fi’mi’ar scarba. (guest post cu andix)

Posted by August 26, 2010

intrucat nu mai scriu prea des in limba romana – credeam ca nu mai am ce – a ramas ca’mi exprim parerile in vizita. mai rar, pe bloguri prietene, ca nu mai apasa atat de tare subiectul romania. sau cel putin nu pe mine, eu am altele de facut: reconstruiesc magazia din curte care era putreda, mai plec in camping in weekend – preocupari burgheze de om care se ingrasa.

da’ pe Facebook ma mai dau. ca sunt ‘prieten’ cu vreo 90 de oameni, marea majoritate ziaristi, actuali sau fosti. sau lucratori in media, care’o fi ea media aia. sau ‘telectuali din varii ramuri, ca sunt snob si nu ma ‘imprietenesc’ asa chiar cu oricine.

ca sa scurtez o poveste lunga, de vreo doua zile oamenii cu care ma Facebook-ez striga ca din gura de sarpe ca le’a introdus guvernu’ Boc nu stiu ce formulare tampite pentru impozit precum si amenzi usturatoare daca nu platesc numitul impozit la timp. sigur ati auzit de scandalul cu PFA si haosul fiscal aferent. nimeni nu intelege nimic, impozitele nu pot fi platite iar atunci cand teoretic ar trebui sa se plateasca, trebuie mers in j’de mii de locuri – pierdere de timp, bani si neuroni.

pana aici inca sunt calm. inteleg ca romania e tot romania daca nu chiar si mai rau, inteleg ca aceiasi incapabili sunt la putere ca si acum 3 ani cand am plecat eu de’acolo, inteleg ca lupta pentru ciolan e la fel de crunta si romanii sunt, …deh, tot romani, chiar si la vreme de “criza.”

si nu stiu cum se face ca dintr’o data oamenii astia cu care sunt eu ‘prieten’ pe Facebook vor sa emigreze. ca majoritatea sunt PFA si ce sa vezi? le’a ajuns cutitul la os iar noua organizare fiscala e motzul de pe rahat, picatura care a umplut paharul, cireasa de pe tort, ma rog – motivul final care’i determina sa plece din tara. si da’i si combate, pe bloguri si pe site’uri sociale, pana cand se ajunge la… greva fiscala. ziaristi si oameni cu priza la public instiga la neplata impozitelor si demonstratii de forta.

dati’mi voie sa va intreb cateva lucruri. unde’ati fost cand se schimbau borduri la 6 luni, unde’ati fost cand s’au furat alegeri si cand s’au redus pensii? va doare acum ca va arde pe voi la portofele. v’a pasat inainte? nu. v’ati “facut meseria” si atat. a indemnat cineva la “greva fiscala” sau la emigrare in masa? nu, v’ati multumit sa consemnati “independent” o stire si v’ati vazut de viata, pe principiul ca daca nu e la voi in curte poate sa arda. da, legal sunteti acoperiti, cerneala a curs si ziarele s’au tiparit cu subiectele zilei, nu se poate spune ca n’ati fost niste adevarati profesionisti, calculati si reci. dar profesionalismul se opreste la sarmaua din strachina proprie, nu’i asa? cand bate foamea la usa voastra, deveniti brusc oameni.

se puteau face multe, dar e prea tarziu. se putea scrie despre partide care tocmesc liceeni sa umple piata la demonstratii, despre politicieni care impart mici gloatelor imbatate cu bere ieftina, se puteau arata cu degetul coruptii, legiuitorii unsi, economia devastata, se putea insista mai mult pe subiecte serioase, ca sa nu se ajunga unde s’a ajuns astazi. si daca intr’adevar ziceti ca erati prea mici si nu aveati nici o putere, trebuia sa plecati mai devreme, sa nu mai aiba aprozaristii transformati in politicieni masa de vot care sa le stampileze buletinele. iar scuza cu “speram sa se schimbe ceva” e penibila. niciodata nimic nu SE schimba. OAMENII schimba lucrurile, daca vor. dar voi n’ati vrut.

