Ca de craciun.

Posted by December 24, 2008

Pentru ca fac parte din categoria oamenilor care n-au prea multe de facut acasa, am venit astazi la birou. Recunosc, la mancatorii de hamburgeri la care lucrez nu e sarbatoare azi, ci numa maine, asa ca astazi se lucreaza program normal. Iar eu am venit la birou la ora mea normala, adica 12 trecute fix (post meridian, sa nu existe neintelegeri). Fiind cu nivelul chefului de munca undeva sub nivelul chefului de a trece Atlanticul innot, m-am apucat sa ma plang la lume ca sunt obosit. Ocazie cu care am remarcat ca oamenii pusi in situatia asta (cineva le zice ca e obosit) reactioneaza in doua moduri distincte, si la fel de stupide:

Modul 1: Iti dau informatii inutile. Specific, iti spun cat e ceasul. Exemplu de conversatie intamplata azi:

Eu: Mama mama ce somn imi e.

Ea (oarecum sefa in companie): Ti-e somn? E ora 12 jumatate

Si ce daca e 12 jumatate ma intreb eu? Si daca ar fi fost unu noaptea care ar fi fost diferenta? Eu am facut o afirmatie care nu necesita nici un fel de raspuns, explicand starea de lene specifica perioadei de sarbatori prin care trecem cu totii. Probabil tanara cu care ma conversam astepta un raspuns de genul “ah, pai daca e ora 12 jumatate nu mai imi e somn. credeam ca e ora 22 trecute si d’aia mi-era somn. multumesc ca mi-ai spus cat e ceasul, ca daca nu-mi spuneai ma duceam si ma culcam fara sa-mi fie macar somn. acu daca e 12 jumatate, evident ca mi-e foame, nu somn“. Si as putea sa mai comentez pe tema data, dar deja am expus ideea.

Modul 2: Iti pun intrebari al caror raspuns nu este relevant. Si oricum nu foloseste nimanui, si nici nu schimba situatia data. Specific, te intreaba “da’ ce-ai facut aseara?”. Cu variatia “da’ ce-ai facut azinuapte?”. Cu raspunsul “da’ ce te fute grija?”. In gand desigur. Ca nu e politically correct sa le zici proverbul cu cainele care moare de drum lung si prostul de grija altuia. Ma intreb, daca le zic ca aseara am jucat bridge pana la orele 23 cand m-au sunat de la birou ca nu se proceseaza orderurile (carevasazica compania nu incaseaza bishtaru), si ca am stat pana la ora 2am sa cercetez in scripturi si pehashpeuri scrise de altii de ce nu merge, stiu ei o metoda sa nu-mi mai fie somn? Sau e o pastila speciala care se ia numai in cazul in care esti obosit pentru ca ai muncit, si care nu functioneaza atunci cand ai fost la femei sau la bautura?

Orisicat. Pentru ca sunt tari unde deja copiii s-au trezit sa cerceteze cadourile de sub brad, si pentru ca lucrez la arabi care nu sarbatoresc craciunul, zic ca Merry Christmas, Ho, Ho, Ho, precum si Craciun Fericit.

Care este.

2 Comments

Unde e incalzirea globala cand ai nevoie de ea?

Posted by December 20, 2008

De mai bine de o luna planificasem ca pe 19 Decembrie sa ma sui in avion si sa aterizez la New York, unde sa petrec un weekend cu tanara doamna si sa punem tara la cale, caci un nou an se apropie si un plan de bataie pentru cele ce va sa vina era necesar.

Pe 18 Decembrie nu m-am simtit extraordinar de bine, pentru ca ori am mancat ceva ce nu mi-a priit, ori am prins o gripa – nu rezulta, simptomele sunt similare, si doctorii nu m-au consultat in timp util. Drept pentru care m-am culcat foarte devreme. Lucru bun, caci daca ma culcam la 4 dimineata cum am eu obiceiul, si-mi suna telefonul la 5 cum a sunat, nu cre ca oamenii de la Delta erau prea fericiti. Ziceam ca la 5 dimineata m-a sunat Delta, care vroia sa-mi spuna ca avionul meu care trebuia sa decoleze la ora 18.35 s-a anulat pe motive de prognoza meteo, dar ca sigur as putea sa iau avionu care decoleaza la ora 15, si sa ajung la destinatie.

