Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

intrucat nu mai scriu prea des in limba romana – credeam ca nu mai am ce – a ramas ca’mi exprim parerile in vizita. mai rar, pe bloguri prietene, ca nu mai apasa atat de tare subiectul romania. sau cel putin nu pe mine, eu am altele de facut: reconstruiesc magazia din curte care era putreda, mai plec in camping in weekend – preocupari burgheze de om care se ingrasa.

da’ pe Facebook ma mai dau. ca sunt ‘prieten’ cu vreo 90 de oameni, marea majoritate ziaristi, actuali sau fosti. sau lucratori in media, care’o fi ea media aia. sau ‘telectuali din varii ramuri, ca sunt snob si nu ma ‘imprietenesc’ asa chiar cu oricine.

ca sa scurtez o poveste lunga, de vreo doua zile oamenii cu care ma Facebook-ez striga ca din gura de sarpe ca le’a introdus guvernu’ Boc nu stiu ce formulare tampite pentru impozit precum si amenzi usturatoare daca nu platesc numitul impozit la timp. sigur ati auzit de scandalul cu PFA si haosul fiscal aferent. nimeni nu intelege nimic, impozitele nu pot fi platite iar atunci cand teoretic ar trebui sa se plateasca, trebuie mers in j’de mii de locuri – pierdere de timp, bani si neuroni.

pana aici inca sunt calm. inteleg ca romania e tot romania daca nu chiar si mai rau, inteleg ca aceiasi incapabili sunt la putere ca si acum 3 ani cand am plecat eu de’acolo, inteleg ca lupta pentru ciolan e la fel de crunta si romanii sunt, …deh, tot romani, chiar si la vreme de “criza.”

si nu stiu cum se face ca dintr’o data oamenii astia cu care sunt eu ‘prieten’ pe Facebook vor sa emigreze. ca majoritatea sunt PFA si ce sa vezi? le’a ajuns cutitul la os iar noua organizare fiscala e motzul de pe rahat, picatura care a umplut paharul, cireasa de pe tort, ma rog – motivul final care’i determina sa plece din tara. si da’i si combate, pe bloguri si pe site’uri sociale, pana cand se ajunge la… greva fiscala. ziaristi si oameni cu priza la public instiga la neplata impozitelor si demonstratii de forta.

dati’mi voie sa va intreb cateva lucruri. unde’ati fost cand se schimbau borduri la 6 luni, unde’ati fost cand s’au furat alegeri si cand s’au redus pensii? va doare acum ca va arde pe voi la portofele. v’a pasat inainte? nu. v’ati “facut meseria” si atat. a indemnat cineva la “greva fiscala” sau la emigrare in masa? nu, v’ati multumit sa consemnati “independent” o stire si v’ati vazut de viata, pe principiul ca daca nu e la voi in curte poate sa arda. da, legal sunteti acoperiti, cerneala a curs si ziarele s’au tiparit cu subiectele zilei, nu se poate spune ca n’ati fost niste adevarati profesionisti, calculati si reci. dar profesionalismul se opreste la sarmaua din strachina proprie, nu’i asa? cand bate foamea la usa voastra, deveniti brusc oameni.

se puteau face multe, dar e prea tarziu. se putea scrie despre partide care tocmesc liceeni sa umple piata la demonstratii, despre politicieni care impart mici gloatelor imbatate cu bere ieftina, se puteau arata cu degetul coruptii, legiuitorii unsi, economia devastata, se putea insista mai mult pe subiecte serioase, ca sa nu se ajunga unde s’a ajuns astazi. si daca intr’adevar ziceti ca erati prea mici si nu aveati nici o putere, trebuia sa plecati mai devreme, sa nu mai aiba aprozaristii transformati in politicieni masa de vot care sa le stampileze buletinele. iar scuza cu “speram sa se schimbe ceva” e penibila. niciodata nimic nu SE schimba. OAMENII schimba lucrurile, daca vor. dar voi n’ati vrut.

nerozii aia concediati sau cu salariile taiate nu stiu sa se dea pe Facebook si nici nu au bloguri sa scrie’n ele cat de otravit e guvernul Boc. probabil de’aia nu’i bagati in seama de vreo 20 de ani – sunt prea insignifianti ca sa merite atentia voastra “profesionala.” da, bun, si voi aveti rate de plata la Logan, dar si ei aveau de hranit familii. si de multe ori au sperat ca voi, astia care va plangeti azi, le veti face dreptate. au vazut dreptate de la voi cum mi’am vazut eu ceafa, in timp ce imbuibatii au continuat sa se imbuibe. vreti sa simpatizez cu voi? vreti sa va spun ca aveti dreptate? ca da, traiti intr’un sistem nedrept care va oprima?

