Next >

Alegeti alesul!

Posted by May 30, 2008

In Romania este weekend electoral. Sunt tare dezamagit de faptul ca oamenii pe care ii cunosc eu nu inteleg (in marea lor majoritate) cat de important este sa te duci sa votezi. Marii majoritati nu le pasa cine o sa isi schimbe Loganul pe 4 Audi-uri, si apartamentul de 2 camere in Rahova si Ferentari pe vile in Dorobanti de pilda. Daca la atat s-ar rezuma rezultatul alegerilor din weekend, sincer nici mie nu mi-ar pasa. Dar va rog pentru 20 de secunde puneti problema altfel: Nu e vorba de cine isi ia masina si vila, ci de cine isi ia masina si vila pe banii mei!. Pentru ca vreti sa credeti sau nu, bugetul orasului (fie el Bucuresti, despre care e vorba in propozitie, fie orasul in care in calitate de cititor de blog locuiti), este subventionat de taxele si impozitele platite de locuitori. Asadar se imbuiba, dar se imbuiba pe banii mei, si e dreptul meu sa zic cine cat are sa se imbuibe.

Pe scurt deci, faceti-va timp si duminica mergeti si puneti stampila. De preferat pe candidatul pe care-l considerati cel mai bun. Si daca aveti candidat preferat, e bine sa va opriti din citit, caci imi voi exprima parerile politice.

Am urmarit vag campania electorala din Romania, mai degraba de prin ziare si rareori urmarind emisiuni inregistrate, asadar e posibil sa nu am cele mai bune pareri, dar, daca maine m-as duce la vot l-as vota pe Sorin Oprescu. Sunt cateva motive pentru care vreau sa fac asta. In lista de candidati nu e niciunul care sa merite cu adevarat sa fie Primar in Bucuresti.  Sunt insa doi care au motive sa fie votati: Oprescu pentru ca a avut curajul sa plece dintr-un partid pentru ca sa candideze, pentru ca isi risca intreaga cariera politica facand asta, pentru ca a condus doua spitale de care eu n-am auzit vorbindu-se de rau. Din nou, eu nu sunt la curent cu toate evenimentele, opiniile pe care le am sunt bazate pe ceea ce imi ramane dupa ce filtrez tot bullshit-ul din presa. Celalat candidat care are un oaresce potential e Orban. Pentru ca are experienta atat la primarie cat mai ales (si experienta asta ii lipseste doctorului) in harsaielile politice, si pentru ca desi are potential de a fura mai mult decat doctorul, are de asemenea sansa de a putea face mai mult bine. Cu toate astea insa, nu pot sa nu remarc faptul ca atunci cand l-am cunoscut (personal) pe Orban era cu paharul de tarie in mana, si in cele 4 ocazii ulterioare cand l-am vazut, de fiecare data avea ceva de baut. In plus (si aici intervine manipularea presei) in sondaje apare ca fiind destul de in urma, si fara sanse de a intra macar in turul doi.

Concluzionand asadar, va rog mergeti la vot duminica, si VOTATI! As vrea sa votati cu candidatul care va place voua mai mult. Iar daca vreti sugestii, Oprescu pentru votantii de stanga, Orban pentru cei de dreapta. Iar cei de mijloc sa aleaga tot unu cu litera O.

Leave a comment

Ne-au furat toate lucrurile bune

Posted by May 29, 2008

Am o boala pe oamenii de la Marketing. Obisnuiam sa spun Sales & Marketing, sau pe scurt S&M, dar de fapt cu bietii vanzatori n-am nimic azi. Am insa un cui teribil de mare cu oamenii de la Marketing, pentru ca ne-au furat toate lucrurile bune.

Cand eram eu mic, poze la diferite evenimente faceau numai oamenii care aveau o anumita educatie artistica, si un anumit simt plastic. Sigur, erau si “colorata – maine-i gata”, dar aia erau numai pe la mare, si rareori pe la sinaia/predeal. Si numai in sezon. Cand venea insa vorba de facut poze serioase, erau oameni cu pregatire. Apoi a aparut camera digitala, si oamenii de la marketing au mirosit ca se pot face bani cu asta. Au scos camera “semiprofesionala” cu autofocus. Si practic au inventat fotograful de nunti-botezuri, si apoi alte feluri de fotografi “specialisti” care au o camera cu degete care le face toata treaba. Si din 500 de poze, scot vreo 3 bune, dar lasa nemancati o suma de oameni care ar putea sa scoata 450 de poze bune din 500. Sau care pentru 3 poze bune au nevoie sa traga maxim 4.

