Cat un punct de IOR

Fiind interesat un prieten d-al meu sa faca afaceri cu susnumita companie romaneasca de sticle care maresc in fata ochiului, am pus si eu intrebari in stanga si-n dreapta, sa aflu cum sta treaba, si cum ii pot face o intrare omului (nu sunt convins de faptul ca poti obtine cele mai bune rezultate in Romania fara Pile, Cunostiinte sau Relatii).De la persoana de contact, de ce e bine sa nu se duca direct la IOR cu cerere de oferta (asta mi se pare un oximoron dar nu il discut acum), am ajuns la alte bube si probleme de la susnumita companie, pe care le descriu in continuare, intru bunastarea noastra, a tuturor.

Umbla zvonul in targ (sau cum se zice in americaneste “allegedly”) cum ca prin anul de gratie 2000, nu era foarte mult de lucru la IOR. Exista varianta sa se dea oamenii afara, sau exista (conform legii), varianta trimiterii oamenilor acasa, in asa-zis “somaj tehnic”, cu plata a 75% din salariul cuvenit (care salariu cuvenit era platit de stat). Nu era de lucru la IOR pentru ca nu erau contracte. Dar unul din sefi a zis ca “mai oameni buni. voi veniti la lucru, ca va gasesc eu ceva de facut, am eu niste contracte pe care le fac eu, persoana fizica, cu IOR; voi sunteti in continuare in somaj tehnic, dar va dam salariul intreg. Adica 100% in loc de 75%”.

Zis si facut. Oamenii au venit la birou, au muncit, si au primit salariul 100%. Adica aproape 100%, ca li s-a retinut o suma suplimentara pentru pensie. Intreband ei la directorul economic la vremea respectiva ce se intampla, li s-a explicat ca li se retine dupa cum urmeaza: cei 75% “bani in mana” primiti de la stat, sunt considerati la pensie ca fiind 100% salariu, deci trebuie sa se retina cota de pensie ca si cum ar lua salariul intreg. Iar restul de 25% sunt considerati “venituri suplimentare”, drept pentru care platesc si la aia cota la fondul de pensii. Carevasazica ei primesc salariul “100%”, dar platesc la fondul de pensii ca si cand ar primi 125%. Toate bune si frumoase, timpul trece, leafa merge, sefii isi fac vile.

Candva in anul de gratie 2001 (sau 2002, nu mai stiu, si nici n-am fost foarte atent la date in timpul discutiei), onor guvernul a hotarat ca e mai bine sa schimbe sistemul de pensii, si sa acorde “puncte” salariatilor. Care cand ies la pensie, pe baza de puncte, au o pensie mai mare sau (de cele mai multe ori) mai mica. Mai acana, pe la 2006, onor Casa de Pensii a hotarat sa le trimita tuturor angajatilor o documentatie din care sa rezulte la cate puncte de pensie se califica daca pana la varsta pensionarii isi pastreaza cotizatia curenta la fondul de pensii. Surpriza lor a fost sa afle ca (in marea lor majoritate, cu exceptia a cativa sefi si sefuleti) se califica la 0,3 puncte de pensie (care la o valoare curenta de 700RON pentru fiecare punct de pensie, rezulta un venit lunar dupa o viata de munca de vreo 210RON, sau 65USD. Pe luna, in fiecare luna).

Angajatii, nedumeriti de ceea ce scria pe hartie, s-au dus la directorul economic (acelasi) sa-l intrebe despre situatia pe care Casa de Pensii a trimis-o, dar li s-a inchis gura cu “nu e treaba voastra, oricum nu intelegeti”. Drept pentru care, pentru a primi raspuns in scris, au formulat intrebarea in scris, si au inregistrat-o la registratura unitatii. Si apoi dupa o luna au mai inregistrat o intrebare, tot in scris, si apoi dupa inca o luna, inca o intrebare. Si apoi au inregistrat niste intrebari in scris la Casa de Pensii, de unde au primit, in scris, raspunsul “ati platit la fondul de pensii pentru 25% din salariu, primiti pensie ca si cand ati fi avut salariul 25%”. Si apoi, s-au dus din nou la directorul economic, care de data asta nu i-a mai primit in audienta (si a continuat sa nu-i primeasca pana in zilele noastre).

Fiind convinsi ca au dreptate, oamenii (nu toti, numai 17 dintre ei) au luat “fluturasii” de salariu de unde rezulta clar ca au platit si rasplatit fondul de pensii, s-au dus la o avocata si au cotizat 2000 de RON (taxele de shmeker ale avocatei), si au fost de acord ca vor mai cotiza si 10% din ceea ce vor obtine in urma procesului pentru a da in judecata IOR-ul, si a-si primi punctele de pensie inapoi. Asta se intampla in Februarie. Februarie 2008. De atunci si pana acum, situatia se tot judeca, care mai abitir decat cine, pe la diverse judecatorii. In timp ce sefii isi fac in continuare vile.

Acum nu stiu cat e adevar in faptul ca sefii isi fac vile si cat nu. Povestea asta mi-a fost spusa de unul dintre cei 17, ca o adaugire la “mai bine nu incerci sa faci import-export cu IOR, ca daca le ceri o oferta tu fiind in SUA sau Canada, primesti preturi ca de SUA sau Canada. Mai bine iti gasesti o firma romaneasca care sa faca afaceri cu IOR la preturi romanesti, dupa care faci import-export cu firma aia”.

Si te mai intrebi de ce se traieste bine in Romania. Mai ales daca esti sef. Cu vila sau nu.

P.S.: Observ ca in ultimul timp am scris numai lucruri negative cu privire la Romania. Cand ziceam urat despre RoBlogFest, niste oameni mi-au zis ca am fite de roman plecat in strainezia, caruia ii pute totul. De aceea insist in a va ruga sa-mi trimiteti si povesti de success si lucruri de bine din tara mea de bastina, ca sa ma bucur si eu, si sa vreau sa ma intorc. Multumesc.

1 Comment

Cat e scurtu?

Nu am obiceiul sa ma uit la pagina de spamuri (adica la pagina unde minunatu uardpress imi depoziteaza numitele), dar astazi vroiam sa mai blogez cate ceva, am apasat gresit butonul, si am ajuns acolo.

Dintre comentarii (unele in ruseste, altele in chineza), am selectat unul care mi se pare mai amuzant. Si anume un comentariu la pagina “despre, adica” scris in graba de un cetatean care declara ca se numeste Anal Cum, care declara:

Dear friend, i find your post, very intresting. I run a website related to porn industries, and such a information are very valuable

Ma intreb eu ce e asa de interesant in pagina “despre” care sa-l atraga pe domnul (doamna) A.C. sa comenteze? Ca daca cumva mi-am gresit meseria, as vrea sa stiu acum, cat inca mai sunt in putere si mai pot sa fac un ban gramada (am auzit ca se plateste bine in industrie). Ca daca ma apuca varsta de 95 de ani… cine stie daca o sa mai pot?

Altfel, astept cu interes propuneri concrete.

Leave a comment

Merda taurorum animas conturbit

… sau in traducere libera, rahatul de taur te turbeaza.

Am fost pus recent intr-o situatie tare hilara, si dupa ce i-am povestit-o lui Andix, mi-a povestit ca si el a patit-o similar, si pe acelasi taram american. Asadar iata ambele intamplari (ca’s scurte rau). M-am hotarat sa colectionez intamplari de genul asta, si sa fac o pagina speciala cu ele, intru invatamantul urmasilor.

Tanara mea nevasta are vizitatori saptamana asta, si pentru ca nu stie cum sa ajunga din New York in Washington DC, mi-a luat GPS-ul meu. Care n-ar fi fost o problema ca mai am unul, dar saptamana asta a venit mare vizitator din Ukraina, si Fuhrer-ul m-a rugat sa-i imprumut GPS-ul meu (celalat carevasazica). Asadar, fara GPS, si cu destinatie precisa in partea cealalta a orasului, unde n-am mai fost niciodata. Aveam o idee despre cum se ajunge acolo, dar aparent nu m-am descurcat. Probabil ca am gresit iesirea de pe autostrada. Asa ca dupa ce m-am invartit in jurul cozii vreo douaj de minute am cedat nervos, si am intrebat un localnic (zic localnic, ca statea la gard si vorbea cu vecinul lui) despre cum se ajunge unde aveam eu de ajuns. Localnicu s-a uitat la mine, s-a scarpinat in cap, s-a uitat  la vecin, si dupa vreo 2-3 minute de tensiune (dintr’aia ca-n filme) imi zice “You can’t get there from here”.

Asta fu povestea mea. N-am avut replica. M-am intors la autostrada, si am mai mers cale de un exit, si surprinzator am ajuns la destinatie.

Povestea lu Andix e din aceeasi categorie. Dar nu cu el, ci cu nevasta lui din prima casatorie (c), care in calitatea ei de turista s-a dus sa vada Empire State Building. La New York, care este. Si vazand ea cladirea, s-a gandit sa cotizeze suma de douazeci de dolari americani (circa. se poate sa fi fost mai mult, dar nu cu mult), si cotizand aceasta suma s-a dus taman sus pe acoperisul cladirii (se ajunge acolo cu doua lifturi, am fost si eu). Ei bine, acolo sus se intampla sa fie un frig, descris de narator ca fiind “cacastor”. Ceea ce a determinat-o pe doamna din poveste sa nu mai vrea sa vada orasul de la inaltime, ci sa se duca cat mai repede jos, unde sunt bodegi si cafenele care servesc, nu-i asa, ceai cald. Singura problema e ca la lift, in directia “jos” era coada. Lunga (mai avusesera si altii ideea cu ceaiul). Drept pentru care Doamna s-a dus la omu care pazea liftul, sa intrebe de cum se ajunge la scari (bune la exercitiu, va zic eu). Doar ca n-a intrebat de scari, ci a intrebat (eronat, dar asa se zice in americaneste) unde e cea mai apropiata iesire. (ceea ce urmeaza e citat din andix, care povestea:)  si natantocu s’a uitat la ea si a facut “Exit? THERE IS NO EXIT!”

Astea sunt povestile mele. Dar daca mai aveti, nu ezitati sa comentati. Si nici macar nu trebuie sa fie americanesti (desi pare mai plauzibil sa fie de aici).

Dixit!

3 Comments

Horea, Closca si Becali

Vorbeam nu mai demult de acum cateva zile despre cum Romania se transforma, si se departeaza pe zi ce trece de ceea ce eu consider a fi Romania Mea. Am urmarit oarecum dezinteresat insa noua bomba mediatica din Romania (nu vorbesc de aia cu curvele care platesc amenzile in rate, ci de cealalta), si acum e momentul sa trag concluziile.

La sfarsitul saptamanii trecute, mascatii l-au saltat pe Becali de acasa si l-au bagat la zdup. Un pic exagerata executia, am zis la momentul respectiv, dar or sti ei ce stiu aia care au comandat-o, ca doar sunt “oamenii legii”. Apoi am citit in presa si am vazut la televizor, cum pentru judecarea cererii procurorilor ca inculpatul Becali George sa fie retinut pentru 29 de zile a fost nevoie de incatusarea acestuia (scuzati limbajul de lemn, da’ nu pot sa ma abtin). Imi si imaginez cum Gigi i-ar fi luat la pumni pe oamenii de bine care il duceau la tribunal sa-l judece. Dupa ce instanta de judecata s-a straduit sa dea decizia de retinere pentru 29 de zile cat mai tarziu in noapte (ca nu carecumva sa se poata face recurs in aceeasi zi, si sa-l prinda weekendul in puscarie), astazi s-a judecat recursul, care evident a fost respins.

Ceea ce ma nemultumeste pe mine din toata afacerea asta, nu este rezultatul final al procesiunii, ci modul in care s-a ajuns la rezultatul asta precum si documentele care au transpirat prin presa. Felul in care s-a procedat pana acum in “cazul” Becali, nu numai ca il inalta pe Gigi la rang de erou national, dar arata cat de important e sa ai relatii unde trebuie si cat trebuie. Ceea ce e si mai trist este ca pentru situatii oarecum similare, instantele noastre de judecata dau dispozitii diametral opuse. Se zice ca Gigi ar fi la mititica din cauza ca asa a vrut Popoviciu (interlop cunoscut, google stie!), pentru ca Gigi nu si-a tinut pliscul. In cazul de care e vorba in zvon, instanta a refuzat mandatul de arestare pentru 29 de zile, cu urmatoarea motivatie:

În opinia Curţii nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile legale excepţionale, care să justifice o astfel de măsură extremă, cum este privarea de libertate.
Inculpaţii sunt fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună, nu există dovezi că acestia s-ar sustrage procedurilor judiciare in desfasurare.
Aducerea cu mandat a inculpaţilor pentru audiere din dispoziţia procurorului de caz nu a avut la bază vreun refuz anterior al vreunuia din inculpaţi de a se prezenta la Parchet (precizare făcută în concluziile orale de procurorul de caz).
În altă ordine de idei, nu există nicio probă că lăsarea în libertate a vreunuia dintre inculpaţi ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar impieta normala desfăşurare a procesului penal.
În declaraţiile date, inculpaţii au precizat că se pun la dispoziţia organelor judiciare şi au disponibilitatea sinceră pentru aflarea adevărului.
Cel puţin în această fază procesuală şi în contextul probator existent, nu sunt temeiuri să se ignore sau să fie privită cu neîncredere atitudinea procesuală manifestată de inculpaţi.

Luand lucrurile pe rand, cumulativ nu vad nici eu conditii legale exceptionale ca sa il tii pe Becali legat. In primul rand fapta s-a petrecut la sfarsitul lui Ianuarie, si acum e Aprilie. A doua zi dupa ce s-a petrecut, Gigi s-a dus la televizor si s-a laudat cu ce-a facut. Popoviciu (cazul de unde e citata motivatia de mai sus) n-a facut decat (“allegedly”) sa se straduiasca sa ascunda faptul ca a furat terenuri in valoare de 300 de milioane, si a mai si mituit (“allegedly”) politisti si procurori ca sa musamalizeze cazul. In primul caz s-a considerat ca e pericol mare ca actiunile sa se repete (ca de, s-a intamplat odata, acu 3 luni, si de-atunci situatia parea uitata), in al doilea caz… eh… lasa ca nu e pericol social. Cate terenuri de sute de milioane o mai avea statul in jurul capitalei? Nu multe. Cati hoti mai pot gorilele lui Becali fugari prin capitala? Pai zic sa-l inchidem pe Becali.

Apoi de antecedente penale nu se pune problema. Nici la unul nici la altul. Urmariti pentru diverse dosare? Sigur, amandoi. Dar niciunul condamnat definitv, dupa stirea mea. Dovezi ca s-ar extrage procedurilor judiciare? Despre Popoviciu procurorii zic (si au convorbiri inregistrate) ca incearca sa mituiasca ca sa obtina cate un NUP. Becali zice “ma chiama la parchet? ma duc, ce-o sa-mi faca?!?”. Ei las’ ca vede el ce-o sa-i faca. Comportarea? Popoviciu face afaceri cu terenuri. Becali face afaceri cu terenuri, construieste biserici, reconstruieste sate si-si creaza imagine de salvator in randul prostimii. Chestia asta destabilizatoare nu mai poate fi tolerata, mai ales ca vin alegerile. Sa-l legam pe Becali, ca altfel cine stie cum pericliteaza realegerea alesului!

Aducerea cu mandat? La Popoviciu nefondata, ca doar nu a refuzat vreodata sa se prezinte in speta. La Becali a fost nevoie de mascati, ca altfel cine stie cu cate oi ar fi venit Gigi la proces, si i-ar fi improscat cu lapte pe procurori. La catuse, zic!