nerozii aia concediati sau cu salariile taiate nu stiu sa se dea pe Facebook si nici nu au bloguri sa scrie’n ele cat de otravit e guvernul Boc. probabil de’aia nu’i bagati in seama de vreo 20 de ani – sunt prea insignifianti ca sa merite atentia voastra “profesionala.” da, bun, si voi aveti rate de plata la Logan, dar si ei aveau de hranit familii. si de multe ori au sperat ca voi, astia care va plangeti azi, le veti face dreptate. au vazut dreptate de la voi cum mi’am vazut eu ceafa, in timp ce imbuibatii au continuat sa se imbuibe. vreti sa simpatizez cu voi? vreti sa va spun ca aveti dreptate? ca da, traiti intr’un sistem nedrept care va oprima?

news flash: va meritati soarta, si ma bucur in fiecare zi ca am plecat la timp din romania.

andix

1 Comment

Ora prezidentiala

Posted by August 11, 2010

(Sunt enervat de situatia politica din Romania, asa ca postul asta e din nou din ciclul “cum votezi asa traiesti”)

Atotstiutorul si atotputernicul, multpreaiubitul, cel dintai marinar al tarii ne-a lasat iarasi sa gustam din intelepciunea sa si sa ne ridicam din molozul intelectual in care traim. La un post de radiu, a fost prezent la o emisiune, in care, printre altele, un profesor s-a plans ca vai de salariul lui, si ca n-are ce pune pe masa. Cel mai iubit fiu al tarii 2 a zis ca nu domnule profesor, nu e adevarat, tu defapt ai un salariu mai mare decat am eu, in calitatea mea de presedinte al tarii, pentru ca daca iti imparti matale salariul tau la cele 16 ore pe saptamana pe care le lucrezi si il imparti si pe al meu la cele 16 ore pe zi pe care le lucrez eu ca presedinte, ai sa vezi ca iti iese mai bine la tine.

N-am fost niciodata presedinte de tara ca sa comentez cata munca depune conducatorul nostru, dar am fost profesor. In anul scolar 1999 – 2000, am fost profesor-suplinitor la Liceul Industrial Auto, la disciplina “Informatica”. As vrea sa explic cam cum e cu cele “16″ ore pe saptamana (defapt erau 18), platite cu salariu de profesor.

In anul de gratie 1999, pretul benzinei nu era “aliniat la preturile europene”, adica acciza nu ridicase pretul carburantilor la nivelul zilelor noastre. Conduceam pe vremea aia o Dacia 1300, proprietatea personala a prietenului meu cel mai bun, Sasha. Reusisem sa-mi “aranjez” cele 18 ore pe care le aveam pe saptamana in 2 zile, luni si marti, luni 9 si marti 9. Pentru ca nici luni si nici marti nu aveam ore intre 12 si 1, mergeam la o terasa de langa scoala (un fel de taraba de metal, cu mese de plastic, si asa mai departe) si mancam o ciorba (in general de burta), si uneori o friptura cu cartofi. Am facut socoteala la vremea respectiva si am vazut ca daca as fi fost doar profesor, mai imi ramaneau din salariu suficienti bani cat sa cumpar o paine pe zi. Nu zic ca profesorii din zilele noastre mananca la restaurante in fiecare zi de scoala, dar avand in vedere calitatea bodegii unde mancam eu, cred ca din pretul a doua mese pe saptamana mi-ar fi ajuns banii sa gatesc acasa pentru toate cele 7 zile. Nu se pune problema de platit o chirie, sau o intretinere, sau doamne-fereste sa ai bani sa iti cumperi un rand de haine sa te duci imbracat decent la scoala. Iar  un profesor debutant nu are multi clienti la meditatii, ca sa zici ca isi rotunjeste veniturile ilicit si neimpozitat (eu pe durata anului scolar, am avut o singura cerere de meditatii de la un elev, si nu la informatica – materia pe care o predam – ci la matematica. L-am propus unui alt prieten, care chiar era profesor de matematica si muritor de foame la vremea respectiva). Acum nu se mai pune problema ca profesorii sa se lafaie cum ma lafaiam eu, caci benzina e mai scumpa, si salariul (care nu cred ca a tinut pasul cu inflatia macar din 1999 pana in 2010) e mai mic cu 25%.

