Este incredibil apetitul romanilor pentru scandal. Nu am vrut niciodata sa am un blog popular. Scriu in principal pentru mine, pentru ca departe fiind de majoritatea prietenilor, si despartit de cateva fuse orare n-am cum sa ma descarc altfel. Si nu ma citesc decat (in general) prietenii apropiati. Asta pana cand am scris doua posturi “de scandal”. Primul zic eu obiectiv, si tot eu zic critic-constructiv pentru un concurs si un grup de site-uri facute cu o intentie buna si o realizare foarte proasta. Al doilea cu adevarat de scandal, un fel de eseu cu care sunt convins ca m-as putea angaja la Libertea sau la Gazeta Sporturilor, sectiunea Gigi Becali, Borcea, Copos si ala de la Timisoara al carui nume acum imi scapa. Cele doua posturi sus amintite mi-au adus in 2 zile (numar doar zilele lor de varf ca numar de vizitatori) cam tot atatea clicuri cate am avut in 11 luni de blogareala si 180 de alte posturi.
Dar nu despre posturile alea vreau sa scriu. In cateva dintre comentariile care s-au facut la acele posturi mi s-a spus ca nu mai inteleg nimic din Romania, pentru ca sunt prea departe. Si motanes a subliniat ca nu este adevarat ca manelistii si hotii sunt ridicati la rang de mari personalitati ale muzicii si politicii (pentru cine citeste tot am spus, si ma repet “in timp ce oamenilor care au ceva de spus li se infunda ciorapul in gura, si lucreaza pe salarii mizere in institute de cercetare fara finantare, fac butaforii de ipsos, sau au plecat de mult din tara”). Asta e exact problema pe care vreau sa o adresez aici, si o luam pe rand.
1. Muzica.
Care sunt talentele muzicale pe care le-a dat Romania in ultimii 20 de ani (de la revolutie incoace, ca sa zic asa)? Si sa nu ne ducem pana la “talente”, ca e un cuvant care poate fi interpretat peiorativ. Cate trupe romanesti umplu o jumatate de sfert de stadion intr-un turneu… european (ma gandeam sa zic balcanic, apoi m-am sucit sa zic mondial, si am facut o “medie”)? Eu n-am auzit de nici o trupa care sa fie macar “cineva” peste granita. Sigur, am auzit de Directia 5, Taxi, Sarmalele Reci, Parazitii, BUG Mafia, Pasarea Colibri, Timpuri Noi, Vita de Vie (si incerc sa mai imi aduc aminte si alte nume de rezonanta locala – nu sunt fan al vreunei formatii de aici, incer sa-mi amintesc de trupe de care mi s-a parut ca au ceva de spus in muzica si/sau versuri). Finlanda, care are o populatie de 5 milioane de locuitori, deci un sfert din populatia Romaniei a dat in ultimii 20 de ani cel putin o formatie. Eu de una am auzit. Ii zice Nightwish. Si desi nu stiu sa fi concertat vreodata prin America, colegii mei mancatori de hamburgeri stiau de cine vorbesc prima data cand am mentionat numele.
Am pretentia (ingamfarea, infatuarea, sau oricum altcumva vreti sa-i ziceti) ca sunt destept. Am facut un liceu tare, si am intrat la ce facultate (de stat) am vrut eu din prima, fara o singura ora de meditatii si fara ca cineva – oricine din familia sau cunoscutii mei sa cunoasca pe cineva din angajatii facultatii. Am defectul ca sunt un snob intelectual, si nu tin aproape persoane pe care le consider inferioare mie din punct de vedere al inteligentei. Si cu toate astea, acum 5 ani, la mine la nunta, unul dintre invitati a cerut sa se cante o manea (n-am putut sa-l refuz, caci obiceiul cere sa-i dai celui care fura mireasa ce vrea, dar nici n-am mai vorbit cu el de atunci, cu toate ca “baiatul si fata mea e o valoare”).
Fuhrerul de la compania la care prestez (austriac, actualmente rezident in SUA), a fost in vizita in Romania vara trecuta la nunta unui fost angajat, si apoi a vizitat biroul din Cluj, unde lucreaza pentru noi o echipa foarte buna de programatori (iarasi, oameni destepti). M-am plimbat mai prin iarna cu masina lui pe post de “al doilea sofer” pana la mama naibii, ca la 5 ore de condus in total. Omul, bine intentionat, a vrut sa-mi de sa ascult niste “muzica romaneasca” pe care a adus-o cu el din Romania (carevasazica sa-mi trezeasca nostalgii). Vali Vijelie, Sorinel Pustiu si Adi Minune. Omul nu-mi cunostea adversitatea fata de manele, caci preferintele muzicale mi le tin in general pentru mine, si a fost oarecum surprins sa afle ca eu nu consider aia muzica reprezentativa pentru Romania, cu toate ca momentan ce cea mai bine vanduta. La intoarcere i-am pus sa asculte Rapsodia Romana (nu aveam nimic altceva romanesc).