news flash: va meritati soarta, si ma bucur in fiecare zi ca am plecat la timp din romania.

andix

(Sunt enervat de situatia politica din Romania, asa ca postul asta e din nou din ciclul “cum votezi asa traiesti”)

Atotstiutorul si atotputernicul, multpreaiubitul, cel dintai marinar al tarii ne-a lasat iarasi sa gustam din intelepciunea sa si sa ne ridicam din molozul intelectual in care traim. La un post de radiu, a fost prezent la o emisiune, in care, printre altele, un profesor s-a plans ca vai de salariul lui, si ca n-are ce pune pe masa. Cel mai iubit fiu al tarii 2 a zis ca nu domnule profesor, nu e adevarat, tu defapt ai un salariu mai mare decat am eu, in calitatea mea de presedinte al tarii, pentru ca daca iti imparti matale salariul tau la cele 16 ore pe saptamana pe care le lucrezi si il imparti si pe al meu la cele 16 ore pe zi pe care le lucrez eu ca presedinte, ai sa vezi ca iti iese mai bine la tine.

N-am fost niciodata presedinte de tara ca sa comentez cata munca depune conducatorul nostru, dar am fost profesor. In anul scolar 1999 – 2000, am fost profesor-suplinitor la Liceul Industrial Auto, la disciplina “Informatica”. As vrea sa explic cam cum e cu cele “16″ ore pe saptamana (defapt erau 18), platite cu salariu de profesor.

In anul de gratie 1999, pretul benzinei nu era “aliniat la preturile europene”, adica acciza nu ridicase pretul carburantilor la nivelul zilelor noastre. Conduceam pe vremea aia o Dacia 1300, proprietatea personala a prietenului meu cel mai bun, Sasha. Reusisem sa-mi “aranjez” cele 18 ore pe care le aveam pe saptamana in 2 zile, luni si marti, luni 9 si marti 9. Pentru ca nici luni si nici marti nu aveam ore intre 12 si 1, mergeam la o terasa de langa scoala (un fel de taraba de metal, cu mese de plastic, si asa mai departe) si mancam o ciorba (in general de burta), si uneori o friptura cu cartofi. Am facut socoteala la vremea respectiva si am vazut ca daca as fi fost doar profesor, mai imi ramaneau din salariu suficienti bani cat sa cumpar o paine pe zi. Nu zic ca profesorii din zilele noastre mananca la restaurante in fiecare zi de scoala, dar avand in vedere calitatea bodegii unde mancam eu, cred ca din pretul a doua mese pe saptamana mi-ar fi ajuns banii sa gatesc acasa pentru toate cele 7 zile. Nu se pune problema de platit o chirie, sau o intretinere, sau doamne-fereste sa ai bani sa iti cumperi un rand de haine sa te duci imbracat decent la scoala. Iar  un profesor debutant nu are multi clienti la meditatii, ca sa zici ca isi rotunjeste veniturile ilicit si neimpozitat (eu pe durata anului scolar, am avut o singura cerere de meditatii de la un elev, si nu la informatica – materia pe care o predam – ci la matematica. L-am propus unui alt prieten, care chiar era profesor de matematica si muritor de foame la vremea respectiva). Acum nu se mai pune problema ca profesorii sa se lafaie cum ma lafaiam eu, caci benzina e mai scumpa, si salariul (care nu cred ca a tinut pasul cu inflatia macar din 1999 pana in 2010) e mai mic cu 25%.

