuri. Dar mai intai un pic de background.
Applebees este un lant de carciumi dedicat clasei muncitoare, un fel de echivalentul unui… nu mi-e clar… Sa mananci la Applebees costa circa $20, hai $25 cu tot cu bere, deci se califica in categoria carciumilor mediocre. Personal eu impart mancatoriile din zona in categorii dupa cum urmeaza (de la low end la high end): fast food, impinge-tava cu all you can eat, mancatorii fara fata de masa, mancatorii cu fata de masa, mancatorii cu cravata. Ei bine, Applebees e o “mancatorie fara fata de masa”.
Intr-o zi dinainte sa ma mut in Columbus, am fost la Applebees in Hopelesville sa iau pranzul (ca dech, naveam chef de gatit, ma trezisem cu fata la cearceaf in dimineata aia). Si sa va explic cum a decurs experienta: Intrii si te ia in primire o hostesa, care te intreaba cati oameni sunteti, si te duce la o masa potrivita pentru marimea grupului, si-ti pune meniul in brate. Cam dupa un minut, apare chelnerul/chelnerita, care te intreaba ce vrei sa bei. Dupa inca 3-4 minute, apare din nou chelnerul, cu bauturile, si te intreaba daca te-ai hotarat ce vrei sa mananci. Presupunand ca te-ai hotarat, iti ia comanda, si dupa inca vreo 5 minute apare cu salata (la americani, salata e inclusa in aproape orice fel de mancare, si se serveste ca primul fel. in loc de supa). Dupa inca vreo 10 minute, vine cu felul principal de mancare (eu cerusem o friptura, cred ca NY Strip se cheama). Cand esti in mijlocul mancarii, de obicei apare “managerul de serviciu” sa te intrebe cum iti place mancarea.
Ei bine, chestia asta s-a intamplat si in ziua asta, doar ca managera de serviciu a vrut sa se umfle in pene si a intrebat “How is everything? Great?”. Ei bine, eu (repet) eram cu trezit cu fata la cearceaf, si pe deasupra si flamand, asa ca am raspuns “It’s OK”. Managera se pare ca trebuia sa ia niste medicamente de limbrici, ca m-a mai intrebat si “just OK?”. Ocazie cu care (cu fata la cearceaf, remember?) i-am zis ca uite cata grasime are, si uite ce zgarciuri, si am cerut-o rare si asta e medium. Tin minte ca am fost odata la Bacau la un restaurant cu nume si am avut o plangere ceva mai serioasa decat fitele astea de printesa, si chelnera mi-a zis “asta avem asta mancati”. Aici insa femeia s-a dus glont si a venit cu chelnera de ureche, si apoi mi-a povestit ca o sa-mi aduca alta friptura, si imi face oricum discount 50%. Eu i-am povestit ca n-am timp sa astept dupa alta friptura (flamand, remember), asa ca managera a insistat ca nu se poate, ca trebuie sa se revanseze, si atunci masa e din partea casei cu totul, si trebuie sa-mi platesc doar berea (pe care mi-ar fi platit-o si p’aia, dar legea statului KY nu te lasa sa dai alcool pe gratis). M-am lasat cu greu convins, si fara sa cer sau sa mai zic ceva, vreo 2-3 minute mai incolo au aparut si niste “boneless wings” din partea casei.
Cazul asta nu e un caz particular, si acelasi tratament l-as avea in orice carciuma, ba mai mult la unele carciumi cu staif (alea din categoria mancatorii cu cravata) as fi primit si un cupon de discount de 20-50% la o vizita ulterioara.
Asadar, zic eu, in tara mancatorilor de hamburgeri, cultura n-au, iq n-au (sau au dar nu-i al lor), dar la servicii se pricep. Desi as tine pariu ca in orice tara din Europa civilizata nu ar trebui sa te dai jos din Jeep si sa arunci cu fitele in stanga si-n dreapta ca sa fii tratat la fel. Motiv pentru care sunt aproape convins ca atunci cand ma intorc in EU, sa o tai intr-o tara de genul asta.