Apoi, ceva mai tarziu au aparut calculatoarele. Tin minte cand eram mic mergeam la mama la birou sa perforez cartele. Imi placea la nebunie treaba asta, si de la asta mi s-a tras meseria pe care o am acum. Dar pe vremea aia, ca sa ai un job in domeniul calculatoarelor, trebuia tata sa stii meserie. Sa visezi noaptea cartele perforate. Ma mandresc ca stiu sa fluier la 1200 baud si chiar sa ma sincronizez cu un modem. Apoi a venit Marketingu, si a zis “hai sa facem calculatorul personal”.  Hai sa vindem un sistem de operare usor de folosit. Hai pe sistemul asta de operare sa dam posibilitatea sa facem mai multi utilizatori, si hai sa-i zicem unuia “Administrator”. Si asa au aparut “Administratorii de Sisteme de calcul”, care habar nu au care e diferenta dintre un bit si un byte. Si dupa un timp, pentru ca nu era suficient, oamenii de la Marketing au zis “hai ca se mai pot scoate niste bani din prostia oamenilor astora. Hai sa facem niste certificate cu titluri pompoase”. Si asa au aparut certificarile numite MCSE. Si pentru ca era trendy  sa ai titluri, clicaitorii de maus care se credeau mari administratori de retele, s-au dus la seminarii scumpe, au dat teste pe care si copii de gradinita le luau, si si-au pus certificari in titluri. Iar cei care au crezut ca au inteles ca certificarile n-au nici o valoare, si care si-au vazut de treaba lor au ajuns sa fie “sclavii” unui MCSE-SP.

Concurent cu treaba asta, niste oameni cu scaun la cap au zis “hai sa facem o retea de calculatoare atat de intinsa, si atat de bine organizata, incat daca vine razboiul si ne distruge o parte a retelei sa nu patim nimic”. Si asa a aparut Internetul. Si alti oameni au zis “hai sa folosim internetul asta ca sa ne prezentam lucrarile stiintifice, sa le vada toata lumea”. Si asa a aparut World Wide Web-ul. Apoi oamenii de la Marketing au vazut ca e rost de bani, si au inventat Search Engine Optimization si Pay Per Click advertising. Si apoi s-au inventat consultantii si expertii in SEO si PPC. Si pentru ca nu ieseau destui bani, s-a inventat Web 2.0, si am citit recent si despre Web 3.0.

Si o suma de oameni la costum care dau din gura fara sa stie despre ce vorbesc au joburi platite cu sute de mii de euro pe an, si se dau mari inteligenti. Dar cand aduci vorba de un Borges, Miguel de Cervantes, sau chiar Shakespeare, dau din umeri, ca n-au auzit. Ca dech… fiecare cu gasca lui.

In consecinta, declar sus si tare aici dragi marketoizi ca va urasc din toata inima.

Eu. (CCNA, CCAI, CCNP, MCP, precum si alte prescurtari celebre)

3 Comments

din ciclul 101 filme muzicale romanesti…

Posted by May 27, 2008

… RomaniaFilm in colaborare cu Casa de Cultura a Ministerului de Interne si Casa de filme 5 prezinta:

Managerul AiTi  (2) – “Greaua mostenire a vechiului regim”

Scena 1:

Zi linistita de marti. Se simte ca si cand ar fi luni, pentru ca in ziua precedenta fiind zi nelucratoare, lumea a stat acasa. Ca in orice zi linistita de marti, la ora 9 dimineata prima sedinta. Cu departamentul “administrare servere” din Ucraina. Sedinta programata sa dureze o ora, dureaza doar 34 de minute. Problemele de pe ordinea de zi sunt lamurite repede, se face planul pentru saptamana urmatoare. Se spun bancuri cu porci. Se rade. Sedinta se incheie, Pasarele canta. Managerui AiTi nu e in cadru. O notificare pe ecran apare care spune ca e ora 10.05, si ca programarea la dentist este pentru ora 20. Personajul secundar da niste directive, se suie in masina si pleaca.

