Sometimes you’re the bug, and sometimes you’re the windshield

intrucat nu mai scriu prea des in limba romana – credeam ca nu mai am ce – a ramas ca’mi exprim parerile in vizita. mai rar, pe bloguri prietene, ca nu mai apasa atat de tare subiectul romania. sau cel putin nu pe mine, eu am altele de facut: reconstruiesc magazia din curte care era putreda, mai plec in camping in weekend – preocupari burgheze de om care se ingrasa.

da’ pe Facebook ma mai dau. ca sunt ‘prieten’ cu vreo 90 de oameni, marea majoritate ziaristi, actuali sau fosti. sau lucratori in media, care’o fi ea media aia. sau ‘telectuali din varii ramuri, ca sunt snob si nu ma ‘imprietenesc’ asa chiar cu oricine.

ca sa scurtez o poveste lunga, de vreo doua zile oamenii cu care ma Facebook-ez striga ca din gura de sarpe ca le’a introdus guvernu’ Boc nu stiu ce formulare tampite pentru impozit precum si amenzi usturatoare daca nu platesc numitul impozit la timp. sigur ati auzit de scandalul cu PFA si haosul fiscal aferent. nimeni nu intelege nimic, impozitele nu pot fi platite iar atunci cand teoretic ar trebui sa se plateasca, trebuie mers in j’de mii de locuri – pierdere de timp, bani si neuroni.

pana aici inca sunt calm. inteleg ca romania e tot romania daca nu chiar si mai rau, inteleg ca aceiasi incapabili sunt la putere ca si acum 3 ani cand am plecat eu de’acolo, inteleg ca lupta pentru ciolan e la fel de crunta si romanii sunt, …deh, tot romani, chiar si la vreme de “criza.”

si nu stiu cum se face ca dintr’o data oamenii astia cu care sunt eu ‘prieten’ pe Facebook vor sa emigreze. ca majoritatea sunt PFA si ce sa vezi? le’a ajuns cutitul la os iar noua organizare fiscala e motzul de pe rahat, picatura care a umplut paharul, cireasa de pe tort, ma rog – motivul final care’i determina sa plece din tara. si da’i si combate, pe bloguri si pe site’uri sociale, pana cand se ajunge la… greva fiscala. ziaristi si oameni cu priza la public instiga la neplata impozitelor si demonstratii de forta.

dati’mi voie sa va intreb cateva lucruri. unde’ati fost cand se schimbau borduri la 6 luni, unde’ati fost cand s’au furat alegeri si cand s’au redus pensii? va doare acum ca va arde pe voi la portofele. v’a pasat inainte? nu. v’ati “facut meseria” si atat. a indemnat cineva la “greva fiscala” sau la emigrare in masa? nu, v’ati multumit sa consemnati “independent” o stire si v’ati vazut de viata, pe principiul ca daca nu e la voi in curte poate sa arda. da, legal sunteti acoperiti, cerneala a curs si ziarele s’au tiparit cu subiectele zilei, nu se poate spune ca n’ati fost niste adevarati profesionisti, calculati si reci. dar profesionalismul se opreste la sarmaua din strachina proprie, nu’i asa? cand bate foamea la usa voastra, deveniti brusc oameni.

se puteau face multe, dar e prea tarziu. se putea scrie despre partide care tocmesc liceeni sa umple piata la demonstratii, despre politicieni care impart mici gloatelor imbatate cu bere ieftina, se puteau arata cu degetul coruptii, legiuitorii unsi, economia devastata, se putea insista mai mult pe subiecte serioase, ca sa nu se ajunga unde s’a ajuns astazi. si daca intr’adevar ziceti ca erati prea mici si nu aveati nici o putere, trebuia sa plecati mai devreme, sa nu mai aiba aprozaristii transformati in politicieni masa de vot care sa le stampileze buletinele. iar scuza cu “speram sa se schimbe ceva” e penibila. niciodata nimic nu SE schimba. OAMENII schimba lucrurile, daca vor. dar voi n’ati vrut.

nerozii aia concediati sau cu salariile taiate nu stiu sa se dea pe Facebook si nici nu au bloguri sa scrie’n ele cat de otravit e guvernul Boc. probabil de’aia nu’i bagati in seama de vreo 20 de ani – sunt prea insignifianti ca sa merite atentia voastra “profesionala.” da, bun, si voi aveti rate de plata la Logan, dar si ei aveau de hranit familii. si de multe ori au sperat ca voi, astia care va plangeti azi, le veti face dreptate. au vazut dreptate de la voi cum mi’am vazut eu ceafa, in timp ce imbuibatii au continuat sa se imbuibe. vreti sa simpatizez cu voi? vreti sa va spun ca aveti dreptate? ca da, traiti intr’un sistem nedrept care va oprima?

news flash: va meritati soarta, si ma bucur in fiecare zi ca am plecat la timp din romania.

andix

Si am fost in Romania. Pe scurt, caci am fost in vizita de lucru, cu scop declarat sa ma fac Nas, si sa beau, sa mananc si sa ma veselesc (iar la Fata Imparatului Ros nici prin gand sa nu ma gandesc) la nunta lui BR.

Nu am sa povestesc nici de botezul Natashei, si nici de nunta, nici de ziua Fratelui meu, si nici de ziua lui Sasha. Toate au fost foarte frumoase, si m-am bucurat alaturi de prietenii mei. Dar recunosc ca nu m-am bucurat asa de tare cum m-am bucurat ca am fost la teatru. Am fost la teatru dupa mai bine de 4 ani, si m-a uns pe suflet.

Piesa (pe care o recomand) este in sine destul de sinistra. Este vorba despre o mama si fiica ei, care au un han, intr-un loc pe care il urasc. Si pentru ca au nevoie de bani ca sa plece de acolo, si pentru ca banii nu cresc in copac, de fiecare data cand un calator bogat si singur opreste sa innopteze la han, il omoara si ii iau banii. In noaptea in care se petrece actiunea, fiul (respectiv fratele) plecat de acasa de 20 de ani opreste la han, dar nu spune cine este, pentru ca isi doreste sa fie recunoscut. Si nu este. Si ajunge, ca multi altii inaintea lui in rau. Dimineata, cand cele doua femei se uita in pasaportul proaspetei victime, durerea le copleseste, si se sinucid.

Sunt 5 personaje in piesa: Mama, fiica, fiul nerecunoscut, sotia lui (de care nimeni nu stia ca este in localitate), precum si batranul servitor de la han. Acesta din urma este personajul meu favorit. Timp de o ora si jumatate, cat dureaza piesa, batranul servitor este destul de activ, dar nu are nici o replica. Dimineata, cand sotia fiului ajunge la han sa-si caute sotul si descopera crima, cade in genunchi si se roaga la divinitate pentru ajutor. In momentul acela, batranul servitor intra si o vede cu mainile ridicate la cer strigand “AJUTA-MA”, si are singura lui replica: un sec NU. Si asta e replica care face intreaga piesa sa aiba un inteles (sau asta e replica care pentru mine explica intregul sens al piese): Daca nu te ajuti singur, NIMENI NICIODATA nu o sa te ajute.

As vrea sa gasesc si alti oameni care au vazut piesa si care pot sa ma combata, sau care sa fie de acord cu mine. As vrea sa ma ajutati si sa va ajutati sa fim mai culti. Avem nevoie de teatru, asa ca mergeti la National!