Am zis.
M-am conversat cu un prieten al carui nume n-o sa-l dau, persoana importanta, care prieten momentan nu e singur. In sensu ca are femeie pe langa casa omului. Si care prieten mi-a povestit din casa, iar eu am gasit atat de importanta comunicarea lui incat o comunic mai departe, pe blog.
Zice respectivul om ca se conversa cu consoarta, si la un moment dat a venit vorba despre exele dansului. La care moment al discutiei, consoarta a avut replica “Niste boarfe!”. Adica cum adica a intrebat el, si a primit raspusul: “pai aia te-a inselat, aialalta ti-a dat papucii, pe aia ai lasat-o tu, si daca ai lasat-o probabil ca era o boarfa, apoi ai fost cu aialanta care s-a futut cu tot cartieru inainte sa fie cu tine, si apoi ai fost cu aia, cu care nu te-ai inteles. deci toate niste boarfe”.
As vrea sa am si eu un fel de dictionar online, sau ceva, orice, care sa ma faca sa inteleg ce-i in mintea femeilor astora… ca daca mie mi-ar zice nevasta mea din prima casatorie ca exele mele sunt toate la fel, eu cum oi reactiona? Dar mi-e frica sa intreb, ca daca descopar ca ma aflu in pozitii de inferioritate?
Si pana la urma, chestia asta se poate generaliza? Adica daca omul X de pe strada isi intreaba consoarta, Y, tot de pe strada ce parere are despre exele lui, femeia Y din propozitie o sa zica despre toate ca’s niste boarfe? Si daca da, asta inseamna ca orice fiinta de sex feminin care a avut o relatie esuata devine automat o boarfa in ochii altei femei? Si daca da, asta nu face din 99% din populatia feminina niste boarfe?
Si apoi mai ziceti ca io-s misogin. Parerea mea ™.
Astazi a fost o minunata zi de primavara (cred ca prima de anul asta), si pentru ca a dat soarele, m-am dus si eu ca gazele sa-mi incalzesc picioarele prin parcuri si gradini. Dar nu despre plimbarea mea din parcul cu caini vreau sa povestesc, si nici despre cum a cazut un catel in lac (chiar s-a dezechilibrat si a cazut ca bolovanu). Am sa sar si peste carciuma cu iz german unde am fost si am mancat “wienner schnitzel”.
Eram pe drum spre casa, in masineta mea cea albastra, si deodata ma loveste o pofta incredibila de dulce. Pentru necunoscatori, eu nu mananc dulce decat odata in mai si alta data in noiembrie, deci pofta asta incredibila m-a surprins. Oricum, usor de rezolvat. Chiar in coltul strazii am un Steak and Shake, si un shake cu zmeura m-ar satisface.
Nu trec 5 minute si ajung acolo (veneam dinspre downtown, ora 6 dupa amiaza, nici picior de om pe autostrada, deci am mers cu regulamentaru 80mph – limita de viteza e 65, dar noi eram doi in masina). N-ajung bine la locul cu pricina, si vad un peisaj de sa-mi cada plombele: la drive-through o coada ca la douaj de masini (ceea ce inseamna usor peste trei sferturi de ora de asteptat) pana sa-mi vina randul sa dau comanda. Aproape ca mi-a trecut pofta de dulce. Nu m-am gandit ca mancatorii de hamburgheri au obiceiul sa ia pranzul intre 11 si 13, si cina de la 17 la 19, de unde si coada.
Noroc ca umbra de neuron pe care o mai am mi-a sugerat sa bag nasu inauntru, poate n-o fi chiar asa de aglomerat. Si ce sa vezi ?!? Inauntru pustiu. Da’ pustiu – pustiu, ca’n filmele alea cu orase parasite in vestu salbatec. Am intrat, a venit un fel de chelnar instant sa ma intrebe de sanatate, si in 5 minute eram inapoi afara, cu tot cu doua shake-uri. De notat ca in timpul asta 3 masini din drive-through fusesera deja servite.
