Astazi am vazut in ziarul Cotidianul (da, ziarul nu mai exista pe hartie, am vazut online) un articol in care se povesteste despre un cetatean care a fost amendat de onor Jandarmeria Romana pentru ca a “tulburat linistea publica scandand lozinci impotriva regimului politic actual“. Trecand peste faptul ca asta reprezinta (dupa parerea mea, de nespecialist) o incalcare a Constitutiei (si implicit a legilor) Romaniei, specific incalcarea dreptului la libera exprimare, mi-ar placea sa cred ca asta e cantecul de lebada al “puterii” actuale.

Desigur, s-ar putea sa ma insel, caci exista precedente. Manifestatiile din Piata Universitatii din ’90 au fost innabusite cu mineri si probabil ca abuzurile de atunci nu erau cu mult diferite de abuzurile de acum, dar in sinea mea eu mai sper ca manifestatiile de acum sunt editia a doua (revazuta si adaugita) a manifestatiilor din 16-22 Decembrie 1989, si nu a celor din 13-15 Iunie 1990. Daca onor Jandarmeria a ajuns insa sa dea amenzi pentru ca oamenii striga “jos basescu”, imi vine sa postulez ca guvernantii au intrat in panica. Ceea ce poate fi pana la urma un lucru bun: poate-si dau demisia cu totii si se organizeaza alegeri anticipate (cred ca ar fi primele!). Pana insa sa ma trezesc din visele astea de copii mici, strig si eu

Iesi afara, Javra ordinara!

Acu vreo 2 ani, cand au fost ultimele alegeri, am fost si am votat, si am strigat cat am putut de tare “cetateni, mergeti si votati”. Vazand-ul pe basescu in primul mandat, eram decis in caz ca opozitia pune o maimuta sa candideze impotriva lui basescu, eu votez maimuta. N-au pus o maimuta, l-au pus pe Geoana, si l-am votat. Fara success. Prezenta la vot a fost mica, si a iesit iar basescu. “Nu pot sa fure ei cat poti sa votezi tu”. Ei uite c-au putut. Si a iesit din nou basescu. Adevaratul “presedinte pentru linistea noastra” (asta daca va amititi prima pagina din “Adevarul” din 20 Mai 1990). Aveam nevoie de liniste, si s-a asternut linistea.

Surprinzator de repede, considerand ca romanii sunt ocupati cu OTV, Gigi Becali, si Crudutza, lumea a inceput sa vada ca ceva e putred in Danemarca. Ba mai mult de atata, ca s-a imputit treaba si in Romania. Nu stiu cum se simte sa traiesti in Romania, ca n-am mai trait de mult acolo, dar nu mi s-a parut ca a ajuns cutitul la os asa de tare ca prin ’89, incat o suta de lei la pensie sa nu mai conteze. Nu cred nici in constiinta civica a poporului care nu vrea dom’le sa se schimbe un serviciu de interventie rapida care functioneaza si care salveaza vieti cu un serviciu de cacat care sa mai bage niste bani in buzunarele “cui trebuie”. Nu cred in “picatura care a umplut paharu”. Romanu bea mult, si paharu e aproape tot timpul gol. O picatura n-ajunge.

Cred ca miscarea asta e prima miscare inteligenta a “opozitiei” in ultimii 6 ani. Si mai cred ca “puterea” a fost prinsa pe picior gresit prima data in ultimii 6 ani. S-au intamplat chestii mai grave decat ca Arafat a trebuit sa-si dea demisia ca nu era de acord cu distrugerea unui sistem functional si lumea n-a iesit in strada. Daca ar fi sa pun situatia lui Arafat pe o scara a gafelor puterii, cred ca ar fi cam la acelasi nivel cu “tiganca imputita”. Si atunci de ce atata balci? De ce au iesit oamenii in strada? Cine i-a trezit?

Sa nu ma inteleaga cineva gresit, e bine ca s-au trezit, chiar si acuma. Era si mai bine sa se trezeasca cand aveau stampila de vot in mana, sau cand au decis ca e mai bine sa doarma decat sa voteze. Ceea ce ma intreb eu acuma e: Se revizuieste? Si daca se revizuieste, ramane totul la fel? Sau nu se revizuieste, si atunci se mai schimba pe ici pe colo in partile esentiale?

Sa presupunem prin reducere la absurd ca basescu isi da demisa, se fac alegeri anticipate, si vine alt presedinte si alt parlament. Cine vine? Problema cu protestele astea “spontane” e ca “prostimea” nu poate sa conduca. Nu stie. “Se va alege” cineva, si tare mi-e firca ca iar iese “cine trebuie”.

Ar fi fost mult mai bine (dupa parerea mea, de nespecialist), protestele astea “spontane” sa nu strige doar “Jos basescu” si “Iesi afara javra ordinara”. Ar fi fost bine sa existe o personalitate care sa fie promovata in fata. “Sus Marcel Homorodean”. Sau “Sus Armand Martinov”. Sau “Sus Grigore Ilie”. Da, nu stiti cine sunt oamenii astia. Nu sunt politicieni din prima linie. Sunt dirigul, proful de matematica si directorul liceului de cand eram eu licean. Incerc sa spun ca desi daca as avea de ales probabil ca l-as alege pe Crin, prefer totusi sa nu fie nici un politician din prima linie promovat de protestele de strada.