Scena 2:

Aceeasi zi linistita de marti. De fapt ne dam seama ca atmosfera e chiar prea linistita. Publicul are senzatia unui film cu vestul salbatic, unde pana nu incepe lupta nu se intampla nimic. Liniste. Din cand in cand un valatug de scaieti trece prin preerie. Apare o asistenta. Brusc ne dam seama ca suntem in cabinetul unui dentist. Personajul secundar primeste niste hartii, pe care le complecteaza meticulos. Apare dentistul. Nu i se vede foarte clar fata, pentru ca are masca. In cadrul vizual apare o seringa, apoi auzim un geamat scurt. Lucrurile sunt neclare acum, dar un bazait enervant bruiaza fondul sonor. Managerul AiTi nu e nici in cadrul asta. Apare in cadru o tanara asiatica, foarte draguta, care cere 50 de dolari, ca diferenta o plateste asigurarea. Asigurat fiind ca lucrurile merg bine, Personajul secundar plateste.

Scena 3:

Suntem inapoi la Companie. Este ora 2, incepe sedinta marilor manageri. Managerul AiTi apare pentru prima data in cadru. Incepe sedinta, se discuta probleme, se analizeaza. Managerul AiTi ia cuvantul si incepe sa povesteasca ce minunat program de monitorizare a facut el. Personajul secundar se baga in discutie si spune ca programul de monitorizare nu monitorizeaza de fapt nimic pentru ca nu functioneaza. Managerul AiTi cere exemple, si i se spune ca monitorizarea la switch-uri nu functioneaza. El replica ca “programul” de monitorizare “vede” daca switch-ul e in picioare sau nu, si i se raspunde ca daca switch-ul nu e in picioare, probabil 40 de servere pierd legatura la internet, si ca s-a cerut ca programul de monitorizare sa faca grafice de trafic pe porturile switch-ului. Managerul AiTi incepe sa vocifereze cum ca nu s-a cerut initial in specificatiile programului sa se faca graficele astea, si daca personajul secundar nu era in concediu acum 2 ani cand s-au facut specificatiile, poate ar fi putut sa le introduca. I se replica sa se spele pe cap cu programul lui de monitorizare.

Scena 4:

Este ora 5 dupa amiaza. Seful cel mare si destept bate la usa si intra. Personajul secundar, amabil, il intreaba cu ce-l poate ajuta. Seful cel mare si destept initiaza o conversatie in care povesteste cum ca Managerul AiTi are defapt suflet bun, si asa si pe dincolo. Personajul secundar replica ca Managerul AiTi este un ipcrit, un idiot, si un mancator, si ca pentru binele companiei pastreaza o relatie de lucru cu el, dar ca nu doreste sa discute despre calitati pe care Managerul AiTi le are sau nu. Desi initial nu era in cadru, Managerul AiTi intra val vartej pe usa. Observa ca Seful cel mare si destept poarta o conversatie cu Personajul secundar, dar el are ceva mai important de zis, asa ca-i intrerupe si cu voce tunatoare cere sa primeasca imediat acces la un script care poate sa execute comenzi pe toate serverele Companiei in acelasi timp. I se raspunde ca un astfel de script nu exista, dar el insista ca stie el ca scriptul este pe calculatorul unuia dintre administratorii de servere, si ca in consecinta scriptul e proprietatea Companiei, iar el in calitate de Manager AiTi in companie trebuie sa primeasca scriptul imediat. Un alt om care pana acum era in planul secundar ii replica Managerului AiTi ca daca i s-a spus odata ca scriptul nu exista, inseamna ca el nu exista. Managerul AiTi mormaie in barba, dar in limba engleza ca sa fie inteles, cum ca ar trebui sa-si ia pusca si sa impuste toti administratorii de servere. Un pumn zboara si se opreste in nasul Managerului AiTi, care cade la pamant. Cand se ridica, doua urme de sange curg, cate una in fiecare nara. Managerul AiTi incepe sa urle ca el cheama politia, si pleaca.

