Nu e foarte greu de observat, atunci cand mergi pe strada sau prin parcuri, ca statuile sunt in general mai mari decat erau oamenii (sau animalele) pe care le reprezinta. Asta e in general un lucru bun, pentru ca daca ti s-a ridicat deja o statuie, probabil esti mort de mult, si probabil personalitatea ta era de fapt mult mai mare decat statuia ce ti-a fost ridicata. Problema intervine atunci cand tu sau oamenii din jurul tau ti-au ridicat o statuie imaginara, si ajungi intr-un cerc vicios in care ego-ul ti se mareste din cauza numitei statui, care mai apoi creste din cauza ego-ului marit, care creste din cauza statuii mai mari, care mai apoi creste… ma rog, cam asta e ideea.

Cele mai recente exemple de oameni cu statui imaginare le-am gasit citind presa sportiva. Si astazi vorbesc despre Victor Piturca.

Am o echipa de club cu care tin de pe vremea cand aveam 4 ani, si la care stiam numele tuturor jucatorilor. Dar cand e vorba de meciuri internationale, sustin toate echipele romanesti la toate sporturile, pentru ca nu exista publicitate mai buna pentru tara noastra decat sportul. Unele tari au Cascada Niagara, alta are Turnul Eiffel, sau Turnul din Pisa. Noi avem manastirile din Bucovina, pe care nu le stie aproape nimeni. Si atunci, ca sa nu ne cunoasca lumea doar prin prisma mancatorilor de lebede sau a capsunarilor (adica forta de lucru ieftina, si de calitate indoielnica), si pentru ca politicienii nostrii nu sunt in stare sa rezolve nici macar o “criza” inventata de ziarele italiene, singura noastra sansa sa ne spalam obrazul este prin sport.

Cand zic ca sunt roman pe aici, lumea isi zice “oh yes… Nadia, Tiriac and Nastase…. and Hagi”.  In Italia probabil ca iti povestesc de tigani, cersetori, violatori si criminali. In Austria de lebede. Si atunci ce ramane de facut? Trebuie sa ne facem remarcati si prin altceva. Asa ca am deplasat o suma de jucatori de fotbal, ca sa aratam ca stim si altceva in afara de mancat lebede. Si stim. Nu pot sa spun ca n-avem cu cine. Din nefericire, am luat cu noi si omul cu cea mai mare statuie imaginara din lume, Victor Piturca. Si ca sa fie nenorocirea si mai mare, se intampla ca acest om sa fie “selectionerul echipei nationale”, adica omul care zice cine intra in teren si joaca, si cine sta pe banca si se uita pentru ca are parinti care sunt exagerat de guralivi si zic prin presa ca fiul lor, jucator de fotbal (nu jalon, ca altii care au “jucat”), nu merita sa fie tratat ca o carpa murdara.

Ca omul Victor Piturca are un ego mai mare decat orbita pamantului in jurul soarelui stiam. Nu e prima data cand din cauza incapatanarii si ideilor lui fixe, oameni care traiesc pentru cei 11 jucatori din teren pleaca acasa dezamagiti. Ceea ce nu inteleg eu este de ce nu s-a renuntat la deserviciile omului Victor Piturca, inca de pe vremea cand Romania avea o echipa nationala de fotbal. Nu e prima data cand, purtand fesul de antrenor, dar imaginandu-si ca este in postura de Dumnezeu, alege sa “pedepseasca” jucatori care meritau sa nu fie pedepsiti, ca sa arate cat de mare si tare e el. Si pana la urma pe cine “pedepseste”? Pe Radoi, sau pe Max Nicu? Nu. Lor salariul le merge si daca nu sunt “selectionati” sa-si rupa picioarele pentru Romania. Ba mai mult, in urma “pedepselor” aplicate de “selectioner”, ziaristii mananca o paine si vand un scandal cu ziarul, iar jucatorii isi fac publicitate gratuita. Cei pedepsiti suntem noi, cei care stam in fata televizoarelor sau cei care platim bilet (din care bani de bilet isi ia domul “selectioner” salariul) si mergem pe stadioane si strigam “Hai Romania”.

Am vazut antrenori demisi pentru ca nu au reusit decat un egal in deplasare pe terenul “rivalei de traditie”. Pe Victor Piturca nu-l poate dezscauna nimeni, pentru ca el este un Dumnezeu. Si in calitatea lui de atot-stiutor, a stiut ca nu e bine pentru echipa Romaniei sa joace la campionatul mondial din Africa de Sud. Pentru ca acolo, nu-i asa, dupa ani si ani de apartheid, acum probabil s-a ajuns sa se discrimineze albii, drept pentru care ne e mai bine asa.

Of ce bine ca avem o statuie care le stie pe toate!