Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

Unul din lucrurile care m-a frapat pe mine (probabil de la “naturalizarea” care mi se intampla de cand sunt aici, si de care tata zicea ca e foarte fericit ca nu se intampla) e ca pe parcursul vizitei, tata a fost foarte frapat de faptul ca la orice magazin la care am platit cash am primit restul pana la ultimul cent, si chiar au alergat dupa mine sa-mi dea restul cand nu m-am oprit sa-l iau.

A doua chestie, care mi s-a parut foarte amuzanta, a fost un mail pe care l-am primit de la contabila azi in care zice asa:

Hello there,
As you may have read in my previous e-mail, you are among the unlucky few who were overcharged for Vision last payroll by $0.90 This has been added to this payroll and is reflected in the Insurance Deductions at the bottom. If you have any questions, feel free to call me on Monday or shoot me an e-mail. Please accept my apologies for this terrible mistake.

Jennifer Kalister

Accountant

Compania la care prestez plateste asigurare medicala si dentala pentru mine, si daca eu vreau sa am si asigurare la ochi, si eventual asigurare si pentru nevasta mea din prima casatorie, trebuie sa le platesc din buzunar. Aparent, la payroll-ul trecut s-a facut o greseala, si niste oameni au platit mai mult cu sume cuprinse intre 43 de centi si 2 dolari si 13 centi. Eu am fost printre nefericitii care au platit cu 90 de centi mai mult. Compania de asigurari (care e defapt sursa greselii, ca ei ii trimit contabilei lista cu cat are fiecare de plata) a trimis la randul ei un mail cu multe scuze.

PROst TV spunea pe 8 aprilie ca s-a votat un proiect de lege care sa-i amendeze pe comerciantii care mai dau rest guma de mestecat si bomboane. Acuma ce as fi facut eu ar fi fost altceva. La primul magazin care mi-a dat rest guma de mestecat m-as intoarce peste vreo 10 minute, si as cumpara ceva… orice, pe care l-as plati cu guma de mestecat (in prealabil cumparata de peste drum). Si daca vanzatoarea comenteaza, i-as zice ca asta mi-a dat rest cu 10 minute in urma. Si daca mai comenteaza, as chema un Garcea sa aplaneze conflictul. Sigur, cu unu ca mine doar nu s-ar rezolva nimic. Dar cu 20-30 pe zi, s-ar gasi si maruntis.

Acu ma intreb… obiceiul cu datul restului la fix n-ar fi un obicei bun de importat? Ca p’ala cu spanzuratul fumatorilor vad ca l-am importat. Si partea proasta e ca obiceirui stupide nu importa doar adultii in Romania. Mai nou si copiii se apuca de importat (vezi www.emo-kids.ro), dar despre asta dupa ce-mi pun gandurile in ordine, ca m-au facut cu nervii copiii astia.

Ah si sa nu uit. Am pus vreo doua-trei poze din mini-vacanta pe care am facut-o in nord-estul americii pe fotoblog. Enjoy