Da’ nedumerirea mea e… Eu sunt singurul “mai altfel” de pe aici? ailanti douaj de soferi – sau macar ultimii 10 – n-au avut ideea sa bage capu inauntru si sa dea comanda “to go” ? Ca incep sa ma simt singur, si ma ia cu frisoane la creier…
Am citit ieri cum ca Steve Ballmer (adica nr 2 de la Microsoft) ar fi scris o scrisoare destul de amenintatoare catre consiliul de administratie al lui Yahoo!.
Pentru cei doi cititori de blog pe care-i stiu eu ca nu tin pasul cu stirile din IT, Microsoft s-a trezit neintrebat sa faca o oferta publica pentru achizitionarea Yahoo!, la pretul de $31 per actiune, cam cu 60% mai mult decat valorau actiunile Yahoo! in ziua ofertei. Oamenii de la Yahoo!, in ultimele 2 luni n-au miscat prea mult in directia dorita de Microsoft, de unde si reactia lui Ballmer.
Acum e foarte clar ca Microsoft vrea sa cumpere Yahoo! ca sa mai reduca din handicapul pe piata de publicitate online pe care-l are fata de Google. Modul in care Ballmer si-a incordat insa muschii (de exemplu: “If we are forced to take an offer directly to your shareholders, that action will have an undesirable impact on the value of your company from our perspective which will be reflected in the terms of our proposal”) m-a facut sa am niste sentimente foarte amestecate.
Prima reactie a fost de “futu-i mama masii de microsoft, uite cum vor sa acapareze tot… o sa ajunga sa cumpere pana si bisericile”. Dar apoi n-am mai stiut ce sa zic. Pana la urma, daca Microsoft ar fi fost compania mea, si eu as fi vrut sa acaparez totul (ma rog, o faceam mult mai bine ca ei insa). Si atunci de unde reactia asta de frustrare si ura pe oamenii cu windows-ul? (sa nu fiu inteles gresit, singurul motiv pentru care am windows pe laptop e ca sa pot juca bridge online, iar yahoo-ul nu-l folosesc decat pentru messenger, si asta de foarte mult timp, si mi se rupe daca compania e proprietatea lui Microsoft sau nu).
Oare sunt invidios pe succesele altora (in munca, desigur)? Sau tactica umflatului muschilor, specifica lui Microsoft mi-a produs reactia asta? Sau pur si simplu e dispretul pentru compania asta impreuna cu frustrarea ca nu pot sa fac nimic sa le dau la gioale si sa mai si simta?
Si daca nu e nici una dintre variantele de mai sus, atunci ce e?
Am un coleg pe care imi vine sa-l bat cu butelia uda. Ca sa nu lase urme. Ca funia uda nu doare destul. N-as putea spune ca “ma sapa”, pentru ca nu urmareste sa-mi ia locul. Nici n-ar putea, ca habar n-are ce-i ala un netmask, daramite cu ce se mananca un router cisco. Pe de alta parte, nici n-as putea spune ca nu ma sapa.
Titlul lui este “Executive Manager of Information Technology Department”, al meu “Executive Manager of Systems Administration and Networking Department”. El practic este seful programatorilor care programeaza nu mi-e clar ce, ca n-am vazut o bucata de soft produsa de ei care sa mearga in ultimii 3 ani de cand lucrez aici, eu sunt seful tuturor celorlati oameni care se ocupa in mod direct de servere, de la momentul in care se comanda serverele de la furnizori, trecand prin punerea in productie, pana la momentul in care le scoatem afara in camp si facem target practice cu ele.