As vrea acum sa studiem putin si cum e cu cele 18 ore pe saptamana de care e vorba in propozitie. In primul rand, eu am avut norocul sa am un director de liceu intelegator, care sa aiba grija sa imi puna orele toate in doua zile, ca sa nu pierd pe zi cate 2 ore in trafic, ca masina lui Sasha nu era dotata cu girofar, ca autovehiculul prezidential. Apoi, din cele 18 ore pe saptamana, mai mult de jumatate ma ocupam cu predarea materii noi, iar in restul timpului evaluam (“ascultam”) ce au invatat elevii. In timpul predarii nu se putea sta jos la catedra. Ai de scris pe tabla, ai de explicat, si… nu se poate sta jos. Apoi, pe langa cele 18 ore in care esti efectiv in clasa, mai sunt si alte lucruri de facut. In fiecare saptamana, seful de catedra cerea (lucru normal dupa parerea mea) planul de ore. Ce ai de gand sa predai, ce puncte atingi, cat mai in detaliu cu putiinta, si la fiecare clasa. Eu aveam 6 clase diferite, din toti cei 4 ani de liceu. Practic 8 materii diferite (la doua dintre clase aveam o ora pe saptamana o materie, si doua ore pe saptamana alta materie). 8 planuri de lectie se fac cam in 4-5 ore. Daca iti dai silinta. Daca vrei sa le faci asa, repede, la misto, se pot face si in juma de ora. Eu nu fac lucruri la misto. Din principiu. Apoi pregatitul lectiilor. Nu poti sa te duci in clasa si sa fii luat prin surprindere de intrebarile elevilor, nu? Si daca esti profesor bun (sau macar entuziast, cum eram eu), nu numai ca te straduiesti sa acoperi tot ce scrie in manual (asta in cazul in care ai manual, tin minte ca la doua clase nu se tiparise manualul decat spre sfarsitul lui martie), dar mai si citesti articole, cauti prin reviste (google nu exista pe vremea aia, foloseam altavista , si era ceva mai greu sa gasesti lucruri interesante pe internet). Pe scurt, eu pierdeam cam doua zile – sambata si duminica (uneori si un pic din vineri) pentru pregatitul lectiei. Rotund, pentru doua ciorbe si doua fripturi pe saptamana, munceam cam 50 de ore, si mai pierdeam vreo 2 in trafic. Cand mai era de corectat cate o lucrare de control, inca si mai mult.

Comparativ, domnul presedinte-jucator (cu p mic, intentionat), numara cele 16 ore pe zi cam ca Pristanda. Doua la primarie si cu doua la scoala de fete – patru. Cu inca una la prefectura si doua la pompieri – doishpe. Si cu doua la scoala de fete, saispe’. Nu stiu daca in cele 16 ore prezidentiale se numara balaceala de dimineata si balaceala de seara, o ora – doua in total. Nici drumurile cu girofar nu e clar daca se numara. Nu imi dau seama ce face domnul presedinte in cele 16 ore, dar as vrea sa stiu. Ceea ce stiu cu siguranta e ca nu plateste chirie (am fost la el acasa cand i-am instalat fibra optica, am vazut unde sta pe banii nostrii). Stiu ca mancarea nu si-o cumpara de la alimentara – are o mica armata de bucatari platita de stat. Ca sa nu mai vorbim ca imbracamintea prezidentiala, tunsoarea, si plimbarea cu elicopterul, precum si benzina caravanei prezidentiale e platita din buzunarul public. As vrea ca domnul presedinte sa adune toate “beneficiile” suplimentare pe care le platim noi din buzunar pentru el, si pe care sunt sigur ca nu si le impoziteaza, si sa le adune la salariul lui prezidential. Si apoi sunt de acord sa imparta totalul general pe care il obtine (asadar salariul lui, al trupei care-l pazeste, al trupei care-l hraneste, costul beneficiului pe care il obtine din telefonie gratis, televizor gratis, internet gratis, mancare gratis, benzina gratis si asa mai departe) chiar si la 16 ore pe zi si 6 zile pe saptamana. Si apoi sa imparta salariul unui profesor debutant la 18 (!) ore pe saptamana (caci atat e norma unui profesor fara vechime si grade), si sa vedem care castiga mai mult. Si daca tot profesorul e ala care castiga mai mult, eu sunt de acord sa faca schimb de salarii (basescul sa ia salariul profesorului, si profesorul salariul basescului).

Nu inteleg cum inca nu s-a gandit marinarul sa le spuna profesorilor sa manance cozonac daca n-au paine.

Sa traiti bine.

“Sa nu mai facem o drama din faptul ca plecam [...]. In momentul de fata statul Roman nu-si permite sa plateasca medicii si profesorii asa cum merita”

A zis asta Presedintele Romaniei, si desi nu este el cel care obliga in mod direct romanii sa emigreze, cuvantul lui valoreaza greu, pentru ca e cel mai important om in stat. Daca de pilda Steve Jobs ar zice “sa nu mai facem o drama din faptul ca milioane de oameni folosesc telefoane Android”, vanzarile la iPhone probabil ar scadea considerabil, iar valoarea de piata a lui Apple ar scadea brusc si foarte simtitor. La fel e si cu mesajul transmis de Basescu.

