Site-ul cu pricina este http://www.enjoyyourcooking.com/ si dupa cum ii spune numele te invata sa gatesti cu placere. Retetele Juliei au poze (facute de Yuriy – prietenul ei) la fiecare pas al productiei. Mie imi place, asa ca dau mai departe.

Pofta buna.

Pe alte plaiuri fiind acum, un alt nene a calculat cum ca vine sfarsitul lumi (mi-e lene sa dau linkuri din casa, da’ google e cel mai bun prieten al omului). Si a calculat el ca vine fix pe 21 Mai. Carevasazica azi vine. Pe vremea lu nenea cu bulele din cada, iesise in Romania o vorba: “Ce faci de cutremur?”. Parafrazand… “Ce faci de sfarsitul lumii?”

Cel mai talentat comentariu primeste un premiu.

Cand eram mic (si aici vorbesc de vremurile de dinainte de razmerita din ’89), Pastele era o sarbatoare. Simbolic, nu era vorba doar despre Invierea lui Iisus, ci si despre reinnoirea sperantei (nu a mea, ca eram prea mic, a celorlalti) ca se vor schimba lucrurile in bine. O razvratire impotriva regimuli care darama biserici, si un moment in care oamenii incercau sa fie mai buni. “Inainte” ma bucuram de paste.

In america de nord fiind, acum nu-mi mai place sarbatoarea de paste, pe care o gasesc comercializata si fara nici un fel de inteles. Peste tot se face reclama la oua colorate, oua de ciocolata, iepuri de ciocolata, iepuri de zahar. La televizoarele romanesti se vorbeste despre pretul la miel si la cozonac. Nu gasesc nimic sfant in sarbatoarea asta. Sau nu MAI gasesc nimic sfant. In plus, vorbeam cu Andi astazi si am descoperit ca ne gandeam la acelasi lucru: de ce invie Hristos pe fiecare fus orar separat? Nu poate sa invie peste tot la aceeasi ora, arbitrar aleasa ca fiind ora Ierusalimului? Nu pot sa dea bisericile lumina o singura data, toate deodata si sa terminam cu asta? Invie Hristos odata la Bucuresti, o data in Columbus si inca odata in Hay River?

Ma intreb (si m-am intrebat si aseara) cum ar fi fost pe la ora 7 seara la mine, cand in Romania lumea intoarsa de la biserca intra pe messenger si-mi zicea “Hristos a inviat!” sa le raspund in loc de “Adevarat a-nviat” cu “Ba, esti prost? N-a inviat. Mai sunt 5 ore pana invie!”. Nu ca lor le-ar fi pasat, ca de ghiftuit si de baut poa sa se ghiftuie si sa se imbete si fara mine. Dar asa.

Veniti si luati lumina.

Pe canalele mogulilor, specific la Realitatea TV, Basescu spunea cu mai putin de 24 de ore in urma “Este evident ca  luna Martie, si mai ales dupa data de 20, ii aduce acestui lider astenii de primavara, care atunci il faceau pacifist si vroia soldatii acasa, iar acum vrea sa plece la razboi. Daca vrea, poate sa plece da’ singur, si in ceea ce priveste Fortele Armate ale Romaniei, ele vor pleca atunci cand trebuie, acolo unde trebuie”. Lasand deoparte gramatica, atribut nu foarte solid in familia Basescu (succesuri cineva?), domnul presedinte vrea sa spuna ca noi nu ne implicam in conflictul din Libia, si daca exista lideri de partide care sunt de alta parere (aici vorbea de Crin Antonescu), sa-si tina parerea pentru ei, caci noi nu ne implicam.

Acum mai putin de o ora, pe acelasi site Realitatea TV, dl presedinte declara: “CSAT-ul a decis implicarea Romaniei in impunerea conditiilor de respectare a embargoului, cu fregata Regele Ferdinand si cu doi ofiteri de stat major din fortele navale. Asta inseamna ca Romania va participa cu 205 militari la bordul fregatei Regele Ferdinand, si doi ofiteri de stat major [..]“.

Am ascultat cele doua stiri, una dupa alta, de 3 ori, si de fiecare data reactia mea a fost “ba, esti prost?”. Sunt fara cuvinte. Nu stiu cum sa interpretez inconsecventa prezidentiala altfel decat cum am zis ieri. Daca nu putem sa stam pe o pozitie, oricare ar fi aia intr-un mod consecvent, nu o sa ne ia nimeni in seama niciodata. Dar niciodata.

