Am obiceiul sa scriu despre evenimentele politice la doua-trei saptamani dupa ce se intampla. De obicei din cauza ca la ora la care se intampla evenimentul dorm, iar apoi toata blogosfera urla despre el. Si eu vreau sa urlu mai incet, sa nu ma auda decat cei 4 oameni pentru care scriu. Hai 10, cu tot cu aia care nu sunt in Romania. De data asta insa, am sa scriu cu 2 luni inainte.
Prin August 1989 (se poate sa fi fost Iunie sau Iulie, nu mai tin minte exact), la o sedinta a Comitetului de Partid de sector, bunica mea a zis “asta nu e partidul in care m-am inscris eu, nu va recunosc”. Si s-a ridicat si a plecat. Apoi a venit septembrie, dar pensia bunicii n-a venit, caci prietenii de la partid au avut grija. In Noiembrie, vorbea lumea pe la colturi ca la congres il aranjeaza pe reales. Unele zvonuri ziceau ca nu mai candideaza, ca-l lasa pe fi-su. Altele ca o sa candideze, dar n-o sa fie reales. Tin minte ca in ziua cu alegerile, am venit intr-un suflet acasa si am intrebat-o pe bunica daca s-a intamplat ceva la congres. Si mi-a zis ca nu, si am fost tare dezamagit.
Apoi s-a facut Decembrie, si am auzit la Radio Europa Libera cum ca e deranj la Timisoara. Mai erau cateva zile pana la vacanta de iarna, si ne intrebam daca se da vacanta mai repede. Nu mai tin minte daca s-a dat sau nu m-a lasat mama sa ma duc la scoala, dar tin minte ca pe 22 Decembrie dimineata, ma jucam cu televizorul. Si, ciudat pentru televizor la ora aia, avea o mira dintr-aia de care avea doar cu jumatate de ora inainte de inceputul programului. Asa ca l-am lasat aprins, si cand a venit crainicul pe post si a zis ca Tovarasul decreteaza, m-am dus sa o intreb pe mama daca aia inseamna ca-si da demisia. De ce era mama acasa intr-o zi de vineri nu mai stiu, ca pe vremea aia se lucra pana si sambata. Apoi seara a inceput sa se traga, si vedeam trasoare pe la geamuri. Tin minte ca am pus saltele in geam la un moment dat, de frica sa nu intre trasoarele pe fereastra.
A venit luna Mai 1990. Cred ca 20 Mai era, cand au fost “primele alegeri libere”. Tin minte ca desi nu era voie sa se faca campanie electorala in ziua alegerilor, s-a facut, si tin minte ca am fost impresionat de modul subtil in care s-a facut. Sloganul lui Iliescu era “Un presedinte pentru linistea noastra”, si in ziua alegerilor a aparut ziarul Adevarul, care pe prima pagina nu avea nimic. Nimic in afara de un rand, scris cu litere mici-mititele, care zicea “Avem nevoie de liniste, oameni buni!”. Genial, nu? Prezenta la vot a fost in jur de 80%, cea mai mare de atunci incoace, si Iliescu s-a ales cu peste 75% din voturi. Si Iliescu s-a ales si in 1992, cand s-a votat din nou, si FSN/PDSR/PSD a castigat si el. Si venind la putere au impartit ciolanul cum s-au priceput mai bine. Si cand n-a fost de ciolan, a fost de ciocan. Vezi mineriadele.
A venit apoi 1996, cand “taranistii” (zic intre paranteze ca oamenii aia nu aveau mare lucru cu partidul de pe vremuri), propulsati de moartea lui Corneliu Coposu care a fost bine mediatizata la sfarsitul lui 1995 au castigat cam tot ce se putea castiga, sub titulatura “Conventia Democrata”. Era un mosulica ramolit la PNT al carui singur merit a fost ca l-a pupat in cur pe Coposu, Ion Diaconescu il cheama, care si-a pus frati, cumnati, si nepoti peste tot pe unde a putut. Si bineinteles, tara era in criza caci “greaua mostenire a guvernarii anterioare” a dus-o acolo (cred ca taranistii au inventat-o p’asta cu greaua mostenire, dar nu le dau copyleftu inca, pana nu ma mai documentez putin). Si “taranistii” au condus atat de bine tara, incat candidatu lor la presedentie, dl. Emil Constantinescu, nu mai avea practic nici o sana sa castige, asa ca nici n-a mai candidat.
In 2000, s-a reales pentru a nenumarata oara (a doua daca-l intrebam pe el), Iliescu. Si odata cu el, s-a ales prim ministru Bombonel, care a fost si primul prim ministru care a “rezistat” in mandat toti cei 4 ani cat a fost sa se guverneze. Si bineinteles, “greaua mostenire a guvernarii anterioare”, care a fost cea mai proasta din istoria moderna a Romaniei. Si ciolanul s-a impartit. Nu asa de pe fata ca pe vremea CDR-ului, dar nici foarte pe ascuns. Si noi, poporul, votantii, am ramas iarasi de fraieri.
Cantand cu “mama ce-a furat PSD-ul”, si cu “sa traiti bine”, alianta “DA” (care cica vine de la Dreptate si Adevar, probabil ca lucrurile pe care nu aveam sa le vedem cat sunt ei in parlament) a castigat alegerile, si l-a propulsat in functia de presedinte pe Basescu. Pe acel Basescu care si-a dat casa cat a fost primar, cu chirie ca sa aiba unde sa stea. Si apoi si-a cumparat-o pe nimic. Si apoi i-a facut lu fi’sa casa. Si si-a pus prim ministru, pe Tariceanu – cel dintai motociclist al tarii. Pe care Tariceanu credea c-o sa-l joace ca pe o marioneta, mai ales dupa ce proaspatul prim ministru a zis ca “greaua mostenire a guvernarii anterioare”, cea mai proasta din istoria moderna a Romaniei, a dus tara de rapa. Dar apoi PD s-a certat cu PL, si alianta “DA” s-a cam rupt.
Apoi, cei 322 de “misei” au incercat sa-l dea jos pe Base. Tin minte ca am urmarit intens dezbaterile televizate unde se discuta daca la referendum sa votam ca il dam jos pe Base sau nu. Si tin minte ca la toate dezbaterile la care a participat, Base n-a raspuns la NICI MACAR O SINGURA INTREBARE referitoare la cele 3 puncte pentru care fusese suspendat si a deturnat (si a fost lasat sa deturneze!) atentia de la cauza reala a referendumului, transformandu-l intr-un referendum despre cat de credibil e parlamentul. Si fraierul a fost la vot, si a votat. Si Basescu a ramas presedinte, desi dupa parerea mea ar fi trebuit trimis in judecata pentru Inalta Tradare. Dar, ma rog… parerea mea.
Cum cu PD-ul nu se mai putea face guvern, PL a facut guvern cu PSD. Care greaua mostenire a guvernarii anterioare, da? Sa nu uitam de ea. Unii din PL s-au suparat ca li s-a luat ciolanul, si au plecat din partid, si si-au facut unul nou. PL-D. Care ulterior s-a unit cu PD, si s-a transformat in PDL.
Si a venit 2008. Din nou alegeri. Prezenta la vot covarsitoare. Daca tin minte exact, in jur de 37%. Dintre astia 37%, fo 30% au votat cu PSD, si cam tot atatia cu PD(L). Nush’ cum au numarat mandatele astia, ca la PD(L) a iesit cu unu mai mult ca la PSD. Drept pentru care, Basescu (presedinte jucator, da?), terfelind constitutia cu totul l-a pus prim ministru pe monsieur Boc. Care chiar ca nu a fost decat o marioneta trambitatoare de besele care se auzeau de la cotroceni. Si dupa un an, in care tara s-a afundat din ce in ce mai tare in criza, caci greaua mostenire a guvernarii anterioare plus criza mondiala…. Ceea ce a fost foarte amuzant a fost ca domnu prim ministru in exercitiu, Boc carevasazica, a venit in fata presei si a zis “dom’le, e supta situatia, nu se poate iesi din criza, tre sa asteptam sa iasa ceilalti mai intai, sa ne traga si pe noi afara”. Nu am inteles cum se petrece treaba asta, si de ce a ramas Boc prim ministru dupa ce a scos pasarica asta pe gura. Ca eu sincer sa fiu il demiteam instant, ca daca nu e el in stare, sa vina dom’le altii care pot. A trecut ceva timp, si parlamentu s-a sesizat (dar pe cu totul si cu totul alte motive), si a dat jos guvernul. Din nou, premiera. Primul guvern demis in urma unei motiuni de cenzura.
Tara e in criza. Profunda. De 19 ani si mai bine (mai e putin si se fac 20). Si in sfarsit se gaseste un candidat la postul de prim ministru care a demonstrat ca e bun manager. Sub conducerea lui, Sibiul infloreste. Mai mult, 65% din parlamentari (si daca ar fi sa credem in sondaje si vreo 65-70% din populatia tarii) il sustin. Dl presedinte jucator insa nu. Drept pentru care se sterge din nou cu constitutia la fund, si propune pe altcineva. Pe care altcineva parlamentul n-o sa-l voteze, si o sa stam bine-merci fara guvern pana dupa alegerile prezidentiale. Mai mult, ca sa distraga atentia de la problema reala, mai incearca sa strecoare la votarea care sta sa vina si un referendum fara efect. Bre romani, vreti parlament unicameral? Si daca vreti ce, ca oricum nu se poate schimba fara schimbarea constitutiei. Care constitutie nu se schimba asa de usor. Da ce, prostu cu stampila stie? Nu stie. El vede ca saracu Bashesscu nu e lasat sa conduca.
De 20 de ani, de cand au murit niste oameni pentru ca eu sa pot sa scriu blogul asta, in Romania lucruile merg din rau in mai rau si si mai rau. De fiecare data, guvernarea anterioara a fost cea mai proasta din istoria moderna a tarii, de unde trag concluzia ca ar fi bine sa-l scoatem pe Petre Roman de la naftalina. Peste o luna de zile se alege un presedinte nou. Sunt dispus sa investesc $500 intr-un bilet de avion dus-intors pana in Washington si sa votez. Cred ca am sa si fac lucrul asta. Insa va rog si pe voi sa votati. Nu conteaza cu cine, votati insa (daca ar fi sa-mi dau cu parerea, Basescu si Geoana sunt la NU categoric, dar daca tocma astia 2 ajung in turul 2, eu as vota cu Geaona, care e raul mai mic). As vrea presedintele sa nu mai fie ales de 50% de voturi exprimate dintr-o gramada de 25% de oameni care s-au prezentat la vot. Ganditi-va ca e pentru 5 ani, in care o sa suferim si mai mult.
Si ganditi-va ca de la revolutie au trecut douazeci. Douazeci de ce? Degeaba! E vremea sa schimbam asta.
Sa nu mai traiasca bine!