Eu dimpotriva, zic sa facem o drama din faptul ca romanii fug care incotro. De ce? Pentru ca nu pleaca din tara pensionarii, oamenii care toata viata au cotizat la fondul de pensii si acum se “bucura” de vai mama ei de pensie, despre care spun guvernantii ca ne sugruma bugetul. Nu pleaca nici oamenii care n-au avut puterea sa termine o facultate serioasa, si care acum lucreaza ca zidari, instalatori sau strungari, si care defapt mai mult stau in somaj (iarasi, pe banii aia de la bugetul sugrumat) ca nu e de lucru pe nicaieri. Sigur, pleaca “capsunarii”, dar astia sunt si ei limitati ca numar si in timp de criza mondiala nu pleaca, ca n-au unde. Cei care pleaca in corpore sunt “creierele”. Doctorii care au stat minim 18 ani in scoala platita de la buget (12+6), inginerii care au stat minim 17 ani in scoala platita de la buget (12+5) si care au obtinut rezultate la concursuri internationale, inventatorii, chimistii, biologii, matematicienii… pe scurt, creierele.

Sigur, sunt “creiere” care raman in tara, pentru ca sunt ori mai patrioti decat mine, ori mai putin inconstienti (nu, nu e usor sa reusesti in tara altuia). Dar sa ne uitam altfel: mie imi place sa am casa mea, si mi-am cumparat una. Imi place sa nu depind de transportul in comun, si imi place sa pot sa plec in weeknd undeva aiurea, asa ca mi-am cumparat masina. Imi place sa am libertate de miscare, dar sa fiu conectat la ceea ce se intampla in jurul meu, si mi-am cumparat un telefon inteligent cu internet, la care platesc un abonament lunar exagerat de mare. Si am si laptop, si doua calculatoare. Am si trei televizoare (nu foarte scumpe, dar am trei), si o sumedenie de obiecte care-mi asigura un confort fara de care as putea sa traiesc, dar aleg sa nu traiesc fara el. Nu am avut bani sa le platesc pe toate cu banii jos, dar avand o perspectiva buna, am luat credit de la banca, la care platesc dobanzi, si “mi-am permis” sa-mi fac poftele astea. De asemenea, merg in concediu la mare sau la munte, sau in alt oras, oriunde numai sa nu fiu acasa, unde traiesc cand nu sunt in concediu. Si cumpar toate lucrurile astea, si fac toate lucrurile astea in alta tara. In plus, lucrez intr-o alta tara, deci platesc impozite (pe venituri – prin salariu, si pe cheltuieli – prin “sales tax”, sau TVA) in alta tara.

Daca as fi fost “convins” sa raman in Romania, as fi platit impozite in Romania. As fi cumparat toate cele de mai sus in Romania, aducandu-mi aportul la creerea locurilor de munca pentru zidari, strungari, zugravi, constructori de masini (da, in Romania am condus numai masini fabricate in Romania – Dacia, Tico, Matiz, si da, in America am condus numai masini fabricate in America – Mercury Cougar, Ford Focus, Mercury Mariner), chelneri si bucatari, cameriste si electricieni (si lista nu se opreste aici).

Anul trecut, am platit impozite si taxe in total vreo 35 de mii de dolari. In plus, considerand ca am cheltuit un pic peste 70 de mii de dolari, am mai platit in mod direct (sales tax) inca vreo 5 mii de dolari, si in mod indirect (impozitul pe salariile celor care au facut lucrurile pe care le-am cumparat, precum si impozitul pe salariile celor care mi-au vandut lucrurile pe care le-am cumparat) inca sa zicem vreo 5 mii de dolari. Deci datorita mie, in buzunarul statului american au ajuns vreo 45 de mii de dolari anul trecut. In Romania, chiar daca nivelul de trai ar fi fost comparativ sau macar la un nivel care sa ma faca mai degraba sa nu plec, probabil ca nu as fi castigat atat, si probabil ca implicit as fi platit cam un sfert impozite si taxe. Sa zicem pentru rotunjimea sumei vreo 10 mii de dolari. Sau si mai bine. Sa zicem 5 mii de dolari.

Dupa cum ne invata la televizor, din ’89 pana acum au plecat din tara cam 3 milioane de Romani. Sa zicem ca 1 milion ar fi plecat oricum (exagerez desigur, dar aveti putintica rabdare). Sa zicem ca dintre cele 2 milioane care n-ar fi plecat, numai jumatate sunt “creiere”, deci 1 milion. Daca fiecare dintre astia 1 milion ar fi platit impozite si taxe (pe salariu si TVA, in mod direct si indirect) de 5 mii de dolari, bugetul tarii ar fi fost in mod direct mai bogat cu 5 miliarde de dolari (pe an, in fiecare an!), iar in mod indirect, creatiile acestui milion de creiere ar fi imbogatit si mai mult statul. 5 miliarde de dolari pe an pe  care statul nu trebuia sa-i dea nimanui!

