Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

Mai multa lume m-a intrebat de-a lungul timpului pentru cine scriu eu blogul meu, si eu am raspuns, de cele mai multe ori nesincer ca il scriu doar pentru mine. De fapt eu scriu pentru mine si pentru cativa prieteni de-ai mei unii cu joburi in domeniul infernetului (c) si altii cu joburi mai artistice, si apoi ne radem impreuna de posturile astea. In general ajuta sa scriu o singura data pe blog o poveste, decat sa o explic la 5-6 oameni pe rand pe messenger. Plus ca daca o explic de 5-6 ori se mai si distorsioneaza faptele.

Cred insa ca asta e primul post care se adreseaza exclusiv “tehnicilor” ( (c) Kmi ), cu care ma voi rade apoi.

Asa cum e la moda acum, pe langa desktopul meu cu doua televizoare, mai am si un laptop (Toshiba, ca asa m-a invatat de mic Ioji – Mare Sef de la iNES). Ei bine, laptopul meu rula Fedora 8 pe el (ca asta era the cutting edge technology cand l-am cumparat), dar rula Fedora 8 versiunea i386 (adica pentru procesoare pe 32 de biti), ca asta am avut la indemana si asta am instalat “temporar” atunci cand mi-am instalat laptopul.

Timpul a trecut, si F8 nu mai e “trendy”. Acu “bleeding edge” este F9, dimpreuna cu o multime de alte add-on-uri si pachete si pachetsele din tree-ul de testing. Ieri am avut de asteptat la birou dupa colegul de la aiti sa imi scrie niste chestii, asa ca am zis cat astept sa-mi aduc si eu laptopul “la zi”. Doar ca eu am procesor pe 64 de biti, asa ca m-am gandit eu ca e bine sa instalez versiunea x86_64. Si daca as fi instalat, ar fi fost bine, dar lenea din mine e mare si se stie ™ ca “lenesul departe ajunge”, si “cine se scoala de dimineata casca toata ziua”, asa ca m-am hotarat sa nu fac “install”, sa fac “upgrade”.

Nici asta n-ar fi fost prea rau, ca exista destul de multe “protectii”, si Fedora nu te lasa sa faci upgrade de la i386 la x86_64 (e ca si cum ai vrea sa iti schimbi cauciucul la masina cu o roata de tractor), doar ca exista moduri de a ocoli problema cu “nu te lasa”, cu ajutorul optiunii “-f”, care in manual are explicatia “do whatever i say even if it’s stupid“. Ei bine, “it was stupid”

Dupa ce “upgrade”-ul s-a terminat cu “success”, am descoperit ca nu mai merge nimic. Ca am un miliard si jumatate de librarii care sunt in conflict unele cu altele, ca unele aplicatii (cum ar fi browserul web) merg numai o data din trei incercari… ce mai… experienta 100% Vista, fara sa trebuiasca sa platesti licenta. In plus, desi in timpul procesului de upgrade ar fi trebuit aplicatiile existente pe vechiul sistem sa fie reinstalate in noua versiune, si vechile binare sa fie sterse. Lucru care nu s-a intamplat in totalitate. Asadar, unde inainte de upgrade aveam vreo 1300 de pachete instalate, dupa upgrade am ajuns la 2100.

In concluzie, am fost destept. Bine ca am fost destept. Acum mi-am salvat regulamentar fisierele mele pe un server de backup in retea, si instalez F9 dupa regulile pe care ar fi trebuit sa le respect de la bun inceput. Dar macar acum am de ce sa ne radem.

Am zis.

This entry was posted on Thursday, July 10th, 2008 at 1:49 pm and is filed under carpe diem. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.