Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

De cand m-am mutat in Ohio, in drum spre serviciu trec in fiecare zi prin fata pe la Crucea Rosie. Si de vreo doua luni incoace au tot inceput sa apara bannere cu donati sange, cu mare nevoie si asa mai departe.

Azi asa, maine asa, a inceput sa-mi intre in cap ideea cu ce bine ar fi si ce civic din partea mea sa donez sange. Si ca sa puna capac, au inceput si anunturi la radio (care radio pe care-l ascult eu, sirius si prin satelit fiind, nu are reclame) cum ca e nevoie de sange, si sa mergem la crucea rosie sa donam.

Fiind eu om cu inima mare, am zis ca ce - juma de litru sau un litru, sau cat or avea aia nevoie nu ma omoara, si ca sa ma duc sa donez, ca poate prin puterea exemplului colegii mei americani s-or duce si ei sa doneze, si toti ne vom simti mai oameni. Zis si facut. M-am dus la ghiseu, mi-am facut programare pentru azi la ora 6, si cand se crapa de fara zece m-am dus la vampirii de serviciu sa le dau sangele.

Lucrurile nu decurg asa cum imi imaginam eu, adica te duci, baga acu, scoate sangele si pleci. Nu. Procesul e mai lung si mai de durata, si incepe cu suflat in fiola sa vada ca n-ai baut, dupa care te ia un om la interviu. Pana la interviu m-am calificat, si am picat examentul, asa ca n-am mai donat sange. Intrebarile au fost:

- Numele si prenumele, data si locul nasterii, numar de card de donator (daca ai mai donat), ocupatia profesionala

- (Dupa ce au vazut ca nu sunt cetatean american) Cand si de unde am venit in Statele Unite prima data, si de cat timp sunt continuu pe teritoriul SUA.

- Am facut in ultimele 12 luni vreun piercing sau vreun tatuaj

- Sufar de vreo infectie acuta, iau vreun fel de medicamene

- Sufar de cancer, sau vreo alta boala cronica

- Am calatorit in ultimii 15 ani in Marea Britanie, si daca da am locuit mai mult de 3 luni acolo

- Din 1980 si pana in prezent, am primit vreo transfuzie de sange in una din tarile: Channel Island, England, Falkland Island, Gibralta, Isle of Man, Northern Ireland, Scotland, Wales

- Din 1980 si pana in prezent am locuit mai mult de 5 ani (cumulat) in una din urmatoarele tari: Albania, Austria, Montenegro (Federal Republic of Yugoslavia), Belgium, Bosnia/Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Norway, Poland, Czech Republic, Denmark, Romania, Finland, France, Slovak Republic (Slovakia), Germany, Greece, Spain, Hungary, Ireland (Republic of), Italy, Kosovo (Federal Republic of Yugoslavia), Liechtenstein, Luxembourg, Macedonia, Netherlands (Holland), Portugal, Serbia (Federal Republic of Yugoslavia), Slovenia, Sweden, Switzerland, Turkey, Yugoslavia (Federal Republic includes Kosovo, Montenegro, and Serbia)

La raspunsul pozitiv la ultima intrebare se pare ca a dat cu virgula, ca era doar a doua din cele 10 pagini ale formularului cand cetateanul s-a oprit, si mi-a zis ca daca din 1980 si pana in prezent am trait mai mult de 5 ani in Romania nu pot sa donez sange ca sunt in pericol de a infesta “the blood supply” cu maladia vacii nebune.

Am crezut ca n-am auzit bine, asa ca am mai intrebat o data sa ma asigur, dar aparent daca ai trait cumulat 5 ani sau mai mult de la 1 ianuarie 1980 pana in prezent intr-una din tarile de mai sus, poti sa infestezi intreaga rezerva de sange cu maladia vacii nebune. Si de la maladia asta se fac tumori pe creier si se moare.

Cum dragoste cu sila nu se poate, i-am lasat pe cetateni in durerea lor si in nevoia continua de sange, si o sa sufar in continuare anunturile de la radio. Se pare ca n-am scapare. Insa acum imi dau eu seama de ce mancatorii de hamburgeri sunt asa linistiti cand euroiul sodomizeaza moneda lor nationala: In cateva luni o sa moara aproape toata Europa din cauza tumorilor pe creier, n-o sa mai aiba cine sa foloseasca eurii, si dolarul va fi din nou la putere.

‘Tu’ts crucea ta de vaca. Rosie. Crucea, nu vaca.