Cat e imprumutul (adica chestia aia pe care eventual trebuie sa o dam inapoi) ala de la FMI pentru care ne dam chilotii jos si ii lasam pe oamenii de la Washington sa ne sodomizeze odata la cateva luni? Cate luni s-ar putea platii pensiile tuturor pensionarilor din romania cu 5 miliarde de dolari? Cate investitii de structura s-ar fi putut face? Ce conteaza? Nu e nici o tragedie ca pleaca oamenii din Romania. Sa plece cat mai multi, caci cei care raman pot sa plateasca. Pana la urma, boierii romani sunt cei care au inventat impozitul pe fumul scos pe cosul casei. Si cei care nu pot sa plateasca, pot sa moara, si sa nu mai sugrume bugetul.

Ultimul sa stinga lumina.

Dialog imaginar:

- Alo, buna ziua. Aici e NUCRCARUAECDUDBUDAD ?

- Nu nu… aici e N.U.C.R.C.A.R.U.A.E.C.D.U.B.D.U.A.D.

- Ah. Si eu ce am spus?

- Pai dumneavoastra ati spus NUCRCARUAECDUDBUDAD.

- Pai si nu e tot aia?

- Nu, nu. E cu totul altceva.

- Bine, si ce e asta?

- Pai aici e Biroul de Nomenclatura Urbana, Certificate de Recenzie, Certificate Atestare Registrul Unic de Atestare, Evidenta Constructii si Documente de Urbanism, Banca de Date Urban si Avizare Documente.

- Ah. Si dumneavoastra ce functie indepliniti aici?

- Pai eu sunt Expert de Nomenclatura Urbana, Certificate de Recenzie, Certificate Atestare Registrul Unic de Atestare, Evidenta Constructii si Documente de Urbanism, Banca de Date Urban si Avizare Documente. Sau pe scurt ENUCRCARUAECDUBDUAD.

- Am inteles… Cred. Si cu ce va ocupati?

- Dar cine stie?

Desi dialogul e fictiv, este foarte posibil. Incepand de luni, la Craiova, unde s-a infiintat biroul cu acelasi nume.

In alta ordine de idei, am auzit la acelasi televizor care zicea de biroul de mai sus, cum ca Cel Mai Iubit Fiu Al Tarii 2 (sau “Pinocchio”, dupa cum ii zice “Felix”, sau mai cunoscut publicului larg ca Marinaru) innoata. Si nu numai ca innoata, dar i s-a intamplat iesind el din imbairea lui zilnica in Piscina Prezidentiala (nu-mi vine sa cred ca innoata in lacul Bordei) sa vorbeasca la telefon cu “un ministru”, si, nefiind atent si-a bagat betisoru cu vata in ureche invers, si s-a zgariat de i-a dat sangele. La spitalul cel mai cel la care s-a dus, un doctor de bine i-a pus in ureche o bucata de vata cu rivanol. Parerea mea e ca era mai ieftin un glonte de 9mm, dar ar fi mers si cianura.

Intrigat de instigarile presei care atenteaza la siguranta nationala, am verificat nitel informatiile prezentate de CMIFAT2 (vezi mai sus textul neabreviat), si acum am urmatoarele intrebari

1. Cine si de ce, in timp de criza, a aprobat importul din China a betisoarelor prezidentiale de curatat in urechi, in conditiile in care se gasesc betisoare cu vata la ambele capete la toate farmaciile din Romania? (Intreb pentru ca doar in China se gasesc betisoare cu vata la un singur capat, iar transportul unui pachet cu betisoare chinezesti, suficiente pentru nevoile pe o luna ale lui CMIFAT2 costa mai mult decat betisoarele respective cumparate din Romania care sa fie suficiente pentru tot mandatul)
2. La ce vraci s-a dus sus numitul Preaiubit, caci 4 din 4 prieteni si cunoscuti ai mei care practica medicina in Romania (n-am intrebat doctori care practica in americania, ca aici nu exista rivanol) au zis ca in ureche in nici un caz si sub nici o forma nu pui rivanol, locul e mult prea sensibil si exista solutii speciale cu antibiotice care se folosesc in situatii de genul asta.
3. Ce treaba asa urgenta are un presedinte de tara de trebuie sa vorbeasca la telefon cu un ministru, si nu poate sa astepte pana presedintele isi termina toaleta? Si daca era asa urgenta, presedintele nu putea sa trimita pe cineva sa aduca ministru la raport cat timp se imbaia el? Cu girofar nu’s multe locuri in Bucuresti unde nu se poate ajunge in juma de ora (ca atat a zis CMIFAT2 ca ii ia balaceala zilnica). Si daca nu se cadea sa aduca ministru la resedinta sa, ca deh… il vedea nevasta, nu se putea sa vorbeasca la telefon inainte de lansarea la apa?