Scena 5:

Personaje: aceiasi ca in scena precedenta, mai putin Managerul AiTi. Seful cel mare si destept, care privise ultima parte a scenei precedente cu gura deschisa ca la dentist se dezmeticeste si intreaba ce tocmai s-a intamplat. Personajul secundar, contrariat intreaba: “Cum, n-ai vazut? Managerul AiTi a venit sa ceara ceva ce noi n-aveam, i s-a explicat ca n-avem, s-a intors si a plecat. Cum era in graba si avea sireturile desfacute, s-a impiedicat si a cazut”. Un alt om (care fusese in scena precedenta in planul secundar) remarca cum ca Managerul AiTi probabil ca s-a lovit de clanta de la usa in cadere, ca i s-a parut ca si-a spart nasul. Seful cel mare si destept sta cateva minute si se gandeste, dupa care spune: “Bine. Sa faceti ceva cu clanta asta ca e cam periculoasa. Aveti grija sa nu mai creeze accidente. O sa-i spun Managerului AiTi sa fie mai atent cu sireturile, sa nu se mai impiedice”. Si pleaca.

Pasarelele canta din nou, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Apare genericul de final. Publicul aplauda, asteptam partea a 3-a.

7 Comments

Turismul cu turma

Posted by May 24, 2008

Vorbeam ieri cu un prieten de suflet despre vacante si concedii, si ma intreaba ce parere am despre o excursie in Croatia, cu numai 400 de euro. Avand in vedere experienta recenta pe care am avut-o, cu o excursie cu masina proprie si personala in partea de nord-est a continentului american (care excursie a durat 18 zile, si care, daca as fi stat sa vad tot ce vroiam sa vad ar fo durat vreo 35-40 de zile), i-am spus ca pretul mi se pare jaf la drumul mare, si am argumentat ca sunt aruncate un milion de locuri in program ca sa fie, si ca n-o sa fie timp sa vezi nici macar o jumatate de sfert din lucrurile care merita vazute.

Revenind la excursia mea, eu in 18 zile am facut urmatoarul traseu:

  • 3 zile in New York, unde n-am reusit sa vad nimic. Adica am vazut cate ceva, dar practic n-am facut decat sa ma dau pe strazi ca bezmeticul, am fost pe Brooklin Bridge, de unde am admirat Manhattan-ul de la distranta, m-am plimbat pe Wall Street si pe 5th Avenue, am fost in Central Park, m-am uitat la oras de sus de pe Empire State Building. Probabil ca inca 3 zile n-ar fi fost suficiente sa vedem tot ce era de vazut.
  • 3 zile in Washington DC, unde a trebuit sa muncesc in doua dintre zile, dar unde tata a vazut Capitoliul pe dinauntru, Muzeul de Arta Contemporana, Muzeul de Arta Moderna, Muzeul de Stiinte ale Naturii, Muzeul Spatiului, Muzeul Stirilor. Ar mai fi fost de vazut vreo 2-3 muzee, plus casa alba, plus inca alte locuri considerate atractii ale orasului, iar Muzeul de Arta Contemporana merita o mai atenta aprofundare, dar atat a dat aparatul – atat s-a putut.
  • 2 zile am fost la Niagara (initial era planificata o zi, dar spectacolul este senzational, si sentimentul pe care il ai cand iti bei cafeaua la marginea celei mai mari caderi de apa din lume nu poate fi descris in cuvinte)
  • 2 zile am vizitat Toronto, unde iarasi, n-am avut timp sa vedem decat doua muzee precum si cel mai inalt “observation deck” din lume, la 553 de metri, cocotati in CN Tower.
  • 3 zile am vizitat Nashville, Lynchburg (unde traieste prietenul meu Jack), precum si Hopkinsville, sa-i arat lui tata unde am locuit eu doi ani si jumatate, si in fine
  • 4 zile (3+1) am fost in Columbus, Ohio, unde iarasi, n-am vizitat mai nimic, pentru ca eram terminati de oboseala in urma calatoriilor de mai sus

In total, 4300 de mile cu masina, in total peste 60 de ore de condus (in general noaptea), si un sentiment de implinire, caci am vazut o multime de lucruri. Totusi ma apasa si sentimentul contradictoriu, de neimplinire, caci daca ar mai fi fost inca vreo 10 zile (si inca vreo $10,000), multe multe multe alte lucruri ar fi putut fi vazute.

Am povestit despre excursia mea ca sa pot sa exprim mai bine sentimentul pe care l-am avut cand am fost intrebat ce parere am de excursia de 400 de euro. M-am imaginat pentru un minut intr-un autocar de doua stele (in imaginatia mea, autocarul de doua stele e ceva mai spalat decat autobuzele care circula pe linia 300), ascultand un ghid plictisit care-mi spune “pe parte dreapta a autocarului observati palatul imparatului Diocletian, si peste 3 minute veti vedea pe stanga Poarta de Aur si Statuia Episcopului Grigore din Nin. Acum vom face o pauza pentru pipi, sa nu va departati prea mult de autocar ca ramaneti pe-aici”.