As vrea acum sa studiem putin si cum e cu cele 18 ore pe saptamana de care e vorba in propozitie. In primul rand, eu am avut norocul sa am un director de liceu intelegator, care sa aiba grija sa imi puna orele toate in doua zile, ca sa nu pierd pe zi cate 2 ore in trafic, ca masina lui Sasha nu era dotata cu girofar, ca autovehiculul prezidential. Apoi, din cele 18 ore pe saptamana, mai mult de jumatate ma ocupam cu predarea materii noi, iar in restul timpului evaluam (“ascultam”) ce au invatat elevii. In timpul predarii nu se putea sta jos la catedra. Ai de scris pe tabla, ai de explicat, si… nu se poate sta jos. Apoi, pe langa cele 18 ore in care esti efectiv in clasa, mai sunt si alte lucruri de facut. In fiecare saptamana, seful de catedra cerea (lucru normal dupa parerea mea) planul de ore. Ce ai de gand sa predai, ce puncte atingi, cat mai in detaliu cu putiinta, si la fiecare clasa. Eu aveam 6 clase diferite, din toti cei 4 ani de liceu. Practic 8 materii diferite (la doua dintre clase aveam o ora pe saptamana o materie, si doua ore pe saptamana alta materie). 8 planuri de lectie se fac cam in 4-5 ore. Daca iti dai silinta. Daca vrei sa le faci asa, repede, la misto, se pot face si in juma de ora. Eu nu fac lucruri la misto. Din principiu. Apoi pregatitul lectiilor. Nu poti sa te duci in clasa si sa fii luat prin surprindere de intrebarile elevilor, nu? Si daca esti profesor bun (sau macar entuziast, cum eram eu), nu numai ca te straduiesti sa acoperi tot ce scrie in manual (asta in cazul in care ai manual, tin minte ca la doua clase nu se tiparise manualul decat spre sfarsitul lui martie), dar mai si citesti articole, cauti prin reviste (google nu exista pe vremea aia, foloseam altavista :) , si era ceva mai greu sa gasesti lucruri interesante pe internet). Pe scurt, eu pierdeam cam doua zile – sambata si duminica (uneori si un pic din vineri) pentru pregatitul lectiei. Rotund, pentru doua ciorbe si doua fripturi pe saptamana, munceam cam 50 de ore, si mai pierdeam vreo 2 in trafic. Cand mai era de corectat cate o lucrare de control, inca si mai mult.

Comparativ, domnul presedinte-jucator (cu p mic, intentionat), numara cele 16 ore pe zi cam ca Pristanda. Doua la primarie si cu doua la scoala de fete – patru. Cu inca una la prefectura si doua la pompieri – doishpe. Si cu doua la scoala de fete, saispe’. Nu stiu daca in cele 16 ore prezidentiale se numara balaceala de dimineata si balaceala de seara, o ora – doua in total. Nici drumurile cu girofar nu e clar daca se numara. Nu imi dau seama ce face domnul presedinte in cele 16 ore, dar as vrea sa stiu. Ceea ce stiu cu siguranta e ca nu plateste chirie (am fost la el acasa cand i-am instalat fibra optica, am vazut unde sta pe banii nostrii). Stiu ca mancarea nu si-o cumpara de la alimentara – are o mica armata de bucatari platita de stat. Ca sa nu mai vorbim ca imbracamintea prezidentiala, tunsoarea, si plimbarea cu elicopterul, precum si benzina caravanei prezidentiale e platita din buzunarul public. As vrea ca domnul presedinte sa adune toate “beneficiile” suplimentare pe care le platim noi din buzunar pentru el, si pe care sunt sigur ca nu si le impoziteaza, si sa le adune la salariul lui prezidential. Si apoi sunt de acord sa imparta totalul general pe care il obtine (asadar salariul lui, al trupei care-l pazeste, al trupei care-l hraneste, costul beneficiului pe care il obtine din telefonie gratis, televizor gratis, internet gratis, mancare gratis, benzina gratis si asa mai departe) chiar si la 16 ore pe zi si 6 zile pe saptamana. Si apoi sa imparta salariul unui profesor debutant la 18 (!) ore pe saptamana (caci atat e norma unui profesor fara vechime si grade), si sa vedem care castiga mai mult. Si daca tot profesorul e ala care castiga mai mult, eu sunt de acord sa faca schimb de salarii (basescul sa ia salariul profesorului, si profesorul salariul basescului).

