Intotdeauna m-au enervat sarbatorile comerciale, si obisnuiesc sa le iau in ras. Nu sarbatoresc Valentine’s Day, dar de 14 februarie am instaurat in ultimii 3 ani o “traditie”. Ne adunam la mine acasa si bem Ballantine’s whiskey, si – zicem noi – sarbatorim Ballantine’s Day. De St. Patrick’s Day nu ma duc sa beau. Cum nu ma duc nici de Cinco de Mayo. De Thanksgiving nu mananc curcan, si de Mother’s Day si respectiv Father’s day nu se intampla nimic deosebit fata de restul zilelor. Ma duc la birou si de 1 Mai si deLabor Day (care in america de nord nu se sarbatoreste de 1 Mai, ci in prima zi de luni din septembrie) ca in orice zi obisnuita de lucru.
Cand eram mic (si aici vorbesc de vremurile de dinainte de razmerita din ’89), Pastele era o sarbatoare. Simbolic, nu era vorba doar despre Invierea lui Iisus, ci si despre reinnoirea sperantei (nu a mea, ca eram prea mic, a celorlalti) ca se vor schimba lucrurile in bine. O razvratire impotriva regimuli care darama biserici, si un moment in care oamenii incercau sa fie mai buni. “Inainte” ma bucuram de paste.
In america de nord fiind, acum nu-mi mai place sarbatoarea de paste, pe care o gasesc comercializata si fara nici un fel de inteles. Peste tot se face reclama la oua colorate, oua de ciocolata, iepuri de ciocolata, iepuri de zahar. La televizoarele romanesti se vorbeste despre pretul la miel si la cozonac. Nu gasesc nimic sfant in sarbatoarea asta. Sau nu MAI gasesc nimic sfant. In plus, vorbeam cu Andi astazi si am descoperit ca ne gandeam la acelasi lucru: de ce invie Hristos pe fiecare fus orar separat? Nu poate sa invie peste tot la aceeasi ora, arbitrar aleasa ca fiind ora Ierusalimului? Nu pot sa dea bisericile lumina o singura data, toate deodata si sa terminam cu asta? Invie Hristos odata la Bucuresti, o data in Columbus si inca odata in Hay River?
Ma intreb (si m-am intrebat si aseara) cum ar fi fost pe la ora 7 seara la mine, cand in Romania lumea intoarsa de la biserca intra pe messenger si-mi zicea “Hristos a inviat!” sa le raspund in loc de “Adevarat a-nviat” cu “Ba, esti prost? N-a inviat. Mai sunt 5 ore pana invie!”. Nu ca lor le-ar fi pasat, ca de ghiftuit si de baut poa sa se ghiftuie si sa se imbete si fara mine. Dar asa.
Veniti si luati lumina.
Tibi, tu in felul tau ai dreptate…Nici eu nu am oua rosii…si nu am cumparat nimic special…Acum am in frigider doar niste tortelinii si niste oua de rata si de gaina “proaspete”…..Si eu m-am plictisit de aceleeasi filme care se dau in aceste zile la tv. aceleasi de ani de zile….Bucuria este mare pentru ca in Saptamana Patimilor si in Saptamana Luminata…pe aici…”nu creste nici iarba…” adica nu se munceste ! Bucurestiul arata ca si cum nu ar fi locuit…pt ca nu vezi prea multe masini pe strada. Moll-urile si “HiperMagazinele” sunt pline de oameni disperati gata sa cumpere orice…e la “Promotie…”. Asa cum stii negustorii fura din condei…deoare ce lumea este neatenta la detalii.Eu am vrut sa cumpar niste lamai…cu pretul afisat de 4 ron iar la cantar m-am trezit ca ele costau 5 ron/kg le-am refuzat…spre uimirea vinzatorului…Pe aici…(Poate doar pt mine…si sunt un caz izolat…) sunt putine bucurii…Ma uimeau oamenii care nu se mai bat pe carnea de miel ci pe mici si friptane pe care sa le faca in jurul Manastirii Curtea de Arges…sau in alte locuri Sfinte si pitoresti. In rest sa stii ca de Inviere pe la toate bisericile din Bucuresti si de pe unde am mai primit vesti….”Sonorizarea ” din noaptea de Inviere a fost jalnica….si peste tot s-a citit acelasi mesaj din partea Patriarhului DANIEL…..Cat despre momentul Invierii ai dreptate…dar, totul este o conventie…si tine ce este in sufletul tau…(Ca de ex. “-Ura…mea e in suflet…” din bancul ce circula prin anii ’80….)