Zis si facut. Am acceptat schimbarea, si la ora 14 am fost prezent la aeroport (dupa ce am verificat in prealabil ca zborul nu s-a anulat intre timp). La ora 14.15 la gate. La ora 14.18 s-a anuntat ca avionul s-a anulat, si ca nu mai zboara nimic pana a doua zi (cand am aflat ca iarasi n-a zburat nimic pana la ora 15). Dar eu aveam un drum de facut, si un mizilic de inchidere de aeroporturi in zona New York (si pe o raza de cateva sute de mile) nu avea cum sa ma opreasca. Drept pentru care m-am suit in marele Focus, si “off I go”.

Drumul (care are 630 de mile) se face in mod normal in 9 ore. Pe care eu din cauza furtunii de zapada, a ghetei de pe autostrada si a vantului puternic l-am facut in 12 ore. Ultimele 150 de mile in 5 ore. Ma uit la prognoza meteo si vad ca vremea se inrautateste, motiv pentru care este posibil sa nu pot sa ajung inapoi acasa luni.

Aud ca zice la televizor ca vine incalzirea globala. Acelasi televizor la care a zis ca tara e in criza, ca Osama se ascunde in Afganistan, ca Sadam e terorist, ca teroristii arabi au daramat turnurile gemene din New York, si ca Revolutia Romana n-a fost o lovitura de stat.

Acum eu nu zic ca nu cred ca asa e. Dar intreb, inzapezit si inghetat fiind: Unde e incalzirea globala cand ai nevoie de ea?

2 Comments

Cum m-am lasat de blogging.

Posted by December 3, 2008

Nu acuma. Acuma nu m-am lasat inca. Prima data cand m-am lasat de blogging, chiar inainte de a incepe m-am lasat pentru ca m-am intalnit cu un om cu care am fost coleg de liceu la intalnirea de 10 ani de la terminarea (ne)fericitei perioade de studiu. Defapt nu intalnirea asta m-a oprit din blogarit, ci faptul ca dupa ce ne-am salutat si ne-am apucat sa povestim ce facem in zilele noastre, el mi-a zis foarte mandru ca el e “blogger de meserie”.

Nu mi-as fi amintit de intamplarea asta, ca sunt destul de ocupat si obosit ca sa nu ma gandesc la toate prostiile, dar astazi iar am venit acasa si m-am asezat pe canapea in pozitia Al Bundy, si am dat drumul la televizor. La care televizor, o vagica dadea interviu despre la ce minunata carte a scris ea prefata (sic!) si despre cum maculatura asta e cartea cartilor in ceea ce priveste bloggingul. Si a scris ea prefata la cartea asta pentru ca in fiecare zi apar 55000 (cinzeshcinci de mii) de bloguri noi, care aparitii nu numai ca sunt mai dese decat majoritatea cazurilor noi de BTS-uri, dar sunt si mai placute (?!?) – zice ea. Acu eu nu vreau sa comentez cat de placut sau neplacut e sa iei un BTS, ca nu ma pricep, conform documentelor medicale existente, n-am avut niciodata o astfel de boala. Da’ 55000 de bloguri noi ?!? Si eu care credeam ca sunt old-school, ca acu nu mai e trendy sa ai blog, ca tre sa-ti faci pagini pe myspace, facebook si hi5.

Am urmarit cu atentie continuarea interviului (unde, ma repet, nu autorul cartii ci autorul prefatei a iesit la inaintare), si am aflat ca cel mai bine e sa blogaresti despre pasiunile tale. In primul rand despre pasiunile tale de care stie toata lumea, si apoi despre pasiunile tale secrete. Ocazie cu care aflam ca pasiunea secreta a respectivei tinere este branza, si nu numai atat, dar in plus mai aflam si ca 98% din branzele italienesti existente pe piata americana sunt defapt cat se poate de americane si facute in wisconsin.

Interviul, nu foarte inteligent dupa parerea mea m-a facut sa ma gandesc la televiziunile din Romania, si de pitzipoancele pe care acestea le angajeaza pe post de reporterite, precum in exemplul de mai jos:

Sa traiasca bine!

8 Comments