Poate e vina mea, ca sunt un rasfatat si un snob intelectual, dar eu consider ca genul ala de excursii nu sunt excursii, sunt plimbarea unei turme de fotografi amatori nepriceputi prin fata unor locuri care ar merita atentie, dar pentru care nu este timp. Si toata lumea are impresia ca iese in castig. Firma de turism cu siguranta produce bani, iar turma se intoarce in tara si se lauda tuturor prietenilor, spunand am fost si am vazut!

Probabil ca n-am sa inteleg niciodata tipul asta de excursii, asa cum respectivul prieten n-o sa inteleaga niciodata excursiile pe care imi place mie sa le fac. Cand i-am povestit ca am fost doua zile la Niagara si apoi m-am intors si a treia zi sa vad Cascada noaptea, mi-a taiat-o sec cu “eu n-as fi stat mai mult de 3 ore acolo; una peste alta e doar o cadere de apa, cum sunt atata pe lumea asta”. Sigur, am replicat eu… pana si la robinet tot o cadere de apa e, nu?

Acum eu nu zic sa nu va duceti in excursii cu autocarul, dar decat sa dati 400 de euro ca sa va plimbe o saptamana in miros de motorina arsa, mai bine imi dati mie 200, pastrati voi 200, si va aduc eu fum calitatea prima-ntaia, precum si poze cu toate locurile pe care n-ati fi avut timp sa le vedeti. Sau daca vreti cu adevarat sa vedeti, adunati-va o gasca de 4-5 oameni, produceti o masina mica (mai mare daca se poate, un 4×4 ar fi excelent), si duce-ti-va sa vedeti cu ochii vostrii ce e de vazut, fara sa fiti prinsi in capcana lui “popasul asta dureaza doar o ora, asa ca repede cu shoppingul va rog”

Pai nu?

3 Comments

Apa cea buna

Posted by May 23, 2008

Prima data cand am vrut sa atac subiectul asta a fost putin inainte de prima vizita la New York. Am discutat cu nevasta mea din prima casatorie despre oportunitatea de a blogari pe aceasta tema, si apoi, la numai doua zile dupa ce am avut discutia in tema l-am vazut pe domnul Lewis Black atacand subiectul pe Comedy Central. Am zis atunci ca n-am sa mai blogaresc pe tema asta, dar o intamplare de ieri m-a facut sa-mi schimb parerea.

Ca orice om supraponderal care vrea sa mai reduca din greutatea propriilor vorbe, am fost ieri la gym, cu scopul declarat de a face vreo 20-30 de bazine. Mi-am atins scopul, si nu despre asta intentionez sa scriu astazi, ci despre o conversatie pe care am auzit-o in vestiar, cand ma schimbam dupa bazin. De fapt, nici macar nu a fost o conversatie intreaga, am surprins doar franturi de conversatie. (sunt priceput la trasul cu urechea, dar in general nu ascult conversatiile purtate cu numar ridicat de decibeli).

Ei bin, masculul A il intreaba pe masculul B in vestiar “auzi” – zice – “cate calorii are apa ta, ca am auzit ca apa nustiucare” – si aici a spus un nume pe care n-am sa-l repet – “are 98 de calorii, si practic trebuie sa mai exersezi 20 de minute pentru fiecare ora in care exersezi ca sa dai jos numai caloriile pe care le iei band apa”.

Nu m-am putut abtine, si m-am uitat pe eticheta de la apa pe care o beam eu, sa vad cate calorii are apa mea, nu de alta dar eu credeam ca apa, lichind incolor, inodor si insipid nu are chestii dintrastea obscene, cum ar fi caloriile. In poza de mai jos (clicky ca sa se faca mai mare) este eticheta cu pricina:

eticheta cu pricina

Ei bine, eticheta din imagine zice ca are, printre altele, Total Fat 0g. Eu ma gandesc ca daca exista apa fara grasime, pe a carei eticheta producatorii insista sa spuna ca e fara grasime, probabil ca exista si apa CU GRASIME. Eu apa d’aia vreau sa beau, pentru ca sunt sigur ca e mult mai gustoasa. Si chiar pot demonstra asta: ouale ochiuri gatite cu un pic de sunca (bacon, cum ii zic mancatorii de hamburgeri) sunt mult mai gustoase decat ouale facute fara bacon. Filetul de vaca facut la gratar, si infasurat in prealabil in aceeasi slaninuta este si el mult mai bun decat filetul simplu. Ca sa nu mai vorbim ca ceafa de porc este una dintre cele mai gustoase legume (in caz ca nu stiati, eu mai nou sunt vegetarian, si sunt convins ca porcul este o leguma delicioasa).