Dat fiind ca departamentul de programare (fost ID – Information Development, actual IT – pentru ca omul asta sa se poata numi “IT Manager”, ca-i place lui titlul) nu dadea nimic bun societatii, si avea (si inca are) proiecte cu deadline-uri depasite de peste 20 de saptamani, am angajat la un moment dat (nu eu, ci firma), un consultant platit cu bani grei (6 cifre pe an, prima cifra mai mare decat 2) sa creasca productivitatea departamentului. Ce-a produs consultantul in cele 6 luni cat a rezistat inainte sa fie dat afara a fost o serie de reguli pe care “IT Managerul” le-a adoptat imediat. Ideea generala a regulilor astora era ca departamentu IT este format din niste zei, si muritorii de rand (adica noi restul) n-avem de ce sa ii contactam pentru ca softwarele lor nu merge, ci sa deschidem ticketuri, daca si numai daca suntem convinsi ca problema e de la software, si nu de la proasta utilizare a lui (?!?). In plus, nimeni in afara de “IT Manager” nu poate fi contactat din departamentu IT, cu exceptia cazului cand IT managerul este plecat pentru mai mult de o saptamana.
Am povestit toate astea, ca sa va povestesc doua intamplari recente.
Prima. Noi folosim sa ne conversam intre noi un messenger caruia ii zicem CI (Si-Ai). CI-ul asta este defapt un jabber, instalat de departamentul IT acu vreo 5 ani, care are singurul feature ca logheaza conversatiile intr-o baza de date (Pentru cititorul profan pe care-l stiu eu, care nu stie ce e ala jabber -> e un fel de GTalk). Ei bine, versiunea de software este antica si de demult, iar eu tin pasul cu tehnologia, si-mi tot upgradez clientul de messenger (Pidgin) cand apare cate-o versiune mai noua. La ultimul upgrade, am inceput sa am probleme cu CI-ul (pe acelasi messenger am configurat si YM!, si MSN, si Gtalk, si ICQ, si toate merg bine). Cam la 2-3 minute, CI-ul se deconecteaza, si trebuie sa-i dau reconect. Lucru enervant de altfel, mai ales daca esti in mijlocul vreunei conversatii. Drept pentru care am deschis ticket la departamentul IT sa repare jabberul. “IT Managerul” mi-a zis ca lui ii merge perfect cu clientul de windows programat in-house, si ca sa-l folosesc pe ala. Eu i-am explicat ca eu nu folosesc windows, si for that matter in afara de o mica parte din programatorii lui si de contabil, cam nimeni nu foloseste windows in firma asta. Drept pentru care concluzia lui a fost ca trebuie sa fac downgrade la clientul de messenger, si a inchis ticketul, ba mai mult mi-a zis ca, conform regulilor IT, ar trebui sa fiu penalizat ca am deschis un ticket cu o problema care nu tine de IT. Evident ca m-am enervat, si evident ca m-am dus pe scara ierarhica mai sus, adica la patronat, care i-a pus in vedere ca trebuie sa imi rezolve problema. Drept pentru care, IT managerul a comentat in ticket ca deadline-ul pentru rezolvarea problemei este 31 Mai 2008. Pana atunci sa ma descurc.