Sa traiti bine.

In Japonia a fost cutremur. Dupa cutremur a fost un tsunami. Devastator. Japonia e intr-un oaresce haos (comparativ cu situatia lor normala, dar bine organizat – mai bine tratat decat Romania fara nici un cutremur). In Japonia exista si romani, dintre care unii cer ajutorul STATULUI LOR (!), vrand sa se intoarca acasa (de frica radiatiilor, de frica unui alt cutremur, de Godzilla… nu conteaza de ce). Statul Roman, care se angajeaza prin constitutie sa-si protejeze cetatenii, trimite “o mana de ajutor”. In sensul ca trimite un avion la Tokyo, sa aduca romanii sinistrati. In orice tara normala, serviciul asta ar fi fost gratuit, suportat din fondurile pe care guvernul le are la dispozitie pentru situatii de urgenta (si pana si guvernul nostru are prevazute in buget astfel de fonduri). In Romania, ministrul de externe se lauda ca a trimis aeronava la Tokyo “gratuit” (sic!), si le-a cerut romanilor care vor sa se intoarca de acolo 1000 de euro de adult si 500 de euro de copil, ca “oricum, romanii care traiesc in Japonia castiga bine” (sic!). O cautare rapida pe site-urile specializate in vanzari de bilete de avion arata ca un bilet (platit intreg) de la Tokyo la Bucuresti (cu una sau doua escale, dar cu durata calatoriei de pana la 19 ore, si nu 40 cat a durat calatoria asta “de ajutorare”) costa intre 550 si 890 de euro, in functie de compania aeriana si numarul de escale. Asa ajutor… mai bine lipsa.

In Libia e razboi. E razboi pentru ca, la fel ca in alte parti ale globului, un dictator s-a hotarat ca ar fi o idee buna sa traga in populatie. Spre deosebire de alte parti ale globului mai putin bogate in petrol, niste sefi de state democratice au zis “bai nene, chestia asta nu tine asa. ori te opresti, ori te bombardam”. ONU, prin consiliul lui de securitate, a emis o rezolutie care spunea “bai nene, gata joaca”. Romania e membra ONU. Ar fi fost de asteptat ca presedintele si/sau ministrul de externe (adica oameni cu atributii in acest sens) sa vina si sa zica “da dom’le, ONU a decis, noi ne conformam cu decizia”. Ar mai fi putut adauga si “desi noi suntem de acord cu decizia, nu avem capacitatea sa participam la actiuni militare”. Desi nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa participam sau nu, si nu ne-a cerut nimeni sa participam. In schimb, presedintele nostru a zis “bai nene, noi nu ne bagam, ca n-avem cu ce”, si a mai lasat sa se inteleaga ca nici nu prea ne convine sa ne bagam. Nu stiu ce a fost in capu domnului presedinte sa faca pe micul elvetian, si nu e treaba mea sa comentez. Dar de afara se vede ca cel dintai ales al tarii a adoptat o atitudine de copil de 3 ani (nu ma lasi in Schengen? nu te sustin nici eu cu problema cu Libia). Nu sunt de acord cu atitudinea asta, si mai ales nu in momentul asta. Nu facem decat sa demonstram cat de neimportanti suntem. Si am putea fi, dar daca ne alegem presedinti jucatori… putem sa jucam sotronul cu ei.

