“A fost odata ca niciodata o vreme cand o boala necrutatoare omora copiii. Si pe vremea aceea, un om de stiinta foarte destept a descoperit un leac pentru boala asta necrutatoare. Si leacul era foarte eficient, si a redus suprinzator mortalitatea la copii. Pe langa faptul ca era foarte eficient, leacul asta era si foarte foarte ieftin. Insa avea un defect: nu era bun pentru copiii mai mici de doi ani. Dar oamenii erau foarte multumiti pentru ca leacul a salvat multe vieti.
Dupa un timp, un alt om de stiinta, poate mai putin destept decat primul, pornind de la ideea celui dintai a inventat un alt leac, care s-a dovedit a fi eficient pentru copiii sub doi ani. Doar ca leacul asta era extrem de scump, si incredibil de dificil de administrat. Si majoritatea oamenilor il foloseau gresit. Dar oamenii erau multumiti, si foloseau leacul cel scump si complicat pentru copiii sub doi ani, si leacul ieftin (practic gratuit) pentru copiii de doi ani si mai mult. Pana intr-o zi cand un copil care tocmai implinise 2 ani a murit din cauza bolii asteia. Si mama lui s-a intrebat, ca orisice parinte indurerat… ‘oare nu puteam sa fac ceva sa-mi salvez copilul? am folosit tratamentul scump si complicat pana cand copilul a implinit 2 ani, si apoi am folosit leacul cel gratuit. dar oare e bine? cum poate ceva ce este virtual gratuit sa fie la fel de bun ca un leac foarte scump si foarte complicat?’ Si apoi a vorbit cu alti oameni si apoi cu si mai multi oameni, pana cand Guvernul a auzit povestea ei. Si atunci Guvernul a hotarat ca toti copiii, indiferent de varsta trebuie sa foloseasca leacul cel scump si complicat.
A mai trecut o vreme, si un alt om, economist de felul lui, vazand ca trebuie sa cheltuiasca foarte multi bani in fiecare an, a zis ‘eu nu sunt doctor sau om de stiinta, nu ma pricep la leacuri, dar ma pricep la cifre. As vrea sa vad si eu cum se comporta leacul cel scump in comparatie cu cel gratuit’. Si a luat numerele si le-a comparat, si a vazut ca la copiii peste 2 ani nu exista o diferenta semnificativa intre cele doua leacuri. Si s-a dus si le-a spus oamenilor ca a facut o descoperire senzationala, ca daca ar folosi leacul cel gratuit pentru copii mai mari de 2 ani, ar putea economisi peste 300 de milioane de dolari pe an, bani cu care ar putea cumpara copiilor alte lucruri. Parintii carora le-a spus lucrul asta, in loc sa sara in sus de bucurie au fost chiar nefericiti, si impotriva lui, spunand ca nu se poate ca un lucru care este gratuit si usor de folosit sa fie mai bun decat un lucru foarte scump si foarte complicat. Si Guvernul a fost impotriva descoperirii, si in special oamenii care produceau leacul asta scump si complicat au fost impotriva noii descoperiri, spunand ca nu se poate asa ceva, si in plus, cum se poate cineva astepta ca ei sa poata concura pe piata cu ceva care este gratuit. Si toti oamenii astia, suparati fiind pe economist, au inceput sa-i adreseze cuvinte foarte urate si economistul s-a gandit ca poate e mai bine sa plece din tara, si sa se consulte cu minti mai luminate, intr-un loc numit Oxford.
Povestea asta nu este de fapt o poveste, ci o intamplare reala. Iar boala mortala de care e vorba se numeste ‘accidente de circulatie cu victime copii’. Leacul cel ieftin este ‘centura de siguranta’, iar leacul cel scump si complicat (si obligatoriu pentru copii in SUA), pentru care se cheltuiesc peste 300 de milioane de dolari pe an se numeste ‘car seat‘”
Nu m-am apucat sa traduc o poveste din engleza in romana doar de dragul traducerii (si daca va intereseaza continuarea, e aici, in format video). Doar ca lumea pierde mult prea mult timp pe internet. Si faptul ca pierde mult timp pe internet nu are nici o relevanta, ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca oamenii pierd din ce in ce mai mult timp pe “mess”, sau pe facebook sau pe twitter. Si timpul pierdut in felul asta este irosit. Nu vine inapoi niciodata, si nu produce nimic bun. Ba dimpotriva, duce la diminuarea atentiei, la reducerea drastica a productivitatii, la indobitocirea populatiei si, nu-i asa, la crize economice. Este unul din visele mele ca intr-o zi sa spun ceva memorabil, care sa faca oamenii sa fie mai destepti. N-am ajuns inca acolo. Si nici nu pot sa opresc oamenii sa piarda vremea pe internet. Dar macar pot sa recomand un site unde oameni destepti spun povesti. Pe intelesul tuturor zic eu. Care povesti pot face ca timpul pierdut pe internet sa aiba o valoare oarecare. Asadar… http://www.ted.com/talks
Merita, zic.