A doua poveste. Ne-am mutat intr-un datacenter nou. Cand ne-am mutat, in Octombrie, managementul departamentului IT, precum si serverele importante erau in Austria. Cladirea in care ne-am mutat nu era pregatita sa primeasca servere noi, din cauze de incapacitate de racire a lor, si de lipsa de curent electric suficient. De aceea s-a intamplat o ditai investitie de aproape doua milioane ca sa se transforme hala de 30.000 sq ft (n-am idee ce inseamna in metrii patrati, Google it!) in datacenter. Intre timp, s-a luat decizia sa se mute biroul din Austria in Columbus, si serverele IT au venit pe capul meu. N-aveam unde sa le pun, si le-am pus in office space. Acu ca e datacenteru gata, am hotarat sa mut toate serverele in datacenter. Mai mult, i-am aratat managerului IT care o sa fie rackul in care pun serverel lui. S-a hotarat ca mutarea serverlor o sa aiba loc diseara, intre orele 23 si 2. Ei bine, ca acu vreo 3 ore, vine IT Managerul intr-un suflet la mine in birou si-mi zice “Tibi, problema mare! Rack-ul IT nu e pregatit pentru mutarea de diseara! N-are switch in el, n-are cable management, rail-urile nu sunt puse, si oamenii tai stau la birou si se dau pe internet”. Pentru ca stiam exact ce fac “oamenii mei”, ca doar eu le-am trasat sarcinile pe ziua de azi, si mai mult, stiam ca nici n-o sa se apuce sa pregateasca rackul “IT” pana dupa ora 18, i-am raspuns “Ei si?”. Raspunsul asta l-a innebunit, de parca s-a prabusit lumea. L-am lasat sa dea din gura vreo 10 minute, si apoi i-am zis “Stai calm, situatia e sub control. O sa ai rackul pregatit la timp, o sa ma ocup personal de asta”. Chestia asta l-a linistit si a plecat. Acu o ora, vine inapoi la mine in birou, c-o falca-n cer si cu una in pamant, sa-mi povesteasca ca rackul lui tot nu e gata. (va mai amintiti povestea cu dupa ora 18? acum, la momentul la care scriu e ora 15 impartit la 37). Am incercat sa-l trimit la plimbare, si sa-i repet ca situatia e sub control, si ca totul o sa fie gata la timp, dar n-a priceput, si a plecat repede sa ma parasca la patronat. Care patronat m-a chemat in sedinta sa explic de ce nu rezolv problemele stringente, ca departamentul IT nu poate lucra fara serverele alea. Am explicat patronatului ca situatia e sub control, ca serverele sunt programate a fi mutate la noapte, ca rackul e programat sa fie pregatit intre orele 18 si 19, si ca daca domnul IT manager programeaza toate cererile mele cu delay de 6+ saptamani, sa nu se astepte sa stau drepti cand el vine cu vreo cerere care nici macar nu e importanta.
Si-am plecat. In ultima ora n-au fost repercursiuni, si nici nu cred ca o sa fie. Da’ intreb eu acuma… pai sa nu-l futi?
Ca un om care din cand in cand se mai duce si pe acasa, ieri m-am asezat in pozitie “Al Bundy” si am dat drumul la televizor, pe MTV. Care MTV din cate am inteles eu vine de la Music TeleVision. Pe care MTV era un reality show. Dat fiind ca platesc $150 pe luna in fiecare luna la cablu (asta include si infernetu (c) si telefonu), am multe canale (spre 300), deci am si mai multe MTV-uri. Drept pentru care am dat pe MTV2, unde ce sa vezi, era un reality show.
Stau eu si ma intreb acum… televizorul asta, cu exceptia programelor de stiri, nu a fost facut sa ofere omului satul de cotidian niste “entertainment”? Adica vreau sa zic… parerea mea ™… daca am chef de reality show, ies in fata casei si am reality show. Si inca unul de mai bun gust decat ala cu Hannah Montana de pe MTV. Si ca veni vorba de MTV… mai tineti minte vremea cand pe MTV dadeau… muzica?
Fara a devia prea mult de la subiect, ma gandesc ca daca reality show-urile astea s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie, probabil ca mancatoru de hamburgeri, fara prea mult IQ dupa cum il stim, se uita la asa ceva. Ceea ce nu inteleg eu este de ce? Nu poate si el sa-si bata tovaraseste nevasta fara indicatii de la reality show? Cat de tare trebuie sa scada IQ-ul mondial ca lumea sa nu mai iasa afara la o plimbare, ci sa stea in casa sa se uite cu cine a inselat-o Esteban pe Maria, sau cate inele cu diamante si-a mai cumparat Hannah Montana?
Pe final o intrebare de trivia: Care a fost prima melodie difuzata de MTV? Raspunsul de la youtube:
