Nu sunt dintre cei mai idioti oameni de pe pamantul asta (zic eu), dar ieri am facut una de gara dintr-aia… prima-ntaia. Imi trebuie acuma o casca dintr-aia militareasca, si niste ochelari cu lentile de fund de sifon.

Am obiceiul sa platesc cam toate facturile in ziua in care le primesc. Pe unele le platesc online, pentru altele trimit cecuri, care cum mi se pare ca e mai bine si mai potrivit situatiei in care ma aflu. Nu mai demult de ieri, am primit factura de la unul din creditcarduri (am mai multe, da?). Intamplarea face ca asta sa fie cel mai vechi credit card pe care il am, de la o banca al carui nume nu-l vom dezvalui. De la aceeasi banca, pe vremuri am avut si un cont curent (de checking carevasazica), pe care acum nu-l mai folosesc, nu de alta dar banca respectiva nu are nici o filiala in Ohio, unde cu drag si spor locuiesc. M-am dus asadar online, sa platesc factura de la credit card (suma mica, ca e cardu cu care mananc in oras in timpul saptamanii), si am platit. Cand am platit, m-a intrebat tot felul de detalii, printre care data la care vreau sa se faca plata, contu bancar de unde sa se plateasca, adresa de email unde sa-mi trimita confirmarea platii, suma pe care o platesc, ce numar am la pantof si cand am avut febra ultima data, si asa mai departe. Intrebari multe si plictisitoare, cu raspuns din drop-down box. Recunosc ca nu eram tocmai in apele mele, si am selectat sa plateasca din contul curent deschis la aceeasi banca (in loc de contu curent pe care-l folosesc acum). Nici nu mi-am dat seama. Singura problema care se intrevede, e ca in banca cea veche nu mai aveam nici un ban. Defapt aveam vreo 60-70 de dolari, uitati acolo nu se stie de cand.

Ai putea sa crezi ca o banca, atunci cand primeste ordin sa plateasca dintr-un cont curent al unui client in contul de credit al aceluiasi client o suma mai mare decat suma existenta, o sa refuze plata. Ei bine, nu. Daca eu, clientul, care aveam de facut plata minima de zero dolari am decis ca vreau sa platesc 134 de dolari dintr-un cont unde aveam 73 de dolari al aceleiasi banci, pai atunci sigur ca da, ma “imprumuta” ei cu bani, si fac plata completa la creditcard. Si ajunge contul meu pe minus 61 de dolari. Si cum contul meu a ajuns pe minus 61 de dolari, m-au pedepsit, aplicandu-mi o amenda de 35 de dolari, ca sa ma invat minte sa mai ajung si altadata la scoruri negative. Deci am ajuns la minus 96 de dolari. N-am avut curiozitatea sa vad daca taxa de 35 de dolari este pe zi, pe saptamana, sau pe luna. Am rugat un coleg din kentucky sa-mi puna 200 de dolari in cont, si i-am trimis repede un cec de aceeasi valoare. Dar m-am enervat bine de tot. Nu pe banca, ca sunt convins ca ei mi-au povestit de taxele astea cand am deschis contul (nu tin minte sa se fi intamplat, dar operatiunea de deschidere a contului s-a intamplat acum mai multi ani, si stiu sigur ca atunci, ca si acum, erau obligati de lege sa povesteasca despre toate taxele). M-am enervat pe mine, ca am fost atat de neatent incat sa nu dau clicky-clicky pe contul pe care trebuie. Si nu sunt trecute conturile cu numere, ca sa pot sa zic ca s-au amestecat cifrele. Sunt trecute cu numele bancii, si cu un alias ales de mine. Deci e numai vina mea.

Si toata neatentia din cauza gandurilor care ma torturau, cu problemele de la birou si cu iluziile, problemele si bucuriile de acasa. Mama lor de probleme.