In concluzie, din cauza intoxicarii constante cu asa-zisa muzica, pana si oamenii destepti care inca sunt in Romania se simt in largul lor si asculta manele. Si este vina noastra, a tuturor, ca am permis intoxicarea asta. E inutil sa vorbesc despre gusturile muzicale ale “maselor”, pentru ca la noi se aud aia care tipa cel mai tare. Si in general aia cu gura cea mai mare sunt aia care au cel mai putin de spus. Cocalarii si pitipoancele.
2. Politica
Pe principiul hotul neprins e negustor cinstit ni s-au bagat pe gat (si am acceptat) tot felul de oameni in politica. Si ei “s-au ales” pentru ca au avut bani cu care sa faca campanie electorala. Si au avut bani sa faca campanie electorala pentru ca (in marea lor majoritate) i-au furat, sau au fost “sponsorizati” de alti oameni care au furat si au vrut sa stea in umbra, nederanjati, sa fure in continuare. Aici, guvernatorul statului New York, un om foarte influent si important de altfel, a fost nevoit sa demisioneze pentru ca s-a aflat ca avea o relatie extraconjugala cu o prostituata de lux. In Romania, presedintele tarii are un apartament intr-o vila pe care si l-a repartizat pe vremea cand era primar, si pe care ulterior l-a cumparat la pret de nimic. Aici, candidatul pentru functia de ministru de finante (secretary of treasury) a fost nevoit sa isi retraga candidatura dupa ce s-a aflat ca nu si-a platit toate taxele la timp. In Romania, seful spionajului din Ministerul de Interne (cred ca MI, vorbesc de seful de la 2 si-un sfert) a fost arestat la 10 zile dupa numire pentru ca s-a ajuns la concluzia ca trebuie trimis in judecata pentru un dosar de coruptie. Care dosar era in lucru (omul urmarit de DNA) la vremea cand a fost nominalizat si apoi numit. Inutil sa mai mentionez de termopanele lui Nastase, petrolul lui Patriciu si alte afaceri descoperite a fi curate ale primului motociclist al tarii.
Cum ajung astfel de oameni sa fie alesi? Foarte simplu. Cei care au puterea in stampila, n-o folosesc. Nu se duc la vot. Din 1990 si pana in 2005 (cand am plecat din tara) am stampilat cu fiecare ocazie, si am tarat la sectia de votare pe toti oamenii pe care i-am putut tara, indiferent daca am fost de acord sau nu cu opinia lor politica. Pentru ca daca nu votezi, nu contezi.
Avem un presedinte, vreo 20 de ministrii, cam patru sute de parlamentari si zeci de mii de primari, prefecti, subprefecti, directori de agentii si directii. Dintre astia, probabil cateva zeci de oameni cinstiti, majoritatea ajunsi in posturi din greseli de algoritm.
Si atunci, cum sa spun ca manelistii si hotii n-au ajuns muzicieni si/sau politicieni de valoare?
Tot in comentariile de la ultimele doua posturi mi s-a spus ca fiind departe de tara, am pierdut legatura cu realitatea. Eu sunt de parere ca dimpotriva, fiind iesit din ciorba in care eram amestecati cu totii, am o perspectiva mai buna, si cearta Mihaelei Radulescu cu ziaristii de la Libertatea nu mai e chestie de prima pagina. Nici macar de anunt la pagina 40. Iar in ceea ce priveste “doar o anumita parte a presei se deda la sporturi gen curling”, il invit pe Andix (actualmente in canada, dar cu state de plata in presa romaneasca o vreme lunga) sa scrie aici pe blog si sa zica cum e. Ca e la prima mana, nu la a 7-a ca la mine, sau ca la unii dintre comentatori.
Si da, am sa revin intr-o zi in Romania, pentru ca eu cred in Romania mea. Cred ca vom ajunge intr-o zi sa apreciem valorile, si sa stim cine e Corneliu Baba, George Enescu, Mircea Eliade, Toma Caragiu sau Elisabeta Bostan. Eu la ACEA Romanie am sa ma intorc, nu la Romania lui Gigi Becali, Adi Minune, Nicoleta Luciu sau Miron Mitrea. Si da, sunt un visator, dar daca iti doresti cu adevarat un lucru, pana la urma are sa se intample.