Nu cred ca protestele astea sunt asa de spontane cum se zice la televizor, si mi-ar parea rau sa vina cineva sa “fure” “democratia originala” din nou. Dar curaj! Din nefericire nu se va schimba nimic.

Cainii latra, caravana trece.

In Japonia a fost cutremur. Dupa cutremur a fost un tsunami. Devastator. Japonia e intr-un oaresce haos (comparativ cu situatia lor normala, dar bine organizat – mai bine tratat decat Romania fara nici un cutremur). In Japonia exista si romani, dintre care unii cer ajutorul STATULUI LOR (!), vrand sa se intoarca acasa (de frica radiatiilor, de frica unui alt cutremur, de Godzilla… nu conteaza de ce). Statul Roman, care se angajeaza prin constitutie sa-si protejeze cetatenii, trimite “o mana de ajutor”. In sensul ca trimite un avion la Tokyo, sa aduca romanii sinistrati. In orice tara normala, serviciul asta ar fi fost gratuit, suportat din fondurile pe care guvernul le are la dispozitie pentru situatii de urgenta (si pana si guvernul nostru are prevazute in buget astfel de fonduri). In Romania, ministrul de externe se lauda ca a trimis aeronava la Tokyo “gratuit” (sic!), si le-a cerut romanilor care vor sa se intoarca de acolo 1000 de euro de adult si 500 de euro de copil, ca “oricum, romanii care traiesc in Japonia castiga bine” (sic!). O cautare rapida pe site-urile specializate in vanzari de bilete de avion arata ca un bilet (platit intreg) de la Tokyo la Bucuresti (cu una sau doua escale, dar cu durata calatoriei de pana la 19 ore, si nu 40 cat a durat calatoria asta “de ajutorare”) costa intre 550 si 890 de euro, in functie de compania aeriana si numarul de escale. Asa ajutor… mai bine lipsa.

In Libia e razboi. E razboi pentru ca, la fel ca in alte parti ale globului, un dictator s-a hotarat ca ar fi o idee buna sa traga in populatie. Spre deosebire de alte parti ale globului mai putin bogate in petrol, niste sefi de state democratice au zis “bai nene, chestia asta nu tine asa. ori te opresti, ori te bombardam”. ONU, prin consiliul lui de securitate, a emis o rezolutie care spunea “bai nene, gata joaca”. Romania e membra ONU. Ar fi fost de asteptat ca presedintele si/sau ministrul de externe (adica oameni cu atributii in acest sens) sa vina si sa zica “da dom’le, ONU a decis, noi ne conformam cu decizia”. Ar mai fi putut adauga si “desi noi suntem de acord cu decizia, nu avem capacitatea sa participam la actiuni militare”. Desi nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa participam sau nu, si nu ne-a cerut nimeni sa participam. In schimb, presedintele nostru a zis “bai nene, noi nu ne bagam, ca n-avem cu ce”, si a mai lasat sa se inteleaga ca nici nu prea ne convine sa ne bagam. Nu stiu ce a fost in capu domnului presedinte sa faca pe micul elvetian, si nu e treaba mea sa comentez. Dar de afara se vede ca cel dintai ales al tarii a adoptat o atitudine de copil de 3 ani (nu ma lasi in Schengen? nu te sustin nici eu cu problema cu Libia). Nu sunt de acord cu atitudinea asta, si mai ales nu in momentul asta. Nu facem decat sa demonstram cat de neimportanti suntem. Si am putea fi, dar daca ne alegem presedinti jucatori… putem sa jucam sotronul cu ei.

O vreme m-am intrebat de ce, si cum e posibil sa stam asa ca oile sa ii lasam pe politicieni sa-si bata joc de noi. Ei sunt putini, noi suntem multi. Multi, da’ prosti. Dovada am citit-o ieri in tabloidul de serviciu, care ne informeaza ca cele mai “vandabile” stiri sunt alea despre divorturi si inmormantari. Circ adica. Am stat si m-am gandit… de ce ne le place romanilor circul atat de tare? Cand eram mic, si mie imi placea sa ma duc la circ. Sa-l vad pe Siminica incercand sa imite acrobatii. Sa vad cum ceilalti clovni isi iau o farfurie cu frisca in fata. Sa vad cum dresorul isi baga capul in gura la animale, si sa ascult fanfara. Am mai fost la circ cand am fost mai mare, si spectacolul mi s-a parut pueril. Dar am vazut copiii de 3-4-5-8 ani cum se bucurau, si am inteles ca circul e de fapt pentru ei. De ce romanilor in toata firea le place circul? Cred ca raspunsul e simplu: in ultimii 20 de ani am asistat la indobitocirea maselor. Pe vremuri, oamenii mergeau la scoala, la serviciu, si apoi se intorceau acasa, si ne fiind nimic mai bun de facut, citeau o carte. Apoi, pentru ca n-am mai suportat regimul, l-am schimbat. La vremuri noi, tot ei. Linia a doua din “vechea garda” a iesit in fata, si a invatat ca oamenii care citesc carti invata sa se revolte. Drept pentru care au inceput procesul de indobitocire. In loc de cultura, am fost hraniti cu manele si telenovele, si ni s-a aratat la televizor ca daca ai tsatse mari si sugi bine (de Columbeanca vorbesc aici) ajungi departe fara scoala. Este in natura umana sa vrea castig rapid si fara multa munca, asa ca programul de tampire a populatiei a prins. Si astazi culegem roadele.

Prin ’90, imediat dupa mineriada din 13-15 iunie, grupul Divertis a scos un pamflet pe care l-au numit “Despre prostie”. Si in care spuneau ca peste tot ni se spune sa cumparam. Sa vindem. Sa consumam. Sa ne distram. Dar nicaieri nu ni se spune sa gandim.

“Noroc ca prostia nu doare. Noroc bun!”

Atotstiutorul si atotputernicul, multpreaiubitul, cel dintai marinar al tarii ne-a lasat iarasi sa gustam din intelepciunea sa si sa ne ridicam din molozul intelectual in care traim. La un post de radiu, a fost prezent la o emisiune, in care, printre altele, un profesor s-a plans ca vai de salariul lui, si ca n-are ce pune pe masa. Cel mai iubit fiu al tarii 2 a zis ca nu domnule profesor, nu e adevarat, tu defapt ai un salariu mai mare decat am eu, in calitatea mea de presedinte al tarii, pentru ca daca iti imparti matale salariul tau la cele 16 ore pe saptamana pe care le lucrezi si il imparti si pe al meu la cele 16 ore pe zi pe care le lucrez eu ca presedinte, ai sa vezi ca iti iese mai bine la tine.

N-am fost niciodata presedinte de tara ca sa comentez cata munca depune conducatorul nostru, dar am fost profesor. In anul scolar 1999 – 2000, am fost profesor-suplinitor la Liceul Industrial Auto, la disciplina “Informatica”. As vrea sa explic cam cum e cu cele “16″ ore pe saptamana (defapt erau 18), platite cu salariu de profesor.

In anul de gratie 1999, pretul benzinei nu era “aliniat la preturile europene”, adica acciza nu ridicase pretul carburantilor la nivelul zilelor noastre. Conduceam pe vremea aia o Dacia 1300, proprietatea personala a prietenului meu cel mai bun, Sasha. Reusisem sa-mi “aranjez” cele 18 ore pe care le aveam pe saptamana in 2 zile, luni si marti, luni 9 si marti 9. Pentru ca nici luni si nici marti nu aveam ore intre 12 si 1, mergeam la o terasa de langa scoala (un fel de taraba de metal, cu mese de plastic, si asa mai departe) si mancam o ciorba (in general de burta), si uneori o friptura cu cartofi. Am facut socoteala la vremea respectiva si am vazut ca daca as fi fost doar profesor, mai imi ramaneau din salariu suficienti bani cat sa cumpar o paine pe zi. Nu zic ca profesorii din zilele noastre mananca la restaurante in fiecare zi de scoala, dar avand in vedere calitatea bodegii unde mancam eu, cred ca din pretul a doua mese pe saptamana mi-ar fi ajuns banii sa gatesc acasa pentru toate cele 7 zile. Nu se pune problema de platit o chirie, sau o intretinere, sau doamne-fereste sa ai bani sa iti cumperi un rand de haine sa te duci imbracat decent la scoala. Iar  un profesor debutant nu are multi clienti la meditatii, ca sa zici ca isi rotunjeste veniturile ilicit si neimpozitat (eu pe durata anului scolar, am avut o singura cerere de meditatii de la un elev, si nu la informatica – materia pe care o predam – ci la matematica. L-am propus unui alt prieten, care chiar era profesor de matematica si muritor de foame la vremea respectiva). Acum nu se mai pune problema ca profesorii sa se lafaie cum ma lafaiam eu, caci benzina e mai scumpa, si salariul (care nu cred ca a tinut pasul cu inflatia macar din 1999 pana in 2010) e mai mic cu 25%.

As vrea acum sa studiem putin si cum e cu cele 18 ore pe saptamana de care e vorba in propozitie. In primul rand, eu am avut norocul sa am un director de liceu intelegator, care sa aiba grija sa imi puna orele toate in doua zile, ca sa nu pierd pe zi cate 2 ore in trafic, ca masina lui Sasha nu era dotata cu girofar, ca autovehiculul prezidential. Apoi, din cele 18 ore pe saptamana, mai mult de jumatate ma ocupam cu predarea materii noi, iar in restul timpului evaluam (“ascultam”) ce au invatat elevii. In timpul predarii nu se putea sta jos la catedra. Ai de scris pe tabla, ai de explicat, si… nu se poate sta jos. Apoi, pe langa cele 18 ore in care esti efectiv in clasa, mai sunt si alte lucruri de facut. In fiecare saptamana, seful de catedra cerea (lucru normal dupa parerea mea) planul de ore. Ce ai de gand sa predai, ce puncte atingi, cat mai in detaliu cu putiinta, si la fiecare clasa. Eu aveam 6 clase diferite, din toti cei 4 ani de liceu. Practic 8 materii diferite (la doua dintre clase aveam o ora pe saptamana o materie, si doua ore pe saptamana alta materie). 8 planuri de lectie se fac cam in 4-5 ore. Daca iti dai silinta. Daca vrei sa le faci asa, repede, la misto, se pot face si in juma de ora. Eu nu fac lucruri la misto. Din principiu. Apoi pregatitul lectiilor. Nu poti sa te duci in clasa si sa fii luat prin surprindere de intrebarile elevilor, nu? Si daca esti profesor bun (sau macar entuziast, cum eram eu), nu numai ca te straduiesti sa acoperi tot ce scrie in manual (asta in cazul in care ai manual, tin minte ca la doua clase nu se tiparise manualul decat spre sfarsitul lui martie), dar mai si citesti articole, cauti prin reviste (google nu exista pe vremea aia, foloseam altavista , si era ceva mai greu sa gasesti lucruri interesante pe internet). Pe scurt, eu pierdeam cam doua zile – sambata si duminica (uneori si un pic din vineri) pentru pregatitul lectiei. Rotund, pentru doua ciorbe si doua fripturi pe saptamana, munceam cam 50 de ore, si mai pierdeam vreo 2 in trafic. Cand mai era de corectat cate o lucrare de control, inca si mai mult.

Comparativ, domnul presedinte-jucator (cu p mic, intentionat), numara cele 16 ore pe zi cam ca Pristanda. Doua la primarie si cu doua la scoala de fete – patru. Cu inca una la prefectura si doua la pompieri – doishpe. Si cu doua la scoala de fete, saispe’. Nu stiu daca in cele 16 ore prezidentiale se numara balaceala de dimineata si balaceala de seara, o ora – doua in total. Nici drumurile cu girofar nu e clar daca se numara. Nu imi dau seama ce face domnul presedinte in cele 16 ore, dar as vrea sa stiu. Ceea ce stiu cu siguranta e ca nu plateste chirie (am fost la el acasa cand i-am instalat fibra optica, am vazut unde sta pe banii nostrii). Stiu ca mancarea nu si-o cumpara de la alimentara – are o mica armata de bucatari platita de stat. Ca sa nu mai vorbim ca imbracamintea prezidentiala, tunsoarea, si plimbarea cu elicopterul, precum si benzina caravanei prezidentiale e platita din buzunarul public. As vrea ca domnul presedinte sa adune toate “beneficiile” suplimentare pe care le platim noi din buzunar pentru el, si pe care sunt sigur ca nu si le impoziteaza, si sa le adune la salariul lui prezidential. Si apoi sunt de acord sa imparta totalul general pe care il obtine (asadar salariul lui, al trupei care-l pazeste, al trupei care-l hraneste, costul beneficiului pe care il obtine din telefonie gratis, televizor gratis, internet gratis, mancare gratis, benzina gratis si asa mai departe) chiar si la 16 ore pe zi si 6 zile pe saptamana. Si apoi sa imparta salariul unui profesor debutant la 18 (!) ore pe saptamana (caci atat e norma unui profesor fara vechime si grade), si sa vedem care castiga mai mult. Si daca tot profesorul e ala care castiga mai mult, eu sunt de acord sa faca schimb de salarii (basescul sa ia salariul profesorului, si profesorul salariul basescului).

Nu inteleg cum inca nu s-a gandit marinarul sa le spuna profesorilor sa manance cozonac daca n-au paine.

Sa traiti bine.

Ceea ce este insa mai suparator este praful in ochi pe care ni-l arunca guvernul acum. Citesc ca azi ministrii au decis intr-o sedinta de urgenta sa reduca numarul secretarilor de stat la doi pe minister, si sa oblige functionarii de stat care au salarii mai mari de 1800 de euro sa doneze 90% din suma care depaseste treapta asta. Nu zic ca nu avem un aparat bugetar foarte mare. Si nu zic ca nu trebuie sa mai rarim numarul capuselor care plimba hartii si incaseaza salarii nesimtite. Zic doar ca oamenii cu salarii mai mari de 1800 de euro (dupa taierea de 25% care s-a aprobat odata cu picarea motiunii de cenzura) si care sunt angajati la stat este extrem de mic. Nu mic. Extrem de mic. Cu cifre din burta (ca nu detin date de nici un fel – nici oficiale nici neoficiale), imi permit sa zic asa: Dupa taierea salariilor, sa zicem ca au ramas 1000 de oameni cu salarii peste 1800 de euro. Nu. Sa zicem ca au ramas 5000 de oameni cu salarii peste 1800 de euro. Si sa zicem ca salariile lor sunt (in medie) 3600 de euro (adica dublu decat limita, si atentie, am zis “in medie”). Asta inseamna ca pe luna, la fondul “Solidaritatea” o sa se adune 5000 * 90%(3600-1800) = 8.100.000 de euro. Conform hotararii de guvern, acesti oameni cu salarii exagerate trebuie sa doneze suma asta pentru urmatoarele 5 luni. Adica 40 de milioane si jumatate de euro in total. Si eu zic ca am exagerat in sus cifrele astea. Cam cat 5 patinoare de la Brasov

Deficitul bugetar al Romaniei pe primele 5 luni ale anului a fost (si astea sunt date oficiale) de 16.5 miliarde de lei, adica de vreo 4 miliarde de euro. Adica de 100 de ori mai mult decat “economiseste” guvernul prin masura asta nemaipomenita.

Ma doare sa vad ca masura asta “tine”, nu pentru ca mi-ar fi mila de bugetarii care “abia traiesc” din 3600 de euro pe luna (in conditiile in care salariul minim pe economie e de vreo 150), ci pentru ca nu e decat un circ ieftin. Un praf in ochi aruncat ca sa inchida gura fraierilor. Poate ar fi mai eficient sa nu mai facem patinoare de 2 milioane de euro pe care sa platim 9 milioane. Stiu ca “doua” si “noua” rimeaza, dar “sapte” este spaga. Poate ar fi mai eficient sa ne oprim din delapidat statul. Poate ar fi mai eficient sa dam jos guvernul asta care pare incompetent, si sa schimbam “presedintele jucator” cu unul caruia chiar ii pasa de tara, si care mai stie sa o si conduca pe deasupra. Sau poate e bine asa, si am pierdut eu legatura cu realitatea romaneasca.

Sa traiti bine. Parerea mea ™. Si a lui Karl Marx (cainele).

Era foarte usor SA MINTIM IN CONTINUARE. Din pozitia de Ministru al Finatelor va spun ca AM FI PUTUT SA MAI MINTIM VREO SASE LUNI. Am fi putut sa ne mai imprumutam vreo sase luni, am fi putut sa “ARANJAM” UN ACORD CU FONDUL MONETAR care sa ne mai dea sase luni, si AM FI ASTEPTA SA VEDEM CE SE INTAMPLA. Nu cred ca lucrurile vor evolua in bine, si decat SA MINTIM INCA SASE LUNI, decat sa spunem inca sase luni “da, Europa merge bine, Lumea merge bine si Romania s-ar putea sa mearga si ea bine”, le spunem romanilor adevarul: “Lumea nu merge bine, Europa merge prost si Romania s-ar putea sa nu mearga bine”.

…eu ma intreb cum mai permitem ca acest domn sa mai fie Ministrul Finantelor Publice, si cum mai permitem ca Guvernul Boc sa fie Guvernul Romaniei.

Va treziti odata oameni buni? E vremea de “anticipate”!

Mai ales prietenii mei care au emigrat sau au plecat pentru perioade lungi sa lucreze in strainatate au zis ca sunt nebun, ca Basescu e cel mai bun. Altii mi-au zis ca ei nu-l voteaza pe Geoana pentru ca votandu-l pe el l-ar vota practic pe Iliescu, lucru pe care l-am combatut, spunand ca nu Geoana, ci Ponta este omul lui Iliescu.

Am avut dreptate cand am zis ca Geoana si Iliescu nu sunt o echipa. Era clar de cand primul si-a capatat porecla “prostanacul”, dar din nefericire am prieteni usor influentabili de media, si cu memorie scurta. La congresul PSD s-a dovedit ca am avut dreptate. Geoana a disparut din peisaj, si presedintele PSD e Victor Ponta.

Astazi, in Bucuresti fiind, am avut probleme sa ma deplasez cu masina, pentru ca in Piata Victoriei a fost un mare miting. Jandarmii spun ca au fost vreo 30,000 de oameni. Sindicatele spun ca au fost vreo 50,000. Relevant nu e numarul lor, ci ce fel de oameni protestau. Am vazut politisti, mineri, profesori, agricultori, camionagii si secretare. Cu totii protestau, si cereau demisia domnului Boc. Parerea mea (de nespecialist) este ca in loc sa faca miting la guvern si sa ceara demisia lui Boc, trebuiau sa faca miting la Cotroceni si sa ceara demisia lui Basescu. Boc, ca figura politica, nu exista. Este pur si simplu o extensie, o portavoce, un pupincurist al presedintelui.

Pe langa lozincile

“Ne-aţi promis lapte şi miere şi ne-aţi dat concediere!”

“Domnul preşedinte ce a promis nu ţine minte, minte, minte!”

“Ne ciuruiţi cu 25%/Vă decapităm 100%”

Am mai auzit si “Va dam 25% din salariu numai sa plecati”, “Udea cu poseta ta traieste toata institutia mea”, “Noua ne-ati lasat un pic, la voi n-ati taiat nimic”, “Vreti scoala europeana si noi n-avem bani de cerneala”.

Ma astept ca suporterii prim ministrului sa zica ca “e criza”. E scuza cea mai auzita in Romania. Intrebarea mea e “de ce in toata lumea apar semne ca economia se redreseaza, numai la noi e criza”. Si cand mi se raspunde la asta, mai am si alte intrebari.

Pana una alta, sunt de parere ca s-a demonstrat (inca o data, si mai dureros decat in datile precedente), ca domnul Basescu nu stie (sa nu vrea) sa conduca tara, si ca el are alte interese. Imi par rau ca am avut drepate. Mi-am dorit din tot sufletul sa n-am. Si totusi…

Traiti bine?

Nu sunt teribil de fericit de alegerea facuta, dar recunosc ca nu sunt nici teribil de nefericit. Mi-ar fi placut mai mult parca nenea Crin, da’ acuma daca asa a dat aparatul… Mircica imi ramai dator. Ca pare ca alegerile astea o sa fie stranse de tot, si votul meu nu numai ca il indeparteaza pe Traian de la Cotroceni, dar te aduce si pe tine un pas mai aproape. Si… nu-i asa… “un vot schimba tot”, nu?

N-am sa comentez pe tema rezultatului alegerilor (inca). Scopul postului este sa arat la lume ca am votat, si ca deci am dreptul sa comentez in urmatorii 5 ani, caci n-a fost tocmai ieftin pentru mine sa votez. Iar ca efecte secundare, nenea Mircea, cu tine vorbesc, ai grija. Am incredere in tine, am incredere in experienta ta in politica externa, sa nu ma dezamagesti, te rog. Nu mai am nevoie de inca 5 ani cu un presedinte jucator, care nu stie altceva decat sa joace Constitutia in picioare si se tine de trucuri ieftine de ametit populatia. Nu mai am nevoie de paine si circ, am nevoie de o Romanie unde sa vreau sa ma intorc la un moment dat.

Craciun fericit zic. Si la multi bani.

Am avut cateva surprize in urma sondajelor publicate deja pe site-urile de stiri romanesti. In primul rand, aparent, prezenta la vot a fost de peste 50%. Lucru neasteptat in conditiile in care din 2000 incoace, fiecare tur de scrutin a avut prezenta mai mica decat turul precedent. In al doilea rand, sunt surprins de rezultatele referendumului (care va fi validat) unde peste 75% din votanti au spus ca vor un parlament unicameral, si vor 300 de parlamentari. Sunt surprins de cat de multi romani s-au lasat pacaliti de referendumul lui Basescu, care n-a fost altceva decat praf in ochi. Pentru ca nu are nici o valoare juridica, referendumul nu a facut decat sa cheltuiasca din banii de la buget (care in parte vin si de la mine), pentru a-i satisface orgoliul actualului (sper eu doar pana la 6 decembrie) presedinte. Schimbarea sistemului parlamentar, de la un sistem bicameral la un sistem unicameral nu se poate face fara schimbarea constitutiei, iar schimbarea constitutiei nu se poate face fara acordul actualilor parlamentari, care au spus deja ca nu sunt de acord cu schimbarea sistemului. Ori daca vrei schimbarea sistemului trebuie mai intai sa schimbi oamenii care-l conduc. A patra surpriza, si dupa parerea mea cea mai mare, este o stire pe care am citit-o pe site-ul antenei3. Spune acolo ca un barbat din Simeria a votat de doua ori INTENTIONAT, ca sa ajunga la inchisoare. Pentru ca la inchisoare ar avea garantata o masa pe zi, in timp ce afara din inchisoare… ar muri de foame. Si va intreb acum, (iar intrebarea se adreseaza mai ales votantilor actualului presedinte) se traieste bine in Romania?

In turul 2 de scrutin avem de ales intre un rau mai mare si un rau si mai mare. Pe cine votam? Unul dintre cele mai importante atributii ale presedintelui tarii este politica externa. Mircea Geoana a fost multi ani ambasadorul Romaniei in SUA, si cat a fost el ambasador, relatiile diplomatice dintre Romania si SUA au fost mai bune ca niciodata. Traian Basescu a lansat ideea construirii marii axe Bucuresti-Londra-Washington, care din nefericire si-a oprit constructia la Mihailesti, ca dech… cea dintai fiica a tarii avea nevoie de o casa noua. Despre Mircea Geoana s-a spus ca e un mare prostanac. Prostanac cum e, a reusit sa-i ia fata lui Ion Iliescu la conducerea PSD, si l-a trecut intr-un mod diplomatic pe Adrian Nastase in linia a doua. Traian Basescu a distrus doua guverne din care a facut parte, n-a facut nimic pentru Bucuresti cat a fost primar (ah, ba da… avem borduri noi!) ca n-a avut consiliu, si cand a avut consiliu s-a dus la ciolanul mai carnos, facand-ul de rahat pe Theodor Stolojan. Apoi, din calitatea de “presedinte jucator” si-a sters prezidentialul fund cu constitutia, si a condus tara spre o criza profunda. Nu pomenesc de episoadele cu ziarista tiganca sau cu deturnarea referendumuli pentru demiterea presedintelui, cand in campania de lamurire a populatiei despre cum sa voteze la referendum n-a adresat nici una dintre acuzele care i s-au adus, ci a aruncat cu noroi in parlamentarii care l-au suspendat. Caci pana la urma, intr-un argument, intr-o disputa, ca sa castigi nu trebuie neaparat sa ai tu dreptate, ci sa demonstrezi ca adversarul tau are un punct de vedere mai prost ca al tau. Nu ca tu ai incalcat constitutia in repetate randuri, ci ca ei au case si masini. Iar invidia, si dorinta populatiei sa moara si capra vecinului au triumfat. Pomenesc insa criza politica in care e tara de mai bine de 5 saptamani. Avem o majoritate parlamentara. Adica un grup de oameni care vor toti acelasi lucru. Pe Johannis premier. Si Basescu refuza sa-l numeasca, stiind ca daca il tine pe Boc interimar poate sa fraudeze alegerile. Nu zic ca le-a fraudat. Zic doar ca poate. Si ca dupa parerea mea, in trecut a incalcat constitutia in mai multe randuri. Dar n-o sa fraudeze el alegerile acuma. Ca doar nu i-e frica de un prostanac. Sau ii e?

Dupa experienta de 5 ani cu Traian Basescu presedinte, sunt de parere ca el nu e in stare sa conduca. Este foarte capabil sa castige alegeri, asa cum a demonstrat in repetate randuri. Dar nu este capabil sa favorizeze interesul national. Mai ales daca acesta din urma contravine interesului propriu. Asa ca, avand de ales intre Traian Basescu si oricine altcineva (poate cu exceptia lui Vadim sau a lui Becali), eu il votez pe oricine altcineva. Iar daca altcinevaul asta chiar are experienta in politica externa, daca are limba matasoasa si poate sa gadile dosurile puterilor zilei (caci sa fim seriosi, Romania este pe harta mondiala cam pe acelasi loc cu Zair, sau Congo, iar pe harta Europeana undeva in urma Albaniei), cu atat mai bine. Cu un presedinte care se pricepe la politca externa probabil ca vom avea mai multe de castigat decat cu un marinar care se pricepe la condus in mod dictatorial un vapor (si sunt de acord ca un vapor trebuie condus strict si dictatorial), dar care nu se pricepe sa conduca o tara.

Sunt trist ca dupa 20 de ani de la Revolutie n-am reusit inca sa avem un vot pozitiv, un vot pentru cineva care merita, si suntem nevoiti sa votam tot negativ, mai degraba in potriva raului cel mai mare decat pentru binele nostru. Dar cu toate astea, Romani de pretutindeni, la 6 decembrie VOTATI! Si apoi dormiti cum v-ati asternut.

Sunt Roman, si nu mi-e rusine!

Prin August 1989 (se poate sa fi fost Iunie sau Iulie, nu mai tin minte exact), la o sedinta a Comitetului de Partid de sector, bunica mea a zis “asta nu e partidul in care m-am inscris eu, nu va recunosc”. Si s-a ridicat si a plecat. Apoi a venit septembrie, dar pensia bunicii n-a venit, caci prietenii de la partid au avut grija. In Noiembrie, vorbea lumea pe la colturi ca la congres il aranjeaza pe reales. Unele zvonuri ziceau ca nu mai candideaza, ca-l lasa pe fi-su. Altele ca o sa candideze, dar n-o sa fie reales. Tin minte ca in ziua cu alegerile, am venit intr-un suflet acasa si am intrebat-o pe bunica daca s-a intamplat ceva la congres. Si mi-a zis ca nu, si am fost tare dezamagit.

Apoi s-a facut Decembrie, si am auzit la Radio Europa Libera cum ca e deranj la Timisoara. Mai erau cateva zile pana la vacanta de iarna, si ne intrebam daca se da vacanta mai repede. Nu mai tin minte daca s-a dat sau nu m-a lasat mama sa ma duc la scoala, dar tin minte ca pe 22 Decembrie dimineata, ma jucam cu televizorul. Si, ciudat pentru televizor la ora aia, avea o mira dintr-aia de care avea doar cu jumatate de ora inainte de inceputul programului. Asa ca l-am lasat aprins, si cand a venit crainicul pe post si a zis ca Tovarasul decreteaza, m-am dus sa o intreb pe mama daca aia inseamna ca-si da demisia. De ce era mama acasa intr-o zi de vineri nu mai stiu, ca pe vremea aia se lucra pana si sambata. Apoi seara a inceput sa se traga, si vedeam  trasoare pe la geamuri. Tin minte ca am pus saltele in geam la un moment dat, de frica sa nu intre trasoarele pe fereastra.

A venit luna Mai 1990. Cred ca 20 Mai era, cand au fost “primele alegeri libere”. Tin minte ca desi nu era voie sa se faca campanie electorala in ziua alegerilor, s-a facut, si tin minte ca am fost impresionat de modul subtil in care s-a facut. Sloganul lui Iliescu era “Un presedinte pentru linistea noastra”, si in ziua alegerilor a aparut ziarul Adevarul, care pe prima pagina nu avea nimic. Nimic in afara de un rand, scris cu litere mici-mititele, care zicea “Avem nevoie de liniste, oameni buni!”. Genial, nu? Prezenta la vot a fost in jur de 80%, cea mai mare de atunci incoace, si Iliescu s-a ales cu peste 75% din voturi. Si Iliescu s-a ales si in 1992, cand s-a votat din nou, si FSN/PDSR/PSD a castigat si el. Si venind la putere au impartit ciolanul cum s-au priceput mai bine. Si cand n-a fost de ciolan, a fost de ciocan. Vezi mineriadele.

A venit apoi 1996, cand “taranistii” (zic intre paranteze ca oamenii aia nu aveau mare lucru cu partidul de pe vremuri), propulsati de moartea lui Corneliu Coposu care a fost bine mediatizata la sfarsitul lui 1995 au castigat cam tot ce se putea castiga, sub titulatura “Conventia Democrata”.  Era un mosulica ramolit la PNT al carui singur merit a fost ca l-a pupat in cur pe Coposu, Ion Diaconescu il cheama, care si-a pus frati, cumnati, si nepoti peste tot pe unde a putut. Si bineinteles, tara era in criza caci “greaua mostenire a guvernarii anterioare” a dus-o acolo (cred ca taranistii au inventat-o p’asta cu greaua mostenire, dar nu le dau copyleftu inca, pana nu ma mai documentez putin). Si “taranistii” au condus atat de bine tara, incat candidatu lor la presedentie, dl. Emil Constantinescu, nu mai avea practic nici o sana sa castige, asa ca nici n-a mai candidat.

In 2000, s-a reales pentru a nenumarata oara (a doua daca-l intrebam pe el), Iliescu. Si odata cu el, s-a ales prim ministru Bombonel, care a fost si primul prim ministru care a “rezistat” in mandat toti cei 4 ani cat a fost sa se guverneze. Si bineinteles, “greaua mostenire a guvernarii anterioare”, care a fost cea mai proasta din istoria moderna a Romaniei. Si ciolanul s-a impartit. Nu asa de pe fata ca pe vremea CDR-ului, dar nici foarte pe ascuns. Si noi, poporul, votantii, am ramas iarasi de fraieri.

Cantand cu “mama ce-a furat PSD-ul”, si cu “sa traiti bine”, alianta “DA” (care cica vine de la Dreptate si Adevar, probabil ca lucrurile pe care nu aveam sa le vedem cat sunt ei in parlament) a castigat alegerile, si l-a propulsat in functia de presedinte pe Basescu. Pe acel Basescu care si-a dat casa cat a fost primar, cu chirie ca sa aiba unde sa stea. Si apoi si-a cumparat-o pe nimic. Si apoi i-a facut lu fi’sa casa. Si si-a pus prim ministru, pe Tariceanu – cel dintai motociclist al tarii. Pe care Tariceanu credea c-o sa-l joace ca pe o marioneta, mai ales dupa ce proaspatul prim ministru a zis ca “greaua mostenire a guvernarii anterioare”, cea mai proasta din istoria moderna a Romaniei, a dus tara de rapa. Dar apoi PD s-a certat cu PL, si alianta “DA” s-a cam rupt.

Apoi, cei 322 de “misei” au incercat sa-l dea jos pe Base. Tin minte ca am urmarit intens dezbaterile televizate unde se discuta daca la referendum sa votam ca il dam jos pe Base sau nu. Si tin minte ca la toate dezbaterile la care a participat, Base n-a raspuns la NICI MACAR O SINGURA INTREBARE referitoare la cele 3 puncte pentru care fusese suspendat si a deturnat (si a fost lasat sa deturneze!) atentia de la cauza reala a referendumului, transformandu-l intr-un referendum despre cat de credibil e parlamentul. Si fraierul a fost la vot, si a votat. Si Basescu a ramas presedinte, desi dupa parerea mea ar fi trebuit trimis in judecata pentru Inalta Tradare. Dar, ma rog… parerea mea.

Cum cu PD-ul nu se mai putea face guvern, PL a facut guvern cu PSD. Care greaua mostenire a guvernarii anterioare, da? Sa nu uitam de ea. Unii din PL s-au suparat ca li s-a luat ciolanul, si au plecat din partid, si si-au facut unul nou. PL-D. Care ulterior s-a unit cu PD, si s-a transformat in PDL.

Si a venit 2008. Din nou alegeri. Prezenta la vot covarsitoare. Daca tin minte exact, in jur de 37%. Dintre astia 37%, fo 30% au votat cu PSD, si cam tot atatia cu PD(L). Nush’ cum au numarat mandatele astia, ca la PD(L) a iesit cu unu mai mult ca la PSD. Drept pentru care, Basescu (presedinte jucator, da?), terfelind constitutia cu totul l-a pus prim ministru pe monsieur Boc. Care chiar ca nu a fost decat o marioneta trambitatoare de besele care se auzeau de la cotroceni. Si dupa un an, in care tara s-a afundat din ce in ce mai tare in criza, caci greaua mostenire a guvernarii anterioare plus criza mondiala…. Ceea ce a fost foarte amuzant a fost ca domnu prim ministru in exercitiu, Boc carevasazica, a venit in fata presei si a zis “dom’le, e supta situatia, nu se poate iesi din criza, tre sa asteptam sa iasa ceilalti mai intai, sa ne traga si pe noi afara”. Nu am inteles cum se petrece treaba asta, si de ce a ramas Boc prim ministru dupa ce a scos pasarica asta pe gura. Ca eu sincer sa fiu il demiteam instant, ca daca nu e el in stare, sa vina dom’le altii care pot. A trecut ceva timp, si parlamentu s-a sesizat (dar pe cu totul si cu totul alte motive), si a dat jos guvernul. Din nou, premiera. Primul guvern demis in urma unei motiuni de cenzura.

Tara e in criza. Profunda. De 19 ani si mai bine (mai e putin si se fac 20). Si in sfarsit se gaseste un candidat la postul de prim ministru care a demonstrat ca e bun manager. Sub conducerea lui, Sibiul infloreste. Mai mult, 65% din parlamentari (si daca ar fi sa credem in sondaje si vreo 65-70% din populatia tarii) il sustin. Dl presedinte jucator insa nu. Drept pentru care se sterge din nou cu constitutia la fund, si propune pe altcineva. Pe care altcineva parlamentul n-o sa-l voteze, si o sa stam bine-merci fara guvern pana dupa alegerile prezidentiale. Mai mult, ca sa distraga atentia de la problema reala, mai incearca sa strecoare la votarea care sta sa vina si un referendum fara efect. Bre romani, vreti parlament unicameral? Si daca vreti ce, ca oricum nu se poate schimba fara schimbarea constitutiei. Care constitutie nu se schimba asa de usor. Da ce, prostu cu stampila stie? Nu stie. El vede ca saracu Bashesscu nu e lasat sa conduca.

De 20 de ani, de cand au murit niste oameni pentru ca eu sa pot sa scriu blogul asta, in Romania lucruile merg din rau in mai rau si si mai rau. De fiecare data, guvernarea  anterioara a fost cea mai proasta din istoria moderna a tarii, de unde trag concluzia ca ar fi bine sa-l scoatem pe Petre Roman de la naftalina. Peste o luna de zile se alege un presedinte nou. Sunt dispus sa investesc $500 intr-un bilet de avion dus-intors pana in Washington si sa votez. Cred ca am sa si fac lucrul asta. Insa va rog si pe voi sa votati. Nu conteaza cu cine, votati insa (daca ar fi sa-mi dau cu parerea, Basescu si Geoana sunt la NU categoric, dar daca tocma astia 2 ajung in turul 2, eu as vota cu Geaona, care e raul mai mic). As vrea presedintele sa nu mai fie ales de 50% de voturi exprimate dintr-o gramada de  25% de oameni care s-au prezentat la vot. Ganditi-va ca e pentru 5 ani, in care o sa suferim si mai mult.

Si ganditi-va ca de la revolutie au trecut douazeci. Douazeci de ce? Degeaba! E vremea sa schimbam asta.

Sa nu mai  traiasca bine!