Ziceam in titlul postului ca bag cu paine si cu circ, dar acum imi dau seama ca am bagat portie dubla de circ, asa ca painea va rog sa mergeti sa o luati de la magazinele specializate. Ziceti c’am zis io sa va dea una.

Ca n-am mai vorbit de politica de o saptamana aproape, ma gandesc ca e vremea sa mai fac un pic de pauza, si sa ma iau de presa romaneasca.

Da, ma uit la televizor cand sunt la birou (si cand zic “ma uit la televizor” de cele mai multe ori e vorba de un ceva care sta in fundal si vorbeste romaneste). Vorbind el in romaneste pe fundal, la un moment dat am auzit ca e vorba de Boc, si in aceeasi fraza am auzit formularea “cuvinte de lauda la adresa lui”. Am dat un alt-tab repede, si am ajuns la fereastra cu televizoru, ca sa vad cu ce mai mint ei poporul… si iata, vad poza de mai jos:

Una la mana: de ce e interesant ca cineva il lauda pe Boc? Nu ati auzit de practicantii sportului numit “curling”? E foarte la moda in Romania in general (si in politica in special).

A doua la mana: verbul “a învia” nu se scrie cu “N” in toate conjugarile? Si o televiziune care se respecta n-ar trebui sa se uite de 3 ori inainte sa dea “in eter” cate o prostie?

Concluzia unui prieten de al meu, mi s-a parut amuzanta: “Exemplul clar despre cum se ajunge de la ‘Proasta de Zalau’ la ‘Pizda de Presa’. Asta ce vezi tu e primul pas: angajarea intr-un trust, regardless de pozitie. Apoi se sug puli, si se ajunge ‘pe sticla’”

El a zis, nu io

N-am mai scris de mai bine de o luna de zile, si nu pentru ca nu as fi avut despre ce, dar dintr-un motiv nu foarte clar (adica nici macar mie nu mi-e clar de ce) sunt foarte  suparat pe ceea ce se intampla in Romania. Atat de suparat incat am avut de mai multe ori impulsuri sa scriu articole suparate despre asta. Si totusi, in general m-am abtinut.

Astazi m-am hotarat sa scriu din nou, de data asta insa pentru mine. Ma gandesc ca viata pe care o duc devine din ce in ce mai monotona, si din ce in ce mai putin interesanta, asa ca mi-am propus pana implinesc 33 de ani (pe 4 mai 2011) sa fac 33 de lucruri interesante. Nu am o lista de 33 de lucruri acum, dar ma gandesc ca daca incep o lista care in final sa aiba 33 de pozitii poate ma imping pe mine de la spate sa le fac.

Iata asadar inceputul listei de 33 de lucruri pe care vreau sa le fac inainte sa implinesc 33 de ani (ordinea e foarte aleatoare):

1. Sa imi iau in sfarsit Green Card
2. Sa merg la plaja, la ocean
3. Sa mai fac macar o data o crema de zahar ars
4. Sa donez sange (si lucrul asta nu pot sa-l fac in SUA)
5. Sa citesc 20 de carti interesante
6. Sa fac un proiect interesant la serviciu, sau sa-mi schimb jobul
7. Sa beau o sticla de vin vechi (mai vechi de 10 ani) cu prieteni vechi
8. Sa fac o poza frumoasa
9. Sa vad Aurora Boreala
10. Sa slabesc pana la 75 de kg, si sa raman acolo (sau mai jos)
11. Sa plantez inca un copac
12. Sa scriu o nuvela
13. Sa vad un film care sa ma impresioneze pana la lacrimi
14. Sa fac o culegere de 100 de bancuri romanesti aparute de cand m-am nascut si pana la revolutie
15. Sa fac un CD cu 33 de melodii romanesti care-mi plac
16. Sa ajut (cu un ajutor semnificativ) un om care chiar are nevoie de ajutorul meu
17. Sa intalnesc 33 de oameni interesanti (nu celebritati) si sa adun 33 de povesti de viata frumoase
18. …
19. …
20. …
21. …
22. …
23. …
24. …
25. …
26. …
27. …
28. …
29. …
30. …
31. …
32. …
33. …

Si acum… la treaba. Am sa updatez postul asta de fiecare data cand mai adaug pe lista un lucru de facut, si de fiecare data cand reusesc sa “tai” ceva de pe lista.

