Am scris de mai multe ori in trecut despre romania lor, si despre Romania Mea, si mi s-a reprosat ca ma cred ajuns acum ca de aproape 4 ani platesc impozite pe meleaguri straine, si ca mi s-au urcat hamburgerii la cap. Nu stiu altii cum sunt, dar eu am tendinta sa uit cam toate lucrurile care m-au durut sau care m-au deranjat in trecut. Si de aceea de fiecare data cand ma gandesc la Andreea oftez melancolic. Dar nu despre ea scriu astazi. Si cand ma gandesc ca daca ai ceva de platit la Banca Transilvania din Romania nu poti sa platesti cu cardul. Ca e banca, ce… (era sa zic eu ceva). Dar nici despre asta nu scriu azi. Am mai scris.
Am scris mai demult (nu gasesc exact unde, dar aici pe blog) despre cum m-am stricat, si despre cum merg si o mila cu paharul de suc gol daca nu gasesc un cos de gunoi, si cum platesc facturile si taxele la stat la timp. Si cu asta credeam eu ca am incheiat subiectul Romania, cel putin pana cand ma induplec si ma apuc de scris de EBA, care este un subiect (cred eu) foarte suculent. M-a pus insa necuratul si am bagat un ochi la andix azi, care vorbeste printre altele despre manele si mentalitatea majoritatii romanilor emigrati. Si mi-am adus aminte…
… de o conversatie pe care am avut-o saptamana asta cu Liviu. Liviu din propozitie este mai mic ca mine cu 1-2 ani, si este baiatul doamnei profesoare care m-a meditat la matematici cand ma pregateam sa dau la liceu. E un fel de amic de-al meu, cu care mai vorbesc martea si primavara, de cele mai multe ori cand isi aduce aminte el de mine (ma fac mic si mi-e rusine ca-mi ignor amicii, dar nici despre asta nu vorbim aici).
Din vorba-n vorba am ajuns sa discutam despre cum el este acum patron (in paranteza fie spus, a muncit mai multi ani ca arhitect la o firma frantuzeasca), si despre cum abia o duce de pe o zi pe alta, ca a platit numa luna trecuta la stat 2500 de lei (noi) sub forma de TVA. I-am zis ca eu cred ca o duce bine, ca daca TVA-ul e 16% si a platit 2500, inseamna ca a incasat usor peste 15600, iar ca patron de firma de arhitectura cu un angajat (el), si fara cheltuieli evidente are un profit bunicel. La care mi-a spus o treaba care m-a facut sa mi se urce adrenalina pana in varful parului, si anume ca suma de care vorbesc eu reprezinta numai banii pe care i-a luat cu fractura, ca ce a incasat la negru nu se pune la socoteala, si intrece cu un ordin de marime suma de mai sus. Ba mai mult, se gandeste serios sa-si mai faca 5-6 firme, cu scopul precis de a evita anumite baremuri de impozitare (aparent daca platesti 6 impozite la 10000 de lei e mai ieftin decat daca platesti un singur impozit la 60000).
Imi dau seama ca mantzocariile astea ma revolta ingrozitor, si ma fac sa refulez iarasi pe blog, si sa dau ocazia comentatorilor binevoitori sa-mi zica ca am pierdut legatura cu realitatea romaneasca. Dar domnii mei, se stie™ ca politicienii® fura©. Si se stie ca o sa fure in continuare, pentru ca marii dizidenti romani nu se duc la vot pentru ca “oricum tot aia ies”. Si normal ca “oricum tot aia ies” din moment ce nu se duce nimeni sa voteze. (Un alt motiv ar fi “pai n-am pe cine sa votez”, ca doar n-o misca unu mai curat un deget sa se bage in politica sa se aleaga si sa schimbe modificarea). Si pentru ca politicienii sa fure, e nevoie sa aiba de unde sa fure. Cum bani la buget nu vin decat din taxe si impozite, si cum d’alde Liviu (nimic personal, stiu ca “toata lumea face asa” ©) gasesc cai sa fenteze taxele si impozitele, politicienii gasesc metode sa mai adauge ba o taxa pe fumarit, ba o taxa pe taxa de la fumarit, si uneori si o taxa pe colectarea taxei pe taxa. Si apoi andicşii si tibii romaniei, neputand sa faca fata isi iau desaga la spinare si pleaca sa plateasca impozite in alte tari.
Nu zic ca eu n-am fentat sistemul, ca as minti. Am avut o vreme un salariu pe hartie si altul in realitate. Si nici nu ma iau de Liviu prea tare ca el il fenteaza, pentru ca as fi ipocrit. Zic doar ca exista posibilitatea sa ne schimbam. Exista si altceva decat “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”. Si pana cand nu o sa invatam cu totii ca nu nene, nu merge asa, o sa avem parte de Adrienii Copii Minune si de Basestii si de EBEle pe care le acceptam, promovam, si chiar platim sa-si bata joc de noi. Pana atunci insa, ma gandesc sa deschid un capitol dedicat tinerei parlamentare europene EBA. Care nu a candidat pe listele PD-L-ului, ca n-a vrut sa puna partidul in situatia de a alege dintre ea si intelectuali.
Ah, inca ceva: eu nu m-am schimbat pentru ca am plecat din Romania, ci am plecat din Romania pentru ca m-am schimbat. Si vreau sa ma intorc. Cand va schimbati si voi. Pana atunci insa, vreau sa uit ca in Romania se fura. Asa ca va rog nu-mi mai povestiti cum furati voi.
Va multumesc.