Acum nu vreau sa va stric imaginea despre apa plata (cu lamaie sau fara) pe care multe fotomodele o consuma, dar eu imi imaginez doi redneci stand cumva intr-un bazin sapat in curte, undeva in mijlocul Wiscounsin-ului imbuteliind sticlele astea pe care nevasta-mea le cumpara cu 4.20$ per 24 de sticle. Si pe final, pe toti cei care cunoasteti pe cate cineva care bea numai apa plata imbuteliata si cumparata la preturi exagerate din comertul socialist, as vrea sa va rog sa faceti testul pe care l-am facut eu la mine acasa:

In luna iunie a anului trecut, la mine in familie nu s-a cumparat nici o sticla de apa plata desi doamna consuma cate 4-5 sticle pe zi, pentru ca subsemnatul, cu o constiinciozitate iesita din comun, imbutelia sticlele astea cu apa de la robinet. Daca as fi fost in stare sa-mi tin gura, pana in zilele noastre as fi putut repeta operatiunea fara sa fiu prins asupra faptului.

Zic eu ca testul asta dovedeste ori ca apa de la robinet este incredibil de purificata (destul de improbabil totusi), ori ca apa din sticle pe care o cumpar la preturi piperate, este incredibil de robinetificata. Cum insa doamna nu e de aceeasi parere cu mine, cei doi redneci din wiscounsin se imbogatesc cu $4.20 in fiecare saptamana.

Aia e.

3 Comments

Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic

Posted by May 22, 2008

Stirea e veche, dar pentru ca onor presa romaneasca nu acopera subiecte atat de putin aducatoare de tiraj precum ce se intampla in politica Rusiei, ca nu conteaza prea tare ce pret va fi la gaze la iarna, ca fraieru din apartamente oricum plateste, eu abia acum am auzit-o.

Asadar, remarc cu stupoare ca in onor vecinul nostru indepartat de la nord-est situatia se revizuieste, dar nu se schimba nimic. In ultimii 8 ani, preluand puterea de la Boris Eltin, onor domn Putin a condus URSS-ul cu mana de fier, schimbat legile in asa fel incat presedintele sa aiba din ce in ce mai multa putere. Din nefericire n-a schimbat legea care spune ca presedintele are dreptul la doar doua mandate. Poate ca nici n-a vrut, ca sa nu para dictator, precum onor domnu Lukashenko. Ceea ce ne trimite la planul B. Nu se mai poate presedinte, dar nicaieri nu zice nimic de Prim Ministru. Si daca ati urmari reformele politice recente din Rusia, ati afla ca atributiile prim ministrului tocma au crescut.

Asadar, Presedintele Putin a plecat, traiasca Prim Ministrul Putin.

Curiozitatea care ma macina, cunoscand gura mare a onor presedintelui Basescu, precum si faptul ca de cand s-a mutat la Cotroceni i s-a urcat presedentia la cap, este cat o sa-i ia domnului Traian pana sa se prinda ca si el poate sa revizuiasca, dar fara sa se schimbe nimic. Sau sa se schimbe, pana si asta e bine… dar atunci sa ramana totul la fel.

Pana insa sa ajungem la momentul in care Base ne va mai ura odata sa traim bine, peste o saptamana trebuie sa votam cine sa ne intretina orasele. Nu conteaza ce pareri politice aveti, ceea ce va rog pe toti este sa mergeti sa votati. Votati cum va indeamna creierul, dar mergeti sa votati! Absenta de la vot nu o sa va aduca nici un primar mai bun si nici un oras mai curat, ci doar o sa va aduca o revizuire a puterii, fara insa sa se schimbe nimic.

Parerea mea ™

1 Comment

Si acum ce?