Nu inteleg cum inca nu s-a gandit marinarul sa le spuna profesorilor sa manance cozonac daca n-au paine.

Sa traiti bine.

1 Comment

Ultimul sa stinga lumina

Posted by August 6, 2010

“Sa nu mai facem o drama din faptul ca plecam [...]. In momentul de fata statul Roman nu-si permite sa plateasca medicii si profesorii asa cum merita”

A zis asta Presedintele Romaniei, si desi nu este el cel care obliga in mod direct romanii sa emigreze, cuvantul lui valoreaza greu, pentru ca e cel mai important om in stat. Daca de pilda Steve Jobs ar zice “sa nu mai facem o drama din faptul ca milioane de oameni folosesc telefoane Android”, vanzarile la iPhone probabil ar scadea considerabil, iar valoarea de piata a lui Apple ar scadea brusc si foarte simtitor. La fel e si cu mesajul transmis de Basescu.

Eu dimpotriva, zic sa facem o drama din faptul ca romanii fug care incotro. De ce? Pentru ca nu pleaca din tara pensionarii, oamenii care toata viata au cotizat la fondul de pensii si acum se “bucura” de vai mama ei de pensie, despre care spun guvernantii ca ne sugruma bugetul. Nu pleaca nici oamenii care n-au avut puterea sa termine o facultate serioasa, si care acum lucreaza ca zidari, instalatori sau strungari, si care defapt mai mult stau in somaj (iarasi, pe banii aia de la bugetul sugrumat) ca nu e de lucru pe nicaieri. Sigur, pleaca “capsunarii”, dar astia sunt si ei limitati ca numar si in timp de criza mondiala nu pleaca, ca n-au unde. Cei care pleaca in corpore sunt “creierele”. Doctorii care au stat minim 18 ani in scoala platita de la buget (12+6), inginerii care au stat minim 17 ani in scoala platita de la buget (12+5) si care au obtinut rezultate la concursuri internationale, inventatorii, chimistii, biologii, matematicienii… pe scurt, creierele.

Sigur, sunt “creiere” care raman in tara, pentru ca sunt ori mai patrioti decat mine, ori mai putin inconstienti (nu, nu e usor sa reusesti in tara altuia). Dar sa ne uitam altfel: mie imi place sa am casa mea, si mi-am cumparat una. Imi place sa nu depind de transportul in comun, si imi place sa pot sa plec in weeknd undeva aiurea, asa ca mi-am cumparat masina. Imi place sa am libertate de miscare, dar sa fiu conectat la ceea ce se intampla in jurul meu, si mi-am cumparat un telefon inteligent cu internet, la care platesc un abonament lunar exagerat de mare. Si am si laptop, si doua calculatoare. Am si trei televizoare (nu foarte scumpe, dar am trei), si o sumedenie de obiecte care-mi asigura un confort fara de care as putea sa traiesc, dar aleg sa nu traiesc fara el. Nu am avut bani sa le platesc pe toate cu banii jos, dar avand o perspectiva buna, am luat credit de la banca, la care platesc dobanzi, si “mi-am permis” sa-mi fac poftele astea. De asemenea, merg in concediu la mare sau la munte, sau in alt oras, oriunde numai sa nu fiu acasa, unde traiesc cand nu sunt in concediu. Si cumpar toate lucrurile astea, si fac toate lucrurile astea in alta tara. In plus, lucrez intr-o alta tara, deci platesc impozite (pe venituri – prin salariu, si pe cheltuieli – prin “sales tax”, sau TVA) in alta tara.

Daca as fi fost “convins” sa raman in Romania, as fi platit impozite in Romania. As fi cumparat toate cele de mai sus in Romania, aducandu-mi aportul la creerea locurilor de munca pentru zidari, strungari, zugravi, constructori de masini (da, in Romania am condus numai masini fabricate in Romania – Dacia, Tico, Matiz, si da, in America am condus numai masini fabricate in America – Mercury Cougar, Ford Focus, Mercury Mariner), chelneri si bucatari, cameriste si electricieni (si lista nu se opreste aici).