Carpe diem!

Am urmarit cu oaresce interes dezbaterile motiunii de cenzura de saptamana asta, sperand ca guvernul boc va cadea pentru a doua oara. N-a fost sa fie asa. Motiunea de cenzura nu a trecut, desi mai au fost mai multe voturi pentru motiune decat impotriva ei. Daca eu as fi Emil Boc, mi-as da demisia, pentru ca este clar ca parlamentul nu ma mai sustine, iar “poporul”… nu ma mai sustine de mult. Nu sunt insa boc, si deci nu-mi dau demisia. Nu si-o da nici el.

Ceea ce este insa mai suparator este praful in ochi pe care ni-l arunca guvernul acum. Citesc ca azi ministrii au decis intr-o sedinta de urgenta sa reduca numarul secretarilor de stat la doi pe minister, si sa oblige functionarii de stat care au salarii mai mari de 1800 de euro sa doneze 90% din suma care depaseste treapta asta. Nu zic ca nu avem un aparat bugetar foarte mare. Si nu zic ca nu trebuie sa mai rarim numarul capuselor care plimba hartii si incaseaza salarii nesimtite. Zic doar ca oamenii cu salarii mai mari de 1800 de euro (dupa taierea de 25% care s-a aprobat odata cu picarea motiunii de cenzura) si care sunt angajati la stat este extrem de mic. Nu mic. Extrem de mic. Cu cifre din burta (ca nu detin date de nici un fel – nici oficiale nici neoficiale), imi permit sa zic asa: Dupa taierea salariilor, sa zicem ca au ramas 1000 de oameni cu salarii peste 1800 de euro. Nu. Sa zicem ca au ramas 5000 de oameni cu salarii peste 1800 de euro. Si sa zicem ca salariile lor sunt (in medie) 3600 de euro (adica dublu decat limita, si atentie, am zis “in medie”). Asta inseamna ca pe luna, la fondul “Solidaritatea” o sa se adune 5000 * 90%(3600-1800) = 8.100.000 de euro. Conform hotararii de guvern, acesti oameni cu salarii exagerate trebuie sa doneze suma asta pentru urmatoarele 5 luni. Adica 40 de milioane si jumatate de euro in total. Si eu zic ca am exagerat in sus cifrele astea. Cam cat 5 patinoare de la Brasov

Deficitul bugetar al Romaniei pe primele 5 luni ale anului a fost (si astea sunt date oficiale) de 16.5 miliarde de lei, adica de vreo 4 miliarde de euro. Adica de 100 de ori mai mult decat “economiseste” guvernul prin masura asta nemaipomenita.

Ma doare sa vad ca masura asta “tine”, nu pentru ca mi-ar fi mila de bugetarii care “abia traiesc” din 3600 de euro pe luna (in conditiile in care salariul minim pe economie e de vreo 150), ci pentru ca nu e decat un circ ieftin. Un praf in ochi aruncat ca sa inchida gura fraierilor. Poate ar fi mai eficient sa nu mai facem patinoare de 2 milioane de euro pe care sa platim 9 milioane. Stiu ca “doua” si “noua” rimeaza, dar “sapte” este spaga. Poate ar fi mai eficient sa ne oprim din delapidat statul. Poate ar fi mai eficient sa dam jos guvernul asta care pare incompetent, si sa schimbam “presedintele jucator” cu unul caruia chiar ii pasa de tara, si care mai stie sa o si conduca pe deasupra. Sau poate e bine asa, si am pierdut eu legatura cu realitatea romaneasca.

Sa traiti bine. Parerea mea ™. Si a lui Karl Marx (cainele).