Posted by May 21, 2008

Am ajuns intr-un moment important, in care trebuie sa iau o decizie. Evident, nu cer sfatul nimanui, caci sunt mare si destept, dar ma folosesc de blog pentru a-mi prezenta mai degraba mie faptele decat altora. Pe scurt, situatia e dupa cum urmeaza: pe data de 30 septembrie imi expira viza de munca, si am urmatoarele variante:

- ma intorc in Romania (unde as putea sa lucrez la iNES sau la o alta companie cu nume mare si cu sediul central in SUA)

- dau naibii mancatorii de hamburgeri si ma duc la o alta firma europeana, cu sediul la Amsterdam, si nume care se termina cu IPE

- raman la firma la care sunt, si-mi prelungesc contractul (si viza) cu inca 3 ani

- raman tot in tara mancatorilor de hamburgeri, dar ma duc sa lucrez pe ceva mai putini bani la capitala.

Avantajele si dezavantajele sunt dupa cum urmeaza:

- daca ma hotarasc sa raman la firma la care sunt, o sa am in continuare de a face cu aceeasi oameni de care am mai amintit pe blog, care ma calca pe nervi si care-si baga nasul unde nu le fierbe oala. Probabil ca la fel ca si pana acum o sa muncesc 60-70 de ore pe saptamana fara ca cineva sa aprecieze in mod deosebit. Avantajele sunt ca nu trebuie sa fac nimic ca sa raman la firma la care sunt. Ei sunt dornici, se ocupa de viza, si deja sunt aranjat in Columbus, iar salariul e bun. In plus am casa mea.

- daca ma hotarasc sa ma duc in Washington, exista dezavantaje: trebuie sa pierd vremea cu vandutul casei aici, si cu cumparatul sau inchiriatul unei case acolo. Salariul este mai mic cu 10000 pe an (care in salariul net se reflecta cam cu 600 de dolari pe luna) in conditiile in care costul vietii e mai scump cam cu 5%, si in plus va trebui sa ma ocup singur de reinnoirea vizei, care probabil ca va mai costa si aia vreo 5000 (cu tot cu taxe si onorariul avocatului). Avantajul este ca o sa am ziua de munca fix de la 8 la 16, fara munca in weekend, fara stres (decat eventual asupra faptului ca imprimanta ramane fara hartie si secretara nu mai poate printa). In plus, lucrand intr-un spital, sansele de a-i facilita doameni obtinerea unui rezidentiat cresc considerabil.

- Amsterdam este si el atractiv, dar are dezavantajul ca trebuie sa o iau de la inceput (si eu si doamna) intr-o tara noua. Fiind insa o tara din UE, problema vizei de munca pentru doamna o sa fie mai usor de rezolvat. Si diploma de la medicina e mai usor de echivalat. Romania e mai aproape si la preturi mai mici, si aproape ca e la fel ca luatul autobuzului 135 de la Aurel Vlaicu pana la Baba Novac.

- Romania are si ea atractia ei, pentru ca acolo sunt aproape toti cei de care imi pasa. Insa Corina n-ar fi foarte fericita cu ideea, poate si pentru ca viata de medic in Romania nu e asa de frumos colorata ca in americania de pilda. In plus, nu mi-as permite acolo sa-mi iau o casa (sau un apartament la bloc) fara niste eforturi foarte mari. In plus, am un dinte puternic impotriva clasei politice, care pare sa se schimbe din rau in si mai rau la fiecare 4 ani.

Oare cum o fi mai bine?

4 Comments

Cacat de taur ™

Posted by May 20, 2008

Nu imi sta in obicei sa folosesc cuvinte urate ca sa atrag cititorul de blog (mai ales ca cei trei cititori pe care ii are blogul meu in afara de mine nici macar nu agreeaza astfel de cuvinte), dar ma doare capul de mor, si cu migrena asta cu tot am mai si citit un articol tembel in Libertatea. Prima reactie dupa citirea articolului a fost sa zic BULLSHIT, si a doua a fost sa scriu postul asta, pentru ca poate daca unul dintre cititorii de blog aude pe catecineva ridicand in slavi america, sa poa sa-i bage mintile in cap.

Zice asazisul articol (care defapt e reclama mascata), ca sunt locuri in america la Miami si Aspen de ospatari si chelneri care sunt platiti cu noua dolari americani pe ora, in fiecare ora. Programul e pe noua luni, si tot ce trebuie sa faci ca sa obtii un astfel de job este sa stii limba engleza si sa ai 1100-1250 euro.