Anul trecut, am platit impozite si taxe in total vreo 35 de mii de dolari. In plus, considerand ca am cheltuit un pic peste 70 de mii de dolari, am mai platit in mod direct (sales tax) inca vreo 5 mii de dolari, si in mod indirect (impozitul pe salariile celor care au facut lucrurile pe care le-am cumparat, precum si impozitul pe salariile celor care mi-au vandut lucrurile pe care le-am cumparat) inca sa zicem vreo 5 mii de dolari. Deci datorita mie, in buzunarul statului american au ajuns vreo 45 de mii de dolari anul trecut. In Romania, chiar daca nivelul de trai ar fi fost comparativ sau macar la un nivel care sa ma faca mai degraba sa nu plec, probabil ca nu as fi castigat atat, si probabil ca implicit as fi platit cam un sfert impozite si taxe. Sa zicem pentru rotunjimea sumei vreo 10 mii de dolari. Sau si mai bine. Sa zicem 5 mii de dolari.

Dupa cum ne invata la televizor, din ’89 pana acum au plecat din tara cam 3 milioane de Romani. Sa zicem ca 1 milion ar fi plecat oricum (exagerez desigur, dar aveti putintica rabdare). Sa zicem ca dintre cele 2 milioane care n-ar fi plecat, numai jumatate sunt “creiere”, deci 1 milion. Daca fiecare dintre astia 1 milion ar fi platit impozite si taxe (pe salariu si TVA, in mod direct si indirect) de 5 mii de dolari, bugetul tarii ar fi fost in mod direct mai bogat cu 5 miliarde de dolari (pe an, in fiecare an!), iar in mod indirect, creatiile acestui milion de creiere ar fi imbogatit si mai mult statul. 5 miliarde de dolari pe an pe  care statul nu trebuia sa-i dea nimanui!

Cat e imprumutul (adica chestia aia pe care eventual trebuie sa o dam inapoi) ala de la FMI pentru care ne dam chilotii jos si ii lasam pe oamenii de la Washington sa ne sodomizeze odata la cateva luni? Cate luni s-ar putea platii pensiile tuturor pensionarilor din romania cu 5 miliarde de dolari? Cate investitii de structura s-ar fi putut face? Ce conteaza? Nu e nici o tragedie ca pleaca oamenii din Romania. Sa plece cat mai multi, caci cei care raman pot sa plateasca. Pana la urma, boierii romani sunt cei care au inventat impozitul pe fumul scos pe cosul casei. Si cei care nu pot sa plateasca, pot sa moara, si sa nu mai sugrume bugetul.

Ultimul sa stinga lumina.

Leave a comment

Panem et circenses

Posted by August 5, 2010

Dialog imaginar:

- Alo, buna ziua. Aici e NUCRCARUAECDUDBUDAD ?

- Nu nu… aici e N.U.C.R.C.A.R.U.A.E.C.D.U.B.D.U.A.D.

- Ah. Si eu ce am spus?

- Pai dumneavoastra ati spus NUCRCARUAECDUDBUDAD.

- Pai si nu e tot aia?

- Nu, nu. E cu totul altceva.

- Bine, si ce e asta?

- Pai aici e Biroul de Nomenclatura Urbana, Certificate de Recenzie, Certificate Atestare Registrul Unic de Atestare, Evidenta Constructii si Documente de Urbanism, Banca de Date Urban si Avizare Documente.

- Ah. Si dumneavoastra ce functie indepliniti aici?

- Pai eu sunt Expert de Nomenclatura Urbana, Certificate de Recenzie, Certificate Atestare Registrul Unic de Atestare, Evidenta Constructii si Documente de Urbanism, Banca de Date Urban si Avizare Documente. Sau pe scurt ENUCRCARUAECDUBDUAD.

- Am inteles… Cred. Si cu ce va ocupati?

- Dar cine stie?

Desi dialogul e fictiv, este foarte posibil. Incepand de luni, la Craiova, unde s-a infiintat biroul cu acelasi nume.