Am zis de mai multe ori, inainte de alegeri, si am urlat si dupa. Si colegii si prietenii au zis ca’s nebun, ca Basescu si ai lui sunt cei mai curati de pe pamant. Mi s-a zis si ca fiind plecat din Romania, am pierdut legatura cu tara si cu realitatea. Asa o fi. M-am intrebat de mai multe ori daca au avut dreptate. Domnul ministru Vladescu (scuzati cuvantul “domnul”) a venit insa in ajutorul meu, si mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Acum am o alta intrebare. Dupa declaratia asta, data in fata parlamentului…

Era foarte usor SA MINTIM IN CONTINUARE. Din pozitia de Ministru al Finatelor va spun ca AM FI PUTUT SA MAI MINTIM VREO SASE LUNI. Am fi putut sa ne mai imprumutam vreo sase luni, am fi putut sa “ARANJAM” UN ACORD CU FONDUL MONETAR care sa ne mai dea sase luni, si AM FI ASTEPTA SA VEDEM CE SE INTAMPLA. Nu cred ca lucrurile vor evolua in bine, si decat SA MINTIM INCA SASE LUNI, decat sa spunem inca sase luni “da, Europa merge bine, Lumea merge bine si Romania s-ar putea sa mearga si ea bine”, le spunem romanilor adevarul: “Lumea nu merge bine, Europa merge prost si Romania s-ar putea sa nu mearga bine”.

…eu ma intreb cum mai permitem ca acest domn sa mai fie Ministrul Finantelor Publice, si cum mai permitem ca Guvernul Boc sa fie Guvernul Romaniei.

Va treziti odata oameni buni? E vremea de “anticipate”!

Am zis candva in noiembrie trecut ca ar fi bine sa ne trezim la realitate si sa nu-l mai votam pe Basescu presedinte, pentru ca desi e capabil sa fac circ frumos si sa castige alegeri, nu este capabil sa conduca tara, lucru pe care l-a demonstrat in primii 5 ani de mandat. N-am stat acasa la turul al doilea al alegerilor, asa ca zic ca am dreptul sa comentez acum. Inainte de a va da cu parerea la postul asta, ganditi-va daca ati votat la prezidentiale (nu conteaza la care tur). Daca nu, nu ma intereseaza ce aveti de zis. Vorbim in 2014.

Mai ales prietenii mei care au emigrat sau au plecat pentru perioade lungi sa lucreze in strainatate au zis ca sunt nebun, ca Basescu e cel mai bun. Altii mi-au zis ca ei nu-l voteaza pe Geoana pentru ca votandu-l pe el l-ar vota practic pe Iliescu, lucru pe care l-am combatut, spunand ca nu Geoana, ci Ponta este omul lui Iliescu.

Am avut dreptate cand am zis ca Geoana si Iliescu nu sunt o echipa. Era clar de cand primul si-a capatat porecla “prostanacul”, dar din nefericire am prieteni usor influentabili de media, si cu memorie scurta. La congresul PSD s-a dovedit ca am avut dreptate. Geoana a disparut din peisaj, si presedintele PSD e Victor Ponta.

Astazi, in Bucuresti fiind, am avut probleme sa ma deplasez cu masina, pentru ca in Piata Victoriei a fost un mare miting. Jandarmii spun ca au fost vreo 30,000 de oameni. Sindicatele spun ca au fost vreo 50,000. Relevant nu e numarul lor, ci ce fel de oameni protestau. Am vazut politisti, mineri, profesori, agricultori, camionagii si secretare. Cu totii protestau, si cereau demisia domnului Boc. Parerea mea (de nespecialist) este ca in loc sa faca miting la guvern si sa ceara demisia lui Boc, trebuiau sa faca miting la Cotroceni si sa ceara demisia lui Basescu. Boc, ca figura politica, nu exista. Este pur si simplu o extensie, o portavoce, un pupincurist al presedintelui.

Pe langa lozincile

“Ne-aţi promis lapte şi miere şi ne-aţi dat concediere!”

“Domnul preşedinte ce a promis nu ţine minte, minte, minte!”

“Ne ciuruiţi cu 25%/Vă decapităm 100%”

Am mai auzit si “Va dam 25% din salariu numai sa plecati”, “Udea cu poseta ta traieste toata institutia mea”, “Noua ne-ati lasat un pic, la voi n-ati taiat nimic”, “Vreti scoala europeana si noi n-avem bani de cerneala”.

Ma astept ca suporterii prim ministrului sa zica ca “e criza”. E scuza cea mai auzita in Romania. Intrebarea mea e “de ce in toata lumea apar semne ca economia se redreseaza, numai la noi e criza”. Si cand mi se raspunde la asta, mai am si alte intrebari.

Pana una alta, sunt de parere ca s-a demonstrat (inca o data, si mai dureros decat in datile precedente), ca domnul Basescu nu stie (sa nu vrea) sa conduca tara, si ca el are alte interese. Imi par rau ca am avut drepate. Mi-am dorit din tot sufletul sa n-am. Si totusi…

Traiti bine?