Sa va zic eu cum devine treaba: In primul rand, salariul minim pe economie in SUA este de $5.85 pe ora, cu exceptia angajatilor care prin natura muncii lor pot primii bacsisuri, caz in care salariul minim este $2.13 pe ora (Pentru referinte cercetati http://www.dol.gov/dol/topic/wages/wagestips.htm). Este o practica foarte obisnuita ca patronii de oricefel de localuri sa plateasca chelnerilor salariul minim, cu foarte putine exceptii, respectiv la carciumile unde iti trebuie cravata sau papion ca sa intrii. De aceea, la o carciuma din zona asta folclorica se obisnuieste daca serviciul a fost sub-mediocru sa lasi bacsis 7-8% din valoarea facturii, si bacsisul sa creasca pana spre 20-25% daca ai fost multumit.

Nimeni, dar absolut nimeni, nu angajeaza a treia speta de lucratori (caci asa sunt priviti oamenii care vin din strainezia sa munceasca peste vara) cu salarii de 3-4 ori mai mari decat salariile pentru care pot angaja americani get beget. E ca si cum mi-ati spune ca in Romania se cauta si se angajeaza cu salarii de 3-4000 de euro pe luna controlori RATB din Coreea de Nord si Afganistanul de sud (no offence intended, sunt doar tari scoase din burta pentru a sublinia ce am de subliniat), singura conditiie fiind ca ei sa vorbeasca cursiv limba romana.

Deci oameni buni, va rog nu credeti ce cititi in ziare, ca in Romania nu mai exista ziaristi (sau exista, dar ei, ziaristii adevarati, nu lucreaza la ziare). Si daca are cineva vreo sugestie despre cum sa facem ca sa ii convingem pe astia care scriu la comanda sa si verifice ce au scris, va rog nu va abtineti.

Bloggerul de serviciu.

2 Comments

Am vazut si sefi fericiti

Posted by May 19, 2008

Postul asta isi are obarsia intr-un mai vechi post de-al lui Tchorben (pe care eu abia azi l-am citit). Si povestesc pe scurt despre asta, pentru a demonstra ca daca vrei cu adevarat poti, si pentru a-l trage de urechi pe susnumitul, care de cand nu mai sunt seful lui direct pare ca s-a lasat pe tanjeala.

Ei bine, despre ce e vorba: numitul Tchorben (Ciorbă pe româneşte), se plange ca are alergie la cuvantul “ieri”. Patronatul firmei la care lucrez este format din doi frati si o sora. Sora, pe post de a doua in “foodchain”, ma interpeleaza acu o ora pe messengerul intern al firmei si-mi cere un raport, despre care specifica ca-l vrea IERI. Ei bine, eu, angajatul model m-am conformat, si i l-am dat IERI.

Adeptii dictonului “crede si nu cerceta” se pot opri din citit aici. Ceilalti n-au de cat sa verifice ca acum, cand la mine este 13:38, LUNI, 19 Mai 2008, la Sydney, unde este sora este ora 3:38, MARTI, 20 Mai 2008. Raportul a fost cerut cu o ora (si un pic inainte), cand in continuare la Sydney era marti, si a fost trimis adineauri, cand in Columbus era LUNI.

(aplauze si ovatii prelungite)

1 Comment

51, nu 42!

Posted by May 17, 2008

Stateam astazi la o bere si un pahar de vorba cu niste oameni, si ne-am aruncat in niste calcule complexe, pe care le-am refacut de 3 ori ca sa ne convingem ca am ajuns la concluzia corecta. Va voi destainui acum descoperirea pe care am facut-o:

Raspunsul la Ultimate Question of Life, the Universe, and Everything este 51, nu 42. Calculele minutios prezentate de Douglas Adams in mod inteligent deghizate in cartea The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy sunt eronate!

Oricine este dornic sa vada calculele mele de azi este asteptat cu o sticla de Jack si 12 beri Guiness. Ma angajez sa fac publice calculele chiar si fara aceasta modica taxa, dupa ce voi primi Premiul Nobel pentru Pace editia 2008 (ca daca Al Gore a meritat premiul in 2007 e clar ca anul asta il merit eu, pentru aceasta senzationala descoperire).

Dixit.

2 Comments

Next >