In alta ordine de idei, am auzit la acelasi televizor care zicea de biroul de mai sus, cum ca Cel Mai Iubit Fiu Al Tarii 2 (sau “Pinocchio”, dupa cum ii zice “Felix”, sau mai cunoscut publicului larg ca Marinaru) innoata. Si nu numai ca innoata, dar i s-a intamplat iesind el din imbairea lui zilnica in Piscina Prezidentiala (nu-mi vine sa cred ca innoata in lacul Bordei) sa vorbeasca la telefon cu “un ministru”, si, nefiind atent si-a bagat betisoru cu vata in ureche invers, si s-a zgariat de i-a dat sangele. La spitalul cel mai cel la care s-a dus, un doctor de bine i-a pus in ureche o bucata de vata cu rivanol. Parerea mea e ca era mai ieftin un glonte de 9mm, dar ar fi mers si cianura.

Intrigat de instigarile presei care atenteaza la siguranta nationala, am verificat nitel informatiile prezentate de CMIFAT2 (vezi mai sus textul neabreviat), si acum am urmatoarele intrebari

  1. Cine si de ce, in timp de criza, a aprobat importul din China a betisoarelor prezidentiale de curatat in urechi, in conditiile in care se gasesc betisoare cu vata la ambele capete la toate farmaciile din Romania? (Intreb pentru ca doar in China se gasesc betisoare cu vata la un singur capat, iar transportul unui pachet cu betisoare chinezesti, suficiente pentru nevoile pe o luna ale lui CMIFAT2 costa mai mult decat betisoarele respective cumparate din Romania care sa fie suficiente pentru tot mandatul)
  2. La ce vraci s-a dus sus numitul Preaiubit, caci 4 din 4 prieteni si cunoscuti ai mei care practica medicina in Romania (n-am intrebat doctori care practica in americania, ca aici nu exista rivanol) au zis ca in ureche in nici un caz si sub nici o forma nu pui rivanol, locul e mult prea sensibil si exista solutii speciale cu antibiotice care se folosesc in situatii de genul asta.
  3. Ce treaba asa urgenta are un presedinte de tara de trebuie sa vorbeasca la telefon cu un ministru, si nu poate sa astepte pana presedintele isi termina toaleta? Si daca era asa urgenta, presedintele nu putea sa trimita pe cineva sa aduca ministru la raport cat timp se imbaia el? Cu girofar nu’s multe locuri in Bucuresti unde nu se poate ajunge in juma de ora (ca atat a zis CMIFAT2 ca ii ia balaceala zilnica). Si daca nu se cadea sa aduca ministru la resedinta sa, ca deh… il vedea nevasta, nu se putea sa vorbeasca la telefon inainte de lansarea la apa?

Ziceam in titlul postului ca bag cu paine si cu circ, dar acum imi dau seama ca am bagat portie dubla de circ, asa ca painea va rog sa mergeti sa o luati de la magazinele specializate. Ziceti c’am zis io sa va dea una.

Leave a comment

Alo, domnu! Fir-ati amabil!

Posted by August 4, 2010

Ca n-am mai vorbit de politica de o saptamana aproape, ma gandesc ca e vremea sa mai fac un pic de pauza, si sa ma iau de presa romaneasca.

Da, ma uit la televizor cand sunt la birou (si cand zic “ma uit la televizor” de cele mai multe ori e vorba de un ceva care sta in fundal si vorbeste romaneste). Vorbind el in romaneste pe fundal, la un moment dat am auzit ca e vorba de Boc, si in aceeasi fraza am auzit formularea “cuvinte de lauda la adresa lui”. Am dat un alt-tab repede, si am ajuns la fereastra cu televizoru, ca sa vad cu ce mai mint ei poporul… si iata, vad poza de mai jos:

Una la mana: de ce e interesant ca cineva il lauda pe Boc? Nu ati auzit de practicantii sportului numit “curling”? E foarte la moda in Romania in general (si in politica in special).

A doua la mana: verbul “a învia” nu se scrie cu “N” in toate conjugarile? Si o televiziune care se respecta n-ar trebui sa se uite de 3 ori inainte sa dea “in eter” cate o prostie?

Concluzia unui prieten de al meu, mi s-a parut amuzanta: “Exemplul clar despre cum se ajunge de la ‘Proasta de Zalau’ la ‘Pizda de Presa’. Asta ce vezi tu e primul pas: angajarea intr-un trust, regardless de pozitie. Apoi se sug puli, si se ajunge ‘pe sticla’”

El a zis, nu io :)

Leave a comment