Pericol concret pentru ordinea publica? Popoviciu n-a facut nimic. Becali a prins niste hoti, si apoi le-a dat drumul, lucru care e demn de condamnat. Asadar, Becali la zdup.

In concluzie, cu scorul de 4-0, Popoviciu castiga judecata in stare de libertate, in timp ce Gigi Becali castiga 30 de zile (29+1) in arest. De pierdut pierde imaginea justitiei romane, care demonstreaza inca o data ca ala care are coaie mai mari, bani mai multi si pile mai potrivite sta acasa, in timp ce aia cu gura mare stau dupa gratii, ca deranjeaza. Tot la capitolul pierzatori se afla si presa din romania, care prefera sa trateze “scandalul Becali” pe prima pagina, si problema impozitului obligatoriu pentru IMM-uri (google, e interesant) aproape deloc, ca doar n-o sa le atragem atentia fraierilor ca guvernul le baga mana si mai adanc in buzunar.

Trist zic, pentru ca din cauza ca onor presa (a patra putere in stat, nu-i asa?) a pus destule paie pe foc ca sa genereze suficienta simpatie din partea publicului pentru Becali. Nu ma pronunt, si nu zic ca ar fi vinovat sau nu, dar dupa cum a fost prezentata situatia, si dupa cum evolueaza invatamantul in romania, nu m-ar mira in doi trei ani sa invatam la istorie despre similaritati intre Horea, Closca si Becali.

Dura Lex Talionis

Leave a comment

M*ie in rate

Sincer eu nu prea inteleg cum e cu criza asta financiara, ca in afara de la televizor si prin ziare eu n-am vazut-o in viata reala. Dar citesc prin ziare cum ca situatia e tare nashpa, si milioane de oameni care umpleau locurile de munca fara sa stie defapt ce fac (din ciclul “the secrecy of my job prevents me from knowing what i’m doing”) au fost dati afara. N-am auzit insa de oameni care cu adevarat stiu sa-si faca treaba sa fi ramas pe drumuri. Dar nu despre asta e vorba astazi.

Citeam in Libertatea o stire de 15 cuvinte, cum ca in Targul Jiu curvele isi platesc amenzile in rate, ca de… e criza. Poate ca de la bere mi se trage, dar eu am o imagine foarte ciudata in fata ochilor, unde, tot din cauza crizei, aceleasi curve care n-au bani de amenzi isi diversifica oferta si ofera muie in rate, pentru salariatii care au fost afectati. Si imi inchipui ca merge asa: Azi iti deschide shlitzu, saptamana viitoare iti linge putin glandul si asa mai departe. Cu ejaculare dupa ciocnitul oualelor de pasti.

Pentru evlaviosi exista si varianta doar cu striptis, dar asta e cu banii jos. Si numai la biserica.

Amin!

Leave a comment

Statuile sunt mai mari decat oamenii

Sunt foarte putini (numarabili pe degetele de la o mana) romanii pe care ii cunosc si care nu se pricep la baut bere, fotbal si politica. Eu nu fac parte din categoria celor care nu se pricep, asa ca imi dau cu parerea. Astazi despre fotbal si politica, in timp ce evaluez calitatea continutului unei sticle cu eticheta de Guiness.

Nu e foarte greu de observat, atunci cand mergi pe strada sau prin parcuri, ca statuile sunt in general mai mari decat erau oamenii (sau animalele) pe care le reprezinta. Asta e in general un lucru bun, pentru ca daca ti s-a ridicat deja o statuie, probabil esti mort de mult, si probabil personalitatea ta era de fapt mult mai mare decat statuia ce ti-a fost ridicata. Problema intervine atunci cand tu sau oamenii din jurul tau ti-au ridicat o statuie imaginara, si ajungi intr-un cerc vicios in care ego-ul ti se mareste din cauza numitei statui, care mai apoi creste din cauza ego-ului marit, care creste din cauza statuii mai mari, care mai apoi creste… ma rog, cam asta e ideea.

Cele mai recente exemple de oameni cu statui imaginare le-am gasit citind presa sportiva. Si astazi vorbesc despre Victor Piturca.

Am o echipa de club cu care tin de pe vremea cand aveam 4 ani, si la care stiam numele tuturor jucatorilor. Dar cand e vorba de meciuri internationale, sustin toate echipele romanesti la toate sporturile, pentru ca nu exista publicitate mai buna pentru tara noastra decat sportul. Unele tari au Cascada Niagara, alta are Turnul Eiffel, sau Turnul din Pisa. Noi avem manastirile din Bucovina, pe care nu le stie aproape nimeni. Si atunci, ca sa nu ne cunoasca lumea doar prin prisma mancatorilor de lebede sau a capsunarilor (adica forta de lucru ieftina, si de calitate indoielnica), si pentru ca politicienii nostrii nu sunt in stare sa rezolve nici macar o “criza” inventata de ziarele italiene, singura noastra sansa sa ne spalam obrazul este prin sport.

Cand zic ca sunt roman pe aici, lumea isi zice “oh yes… Nadia, Tiriac and Nastase…. and Hagi”.  In Italia probabil ca iti povestesc de tigani, cersetori, violatori si criminali. In Austria de lebede. Si atunci ce ramane de facut? Trebuie sa ne facem remarcati si prin altceva. Asa ca am deplasat o suma de jucatori de fotbal, ca sa aratam ca stim si altceva in afara de mancat lebede. Si stim. Nu pot sa spun ca n-avem cu cine. Din nefericire, am luat cu noi si omul cu cea mai mare statuie imaginara din lume, Victor Piturca. Si ca sa fie nenorocirea si mai mare, se intampla ca acest om sa fie “selectionerul echipei nationale”, adica omul care zice cine intra in teren si joaca, si cine sta pe banca si se uita pentru ca are parinti care sunt exagerat de guralivi si zic prin presa ca fiul lor, jucator de fotbal (nu jalon, ca altii care au “jucat”), nu merita sa fie tratat ca o carpa murdara.

Ca omul Victor Piturca are un ego mai mare decat orbita pamantului in jurul soarelui stiam. Nu e prima data cand din cauza incapatanarii si ideilor lui fixe, oameni care traiesc pentru cei 11 jucatori din teren pleaca acasa dezamagiti. Ceea ce nu inteleg eu este de ce nu s-a renuntat la deserviciile omului Victor Piturca, inca de pe vremea cand Romania avea o echipa nationala de fotbal. Nu e prima data cand, purtand fesul de antrenor, dar imaginandu-si ca este in postura de Dumnezeu, alege sa “pedepseasca” jucatori care meritau sa nu fie pedepsiti, ca sa arate cat de mare si tare e el. Si pana la urma pe cine “pedepseste”? Pe Radoi, sau pe Max Nicu? Nu. Lor salariul le merge si daca nu sunt “selectionati” sa-si rupa picioarele pentru Romania. Ba mai mult, in urma “pedepselor” aplicate de “selectioner”, ziaristii mananca o paine si vand un scandal cu ziarul, iar jucatorii isi fac publicitate gratuita. Cei pedepsiti suntem noi, cei care stam in fata televizoarelor sau cei care platim bilet (din care bani de bilet isi ia domul “selectioner” salariul) si mergem pe stadioane si strigam “Hai Romania”.

Am vazut antrenori demisi pentru ca nu au reusit decat un egal in deplasare pe terenul “rivalei de traditie”. Pe Victor Piturca nu-l poate dezscauna nimeni, pentru ca el este un Dumnezeu. Si in calitatea lui de atot-stiutor, a stiut ca nu e bine pentru echipa Romaniei sa joace la campionatul mondial din Africa de Sud. Pentru ca acolo, nu-i asa, dupa ani si ani de apartheid, acum probabil s-a ajuns sa se discrimineze albii, drept pentru care ne e mai bine asa.

Of ce bine ca avem o statuie care le stie pe toate!

Leave a comment