O vreme m-am intrebat de ce, si cum e posibil sa stam asa ca oile sa ii lasam pe politicieni sa-si bata joc de noi. Ei sunt putini, noi suntem multi. Multi, da’ prosti. Dovada am citit-o ieri in tabloidul de serviciu, care ne informeaza ca cele mai “vandabile” stiri sunt alea despre divorturi si inmormantari. Circ adica. Am stat si m-am gandit… de ce ne le place romanilor circul atat de tare? Cand eram mic, si mie imi placea sa ma duc la circ. Sa-l vad pe Siminica incercand sa imite acrobatii. Sa vad cum ceilalti clovni isi iau o farfurie cu frisca in fata. Sa vad cum dresorul isi baga capul in gura la animale, si sa ascult fanfara. Am mai fost la circ cand am fost mai mare, si spectacolul mi s-a parut pueril. Dar am vazut copiii de 3-4-5-8 ani cum se bucurau, si am inteles ca circul e de fapt pentru ei. De ce romanilor in toata firea le place circul? Cred ca raspunsul e simplu: in ultimii 20 de ani am asistat la indobitocirea maselor. Pe vremuri, oamenii mergeau la scoala, la serviciu, si apoi se intorceau acasa, si ne fiind nimic mai bun de facut, citeau o carte. Apoi, pentru ca n-am mai suportat regimul, l-am schimbat. La vremuri noi, tot ei. Linia a doua din “vechea garda” a iesit in fata, si a invatat ca oamenii care citesc carti invata sa se revolte. Drept pentru care au inceput procesul de indobitocire. In loc de cultura, am fost hraniti cu manele si telenovele, si ni s-a aratat la televizor ca daca ai tsatse mari si sugi bine (de Columbeanca vorbesc aici) ajungi departe fara scoala. Este in natura umana sa vrea castig rapid si fara multa munca, asa ca programul de tampire a populatiei a prins. Si astazi culegem roadele.

Prin ’90, imediat dupa mineriada din 13-15 iunie, grupul Divertis a scos un pamflet pe care l-au numit “Despre prostie”. Si in care spuneau ca peste tot ni se spune sa cumparam. Sa vindem. Sa consumam. Sa ne distram. Dar nicaieri nu ni se spune sa gandim.

“Noroc ca prostia nu doare. Noroc bun!”

Ma intristeaza ca lucrul asta (discutiile despre nenorocirile din Japonia) se intampla cu un iz de bucurie. Adica vreau eu sa spun, ca de la mine se vede ca sub ingrijorarea de fatada, oamenii de la televizor sunt usor bucurosi, cu bucuria aia generata de invidia ca na ca li s-a intamplat lor, care erau mai avansati, si erau inainte noastra, si bine ca li s-a inamplat.

Lasand deoparte tragedia japonezilor, alaturi de care sunt, ma bag sa fac un pariu. Pariez ca pana la sfarsitul anului, adica in numai 9 luni, Japonia isi va fi revenit complet, si ei, japonezii, vor fi o natie prospera si foarte reconstruita, si urmele cutremurului urmat de tsunami nu se vor mai vedea. La noi, un cutremur de 8 grade pe scara Richter ar pune Bucurestiul la pamant (macar pe jumatate), si ne-ar lua vreo 10 ani sa ne revenim. Pentru ca pe noi ne ia valul.

Si pe ei nu.

Revenind, la lucrurile mai importante. Cetatean cu drept de vot fiind, major si vaccinat, am vrut sa trimit flori in Romania. In strainezia se poate sa te duci pe un site si sa dai clicka clicka, sa bagi credit cardu, si poof… apar florile la acasa la persoana dorita (sau la locul de munca, unde nu-i asa, au un efect mai mare – “vai draga, cine ti-a trimis flori? ce frumoase sunt… sigur ii place de tine”). Am descoperit cu placere ca exista si in Romania saituri d’astea, ba mai mult, poti chiar sa platesti cu orice credit card.

Pentru doritorii de informatie, prima florarie online peste care am dat care trimite flori la adrese din Romania este (surpriza) http://www.florarie.ro. “Recomand”. Site-ul este curat si placut uscat, iar florile sunt frumoase. Si daca ai noroc, cum am avut eu, gasesti si cu reducere de 10% (vezi abtibildu care zice asa:) niste buchete chiar frumoase (desigur, vaza se cumpara separat): http://www.florarie.ro/florarie.php!crini_cu_santini-61.htm (* daca se repara site-ul, screenshot-ul e atasat la sfarsitul postului)

Nush ce’s aia santini, dar am pretentia ca ma pricep la matematica. Deci. Pret vechi: 279 RON. Pret nou, si “redus” cu 10%: 313.88 RON. Nu stiu cel care a facut preturile astea unde a facut scoala, dar pe vremea lui s-a predat alta matematica. Probabil aceeasi matematica folosita de guvernantii nostrii iubiti, care ne spun ca e bine.

Sa traiti bine, deci!

(si screenshotul promis: )

1.  Expozitiunea (sau expozita) e partea unde autorul ne prezinta locul si timpul unde se va intampla actiunea. Ceva de genul “a fost odata ca niciodata, pe vremea cand puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale de fier la un singur picior si sarea in inaltul cerului si tot zicea ca e usor, traia un imparat care avea o fata mai frumoasa decat….”

2. Intriga e momentul important care determina intreaga desfasurare a actiunii ulterioare. Cum ar spune un povestitor mai bun, “intr-o buna zi zmeul cel rau a venit si a furat fata imparatului. imparatul a dat sfoara in tara ca oricine ii salveaza fata primeste jumatate de imparatie si fata de sotie”

3. Desfasurarea actiunii reprezinta partea cea mai intinsa a operei, in care aflam faptele si intamplarile determinate de intriga. De exemplu aflam cum o multime de printi si printisori pleaca sa o salveze pe printesa si niciunul nu se mai intoarce, si pana la urma cel mai din urma dintre grajdari, care defapt era un viteaz cavaler pleaca la lupta sa salveze printesa. Pe drum (si asta e singurul personaj pe care il urmarim pe drum) trece prin nenumarate peripetii si primejdii, din care, fara exceptie scapa nevatamat, ba isi mai face si o sumedenie de prieteni care-l ajuta in incercarile prin care trece.

4. Punctul culminant este partea care cuprinde momentul de maxima incordare, de intensitate in desfasurarea actiunii. Personajul principal ajunge la castelul zmeului, il ia la lupta, si zmeul e cat pe ce sa-l ucida, dar pana la urma fat frumos iese biruitor

5. Deznodamantul, finalul, ultima parte prezinta sfarsitul evenimentelor. Fat Frumos si printesa se intorc inapoi la imparatul care era deja pe patul mortii, fac o nunta ca-n povesti si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

Simplu nu? Apoi, cand am crescut mai mare am observat, fara sa-mi spuna nimeni, ca filmele au si ele cam aceeasi reteta. Se mai intampla ca la unele filme sa nu se pastreze exact ordinea de mai sus, sa vedem mai intai intriga, si apoi sa aflam care sunt personajele si unde se desfasoara actiunea. Am vazut si filme care incep cu deznodamantul… o nunta sau o inmormantare, un punct de maxima bucurie sau de maxima tristete, si apoi ne prezinta incepand cu intriga cum s-a ajuns la acel denodamant. Mai mult, am vazut si cateva filme bune unde deznodamantul lipseste cu desavarsire, cu scopul precis de a lasa audienta sa isi imagineze un sfarsit fericit sau unul trist. Sau pentru a lasa loc pentru o continuare. Ceva gen Rocky, Rocky II, Razbunarea lui Rocky, Rocky se intoarce, Copii lui Rocky, Mostenirea lui Rocky, si asa mai departe.

Pana astazi, in lupta pentru cel mai prost film pe care l-am vazut vreodata era cu greu castigator filmul “Legion” urmat la mica distanta de “Clash of the Titans” (versiunea din 2010, nu versiunea din 1981). Astazi insa cinematograful a atins o noua culme. Daca ne uitam chiar si la filmele astea, si ele au un fel de expozitiune, o intriga, o desfasurare oarecare, un punct culminant si un deznodamant.  Astazi am vazut un film insa care a reusit sa nu aiba decat expozitiune, si sunt generos cand spun asta. Fara intriga, fara desfasurarea actiunii, fara punct culminant, fara deznodamant, fara nimic.

Pe IMDB, Skyline este cotat cu 5.8 stele din 10, dar abia a iesit. Sunt curios cat de jos sau de sus va ajunge. Oricum, m-am dus la film pentru ca parea decent in preview, si am platit $16 pe bilet pentru ca l-am vazut in Regal Experience, pe un ecran cat jumatate de stadion de fotbal, asezat pe scaune de piele care se lasau pe spate si cred ca dimineata faceau si cafeaua si omleta.

In cele 90 de minute ale filmului, este vorba de un cuplu care se duce in LA sa-l viziteze pe cel mai bun prieten al lui, care e mare bogatas nu se sie de ce, dar aparent si cu ajutorul lui (imi e greu sa-l tratez pe “el” ca un personaj principal). Cand ajung in LA (cam la 1 minut de la inceputul filmului), e un mare party la prietenul bogatas (inca vreo 3 minute din film) si apoi se lasa noaptea si toata lumea se culca, si vin extraterestrii care cad din cer in niste lumini albastre si incep sa omoare oamenii, cam cu aceeasi dexteritate cu care eu sparg ouale cand imi fac o omleta. Omenirea are cam tot atatea sanse de a lupta cu extraterestrii astia cate are o vaca dusa la abator. 85 de minute extraterestrii macelaresc oamenii, sau ii iau pe nava lor si ii macelaresc acolo.

Apoi fimul se termina.

Fara efecte speciale. Vedem o mare lumina albastra inainte sa omoare extraterestii pe cineva. Fara actiune.  Extraterestrii omoara oameni. Fara discriminare, fara exceptie, fara nici o sansa. Fare intriga. Nu se intampla nimic. Doar extraterestrii omoara oameni. Fara punct culminant. N-am adormit la film, n-am ratat nici o secunda. Tot ce se intampla e ca extraterestrii omoara oameni. Fara deznodamant. Extraterestrii omoara oameni. Oamenii n-au nici o sansa. Gata.

Cred ca cu ocazia acestei pelicule a murit si cinematograful. Altceva mai prost nu cred ca se poate face. Defapt.. se poate. Pentru cine a vazut filmul Idiocracy (si e de vazut!), undeva in actiunea filmului, in anul 2505, apare un film care se numeste “Ass” si timp de 90 de minute nu arata decat un fund. Care film “Ass” castiga (in filmul Idiocracy) 8 oscaruri in anul 2505. Cred ca “Ass” este singurul film care poate fi mai prost decat “Skyline”.

Daca nu v-am convins… vizionare placuta. Daca v-am convins, trimiteti-mi jumatate din pretul unui bilet, si veti fi mult mai castigati stiind ca ati ramas cu 90 de minute intacte, si cu jumatate din pretul unui bilet pe care alftel ar fi trebuit sa-l treceti la pierderi.

Ass gratia arses!

Mai acu cativa ani (poate 40, poate mai multi – nu am date exacte – nu traiam pe vremea aia, tot ce e peste 40 e “multi”), niste oameni au decis sa nu mai manance nici un fel de carne. Si pentru ca trebuiau sa poarte un nume, ei s-au numit “vegetarieni”. Cand am auzit prima data de vegetarieni, am zis ca sunt “cool”. Alegerea lor privind alimentatia, desi nu parea (si in continuare nu pare) atractiva pentru mine este in definitiv alegerea lor, si o respect. Cunosc vegetarieni care nu mananca nici un fel de carne de animal, dar nu se dau inapoi de la peste. Nu mananca oua, dar icrele sunt minunate. Nu beau lapte, dar “creamer”-ul pentru cafea e in regula. Treaba lor, problema lor. Asta pana cand am invitat la masa niste vegetarieni, carora le-am facut salata de vinete, ciuperci umplute, si rosii pane. Toate au fost bune si frumoase, pana cand m-au intrebat daca le-am facut mancarea in vase care n-au atins niciodata carnea. Pai oameni buni, da’ eu cand am fost la voi la masa si mi-ati dat tofu si alte minuni de soia, v-am intrebat daca mancarea pe care mi-ati facut-o a fost preparata in vase in care nu a pus niciodata piciorul vreo mana de brocoli?

Si in continuare nu am nimic cu vegetarienii. Ei sunt ei… asa… mai aparte. Nu inteleg toate obiceiurile lor culinare, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma impotrivesc lor, nu? Cuiul pe care il am eu este cu o specie de oameni aparuta mai recent, si anume “vegan”-ii. Adica vezi tu, niste vegetarieni dusi la extrem. Care nu numai ca nu se ating de nimic de mancare de origine animala (carne, lapte, unt, oua, branza, peste), dar mai mult, sustin sus si tare ca ei niciodata de cand au ales sa fie vegani nu au atins nici un produs sau derivat care are la baza vreun animal. Serios? Nu pe bune, pot sa va ating?

Sa luam un exemplu: delicoasa vaca, care ne da noua, dupa cum ne spune poezia, carne, branza, lapte, oua. Nu mancati vaca, vegani fiind, dar stiati ca…

… din creierul de vaca se fac tot felul de creme care previn imbatranirea pielii?

… in procesul de rafinare al zaharului se folosesc oase de vaca? si asa, ca “dezghetator de discutii”, oasele de vaca mai sunt folosite si la producerea geamurilor (are careva dintre voi ferestre acasa? sau la masina?)

… venind vorba de masini, diversi producatori de filtre de aer folosesc par de vaca in procesul de productie. si mai mult, daca va place aerul conditionat, va garantez ca si ala are un filtru de aer, si sunt sanse ca parul de vaca sa fi fost folosit la producerea lor. ca sa nu mai vorbim ca pictorii folosesc tot felul de pensule, si capul renumitei pensule si el tot din par de animal e facut

… pielea de vaca e buna la facut gelatina (copitele sunt si mai bune, dar acum vorbim de piele). De asemenea mai e folosita in procesul de preparare al tapetului, al diverselor arome industriale (read e-uri), al unor adezivi, al unor medicamente si (sic!) unele bomboane au si ele sursa in pielea vacii

… grasimea de vaca se foloseste la fabricarea (printre altele) a gumei de mestecat (deci nu doar mesteci ca o vaca, ci si… mesteci o vaca!). Ah, si hainele alea frumoase si curat-mirositoare pe care le porti… detergentul cu care le-ai spalat poate sa provina tot de la mult stimata vaca. La fel si mult-iubitul Cocolino. Sau deodorantul pe care l-ai folosit azi dimineata (ah, nu folosesti deodorant? bine, sapun folosesti?). Bio-diesel. Uleiuri. Diversi lubrifianti (Iar ma intorc la masina. Sau la bicicleta. Lantul de la bicicleta cu ce-o fi uns?). Ah, inca una, si mai tare: la scoala ai fost? creta ai folosit? pana si acolo si-a bagat vaca coada. Sau… ma rog… grasimea.

… “inlocuitor de oua” e un produs pe care niste “vegani” mi l-au ridicat in slavi. “nici nu simti ca nu mananci oua”. Dar stiati ca sangele de vaca (sau produse din sange de vaca) sta la baza inlocuitorului de oua? Si daca d’asta nu folositi, cerneala folositi? Si imi vine sa aduc in discutie iarasi industria medicamentoasa, dar mie ca iar o sa aud ca n-ati fost niciodata bolnavi (advil anyone?).

Nu cred ca are rost sa aduc in discutie ce se face din copitele sau coarnele vacii, sau chiar si din laptele de vaca ce produse mai ies pe piata. Si nici cu urina de vaca nu mi-e rusine. E suficient sa folositi cel mai bun prieten al omului cu cheia “cow byproducts”. Si daca asta nu va convinge, cautati si ce produse se mai fac din porc, cal, oaie, si alte animale de pe langa casa omului.

Nu zic ca in 1375 ar fi fost greu sa fii “vegan”. Doar ca ai fi fost privit ca prostu satului. Zic ca in anul de gratie 2010, veganii sunt doar niste infumurati care se vor trendy. Alegerea lor nu are nici un fel de legatura cu gusturile culinare, sanatatea sau bunastarea lor. Ci doar cu faptul ca ei vor sa fie trendy.

Asa ca, IN YOUR FACE, VEGANS!

Am fost azi la veterinar la control. Parcarea de la veterinar e foarte mare, pentru ca in afara de veterinar mai e si un Walmart si un PetSmart, si inca cateva magazinele mai mici in complex. Cand ieseam de la veterinar si ma indreptam spre masina, am vazut intr-unul din locurile de parcare rezervate oamenilor cu handicap o motocicleta. In paranteza fie spus, in tara asta a mancatorilor de hamburgeri sunt nenumarate locuri de handicapat, si toate respectate cu strictete (isi lasa oamenii masinile la juma de mila distanta daca nu sunt locuri de “nehandicapat”). Cu toate astea, vazand o motocicleta pe locul de handicapat, reactia mea a fost “ce taran… uite ca nu scap de ei nici in americanezia”. M-am apropiat, si spre stupoarea mea am vazut ca motocicleta avea numar de inmatriculare cu semn de handicapat. Intrebarea este: ce fel de handicap fizic poti sa ai astfel incat sa te califici sa primesti numar de om cu handicap, dar in continuare sa fi apt sa conduci o motocicleta?

Poza facuta cu mobilul urmeaza.

Deci se poate.