Cetatean de rangul al doilea, cu nook, care invie linistit.

Dupa cum zice titlul, vreau astazi sa acopar mai multe subiecte intr-un spatiu restrans (nu de alta, dar mi-e lene sa scriu, insa nu vreau sa fiu acuzat ca m-am lasat pe tanjala).

Mai acum vreo 2 ani de zile, postam despre cum am fost sa-mi iau viza de canada (in continuare cu “c” mic), si cum am fost tratat ca un cetatean de rangul al 3-lea. Ei bine, permiteti sa raportez urmatoarele: In primul rand, s-a ieftinit viza de canada: aia turistica cu o singura intrare costa acum $70 in loc de $75. In al doilea rand, am avansat in grad, nu mai sunt cetatean de rangul al treilea, am ajuns la rangul al doilea.

Intre 12 si 18 Aprilie e un turneu de bridge in Gatlinburg, TN. Turneul asta e in fiecare an si incepe in a treia zi de luni a lunii Aprilie. De 4 ani ma tot chinui sa ajung la turneu, si de fiecare data apare cate ceva si nu pot sa merg. Ei bine, anul asta am zis ca merg si daca cade cerul. Si cerul a cazut. Intre 18 si 21 Aprilie, in Toronto, se tine conferinta ARIN XXV. La care conferinta as vrea sa ma duc, pentru ca e foarte bine pentru mine sa-i cunosc pe oamenii de la ARIN. Pe de alta parte insa, ca sa pot sa ajung la conferinta pe 18, trebuie sa fiu acasa pe 17 dimineata, ceea ce inseamna ca trebuie sa plec de la turneul de bridge pe 16 dupa amiaza. (sunt 6 ore de condus). Pentru ca am insistat foarte mult la birou sa mergem la conferinta ARIN (nu stiam cand e la vremea cand am insistat), nu pot sa ma sucesc sa zic ca nu mai vreau sa merg. Singura mea scapare de conferinta ar fi sa nu iau viza de canada.

Si am ajuns acum vreo cateva zile (pe 30 martie ca sa fim exacti) inapoi in Washington DC, sa-mi iau viza de canada. Cunoscand furcile caudinene prin care a trebuit sa trec data trecuta, si stiind ca vreau sa joc bridge, m-am dus la asa-zisa ambasada cu strictul necesarĀ  de documente ca sa nu zic ca n-am fost: formularele completate de pe site, scrisoare de la locul de munca cum ca ma duc la conferinta ARIN XXV, copie dupa rezervarea de la hotel (pe care nici macar nu era numele meu). Si cu tupeu de borfas le-am zis ca vreau viza cu intrari multiple, ca sa nu trebuiasca sa vin sa le vad fetele acre de fiecare data cand am o treaba in canada. Am platit taxa de viza, si femeia cu moaca acra mi-a zis sa iau loc in sala. Asta se petrecea la ora 9.44. Am zis ca am cateva ore de stat, asa ca eram dotat cu doua carti. M-am asezat pe banca si m-am apucat sa citesc. N-am trecut de al doilea capitol, ca m-am auzit strigat. In mintea mea ma gandeam ca vor sa imi zica ca n-am nush ce document si sa-mi zica sa vin cu el a doua zi, la care le-as fi raspuns sa ia o decizie fara el. Spre surpriza mea totala, nu mi-au cerut nimic. Mi-au dat pasaportul inapoi, cu o viza in el valabila pe 1 an de zile pe care scrie ca sunt un bishnitz-man, adica ca ma duc in canada in scop de bishnitz.

In concluzie, in ochii canadejilor am evoluat la rangul de cetatean de rangul al doilea (cetatenii de rangul intai nu au nevoie de viza).

Intru incheiere, fericit ca acum pot sa calatoresc fara viza in canada, mai vreau sa raportez faptul ca mi-am luat un nook, ca sa pot sa citesc mai multe carti deodata. Nu am multe de raportat despre nook, caci abia mi l-am luat, asa ca va urez sa pasteti fericiti, si.. umbla zvonu in targ ca a inviat.

